ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1226/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.518/CA-P/2002 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal au lipsit atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor, precum și intimata-reclamantă T.A.V. Procedura completă. S-a referit că ambele părți au solicitat judecarea recursului în absența lor (filele 3 și 12). C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 10 septembrie 2002, reclamanta T.A.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr.2396/ 18 iulie 2002 emisă de aceasta și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Ordonanței Guvernului nr.105/1999.

În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că s-a născut în timpul cât părinții săi se aflau refugiați și ca atare a dobândit același statut juridic cu aceștia. Prin sentința civilă nr.518/ 7.10.2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea; a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999, reținând că aceasta a suferit aceleași efecte ale strămutării cu părinții săi. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că situația reclamantei nu este prevăzută de dispozițiile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, în sensul că la data strămutării părinților săi, nefiind născută, nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată; că nu avea capacitate juridică, iar legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput.

Recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta s-a născut la 3.08.1942 în orașul Suceava – localitate în care s-au refugiat părinții săi în urma ocupării Ardealului de Nord, suferind împreună cu aceștia privațiunile datorate prigoanei din motive etnice. Astfel fiind, nu are nici o relevanță împrejurarea că reclamanta nu era născută la data refugierii părinților și că s-a născut în timpul refugiului acestora. Oricum, prin art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954, se recunosc drepturile copilului de la concepțiune, dacă se naște viu. În raport de aceste considerente, urmează a se aprecia că soluția instanței de fond este conformă dispozițiilor art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000 și în același timp echitabilă.

Pe cale de consecință, recursul Casei județene de Pensii Bihor urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.518/CA-P din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.