ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1226/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței civile nr.518/CA-P/2002 din 7 octombrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de

Pensii Bihor, precum  și intimata-reclamantă T.A.V.

Procedura

completă.

S-a

referit că ambele părți au solicitat judecarea recursului în

absența lor (filele 3 și 12).

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 10 septembrie 2002, reclamanta T.A.V. a chemat

în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând

anularea hotărârii nr.2396/ 18 iulie 2002 emisă de aceasta și

obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a

Ordonanței Guvernului nr.105/1999.

În

motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că s-a născut în

timpul cât părinții săi se aflau refugiați și ca atare

a dobândit același statut juridic cu aceștia.

Prin

sentința civilă nr.518/ 7.10.2002, Curtea de Apel Oradea a admis

acțiunea; a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta

să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G.

nr.105/1999, reținând că aceasta a suferit aceleași efecte ale

strămutării cu părinții săi.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană       de

Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că situația reclamantei nu

este prevăzută de dispozițiile art.1 lit.c din Legea

nr.189/2000, în sensul că la data strămutării

părinților săi, nefiind născută, nu avea domiciliu de

unde să fi fost strămutată; că nu avea capacitate

juridică, iar legislația română nu recunoaște capacitatea

de folosință în favoarea fătului conceput.

Recursul

nu este fondat.

Din

probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta s-a

născut la 3.08.1942 în orașul Suceava – localitate în care s-au

refugiat părinții săi în urma ocupării Ardealului de Nord,

suferind împreună cu aceștia privațiunile datorate prigoanei din

motive etnice.

Astfel

fiind, nu are nici o relevanță împrejurarea că reclamanta nu era

născută la data refugierii părinților și că s-a

născut în timpul refugiului acestora. Oricum, prin art.7 alin.2 din

Decretul nr.31/1954, se recunosc drepturile copilului de la concepțiune,

dacă se naște viu.

În

raport de aceste considerente, urmează a se aprecia că soluția

instanței de fond este conformă dispozițiilor art.1 lit.c din

Legea nr. 189/2000 și în același timp echitabilă.

Pe

cale de consecință, recursul Casei județene de Pensii Bihor

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva

sentinței civile nr.518/CA-P din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.