ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1561/2008

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

introductivă de instanță, reclamanta SC K.U.C. SRL București a chemat în

judecată pe pârâta SC M. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata

sumei de 495.561,85 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate

în spațiul închiriat, precum și instituirea în favoarea sa a unui drept de

retenție asupra spațiului situat în București, str. Fântânica.

Pârâta SC M. SA

București a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând

instanței respingerea acțiunii principale și obligarea reclamantei-pârâte la

plata sumei de 8 miliarde lei, reprezentând contravaloare chirie, cheltuieli cu

utilități și penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 441

din 10 octombrie 2005, Tribunalul Prahova a admis în parte cererea principală

și a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 495.561,85 lei reprezentând

contravaloare lucrări efectuate la spațiul comercial în litigiu, a admis

cererea reconvențională și a obligat reclamanta-pârâtă la plata sumei de

2.000.000 lei contravaloare chirie și penalități de întârziere, instituind

totodată un drept de retenție asupra imobilului, în favoarea reclamantei.

Soluția instanței de

fond a fost apelată de ambele părți, iar Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 49 din 6 martie 2006, a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, au declarat recurs atât reclamanta-pârâtă, cât și

pârâta-reclamantă, iar prin decizia nr. 261 din 18 ianuarie 2007, Înalta Curte

a respins, ca nefundat, recursul reclamantei SC K.U.C. SRL București. Prin

aceeași decizie, instanța a admis recursul declarat de pârâta SC M. SA

București, a modificat în parte decizia atacată, în sensul că a admis apelul

aceleiași părți, împotriva sentinței nr. 441 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins ca nefondată

acțiunea reclamantei.

Împotriva deciziei

sus menționate, a formulat contestație în anulare contestatoarea SC K.U.C. SRL,

prin care a invocat prevederile art. 317 și următoarele C. proc. civ. și în

temeiul cărora a solicitat admiterea contestației și implicit a recursului, cu

consecința respingerii cererii reconvenționale.

În argumentarea

motivelor contestației în anulare, contestatoarea a susținut în esență următoarele:

- Înalta Curte de

Casație și Justiție nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată în

cadrul cererii de recurs, ceea ce a dat posibilitatea intimatei SC M.U.C. SRL

să poată pune în executare decizia recurată;

- Având în vedere

întreg probatoriul administrat, Înalta Curte a pronunțat o soluție greșită,

dată cu încălcarea legii române și prevederilor art. 6 din C.E.D.O.:

- Instanța de recurs

a pronunțat decizia atacată, cu încălcarea dispozițiilor O.M.F. nr. 1670/1997,

H.G. nr. 831/1997, H.G. nr. 831/1997;

- Cu toate că prin

cererea de recurs a indicat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ., Înalta Curte a pronunțat o soluție greșită, făcând

abstracție de probele administrate în cauză.

Prin contestația în anulare

de față, deși contestatoarea invocă motivul prevăzut de dispozițiile art. 317 pct.

1 C. proc. civ., este de observat că din argumentele supuse analizei Înaltei

Curți, nu rezultă nici un motiv ce ar putea fi încadrat în dispozițiile legale

sus citate.

Potrivit art. 317 pct.

1 C. proc. civ., contestația în anulare poate fi formulată când procedura de

chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii, or din redactarea motivelor prezentei contestații,

Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în

ipoteza reglementată de art. 317 pct. 1 C. proc. civ.

Cu toate acestea,

analizând criticile formulate, Înalta Curte apreciază că deși nu a indicat

temeiul de drept, prin redarea în cuprinsul contestației a dispozițiilor art. 318

alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea a înțeles să invoce ipoteza prevăzută

de textul legal sus citat.

Potrivit art. 318 alin.

(1) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, hotărârile

instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când respingând

recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau casare.

Având în vedere

caracterul de excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor

contestatoarei presupune a avea în vedere acele greșeli materiale care au dus

la pronunțarea unei soluții eronate. Este de observat că o astfel de eroare trebuie

să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea

căreia nu se impune reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor

administrate în cauză.

Față de aceste

precizări prealabile, din motivele dezvoltate de către contestatoare, rezultă

că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale,

contestatoarea tinzând în realitate la o reformare a soluției, printr-o

rediscutare a probelor.

Revenind la

dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., examinând decizia

atacată și sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța a reținut toate

motivele de recurs invocate și le-a analizat răspunzând fiecărui motiv,

punctual și expres, astfel încât, și sub acest aspect, decizia este la adăpost

de orice critică.

Față de cele ce

preced, în temeiul dispozițiilor art. 318 – art. 320 C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a respinge contestația în anulare, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC K.U.C. SRL București prin

administrator judiciar SC C.C. SPRL București, împotriva deciziei nr. 261 din

18 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 8 mai 2008.