ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1593/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul S.T. a solicitat anularea hotărârii nr.

6960 din 22 august 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi,

având, în consecință, calitatea de persoană refugiată.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 398/CA-P

din 6 octombrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.T., a anulat

hotărârea invocată și a dispus obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că, fiind născut în perioada refugiului părinților

săi, reclamantul beneficiază de aceleași drepturi, în considerarea

dispozițiilor art. 100 C. fam. și ale art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954,

care exclud alt domiciliu pentru minori, decât cel al părinților săi.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în

esență că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, precum și ale art. 1 și 2

din H.G. nr. 127/2002, prevăd în mod expres și limitativ categoriile de

persoane care beneficiază de aceste drepturi, reclamantul neregăsindu-se în

vreuna din ele.

Recursul este nefondat.

Este incontestabil că reclamantul S.T.,

fiul lui S.G. și T.M., s-a născut la data de 30 octombrie 1942, în localitatea

Rădăuți, localitatea în care părinții săi au fost strămutați încă din anul

1941, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 398/CA/2003-P din 6

octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2004.