ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2454/2010

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea adresată la data de 13 februarie 2008 la

Curtea de Apel București, reclamanții A.O.C., B.H.M., B.M.G., B.A., C.A.C., C.C.I.,

C.D.M., C.A.A., C.M.D., D.E.M., D.R., E.E.S., F.R., F.T.C., G.M., C.G.R., I.P.,

I.O.I., L.M., L.A.F., L.A.C., M.N.D., M.P., M.L.S., M.I., M.M.C., O.C., P.X., P.A.S.,

R.C.E., R.R., S.A.V., S.V., S.I.L., T.P.N., T.L., T.C.V.S.F. și V.C.A. au

solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici,

Comisia pentru Managerii Publici și Ministerul Internelor și Reformei

Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor), obligarea

pârâților la emiterea actelor administrative privitoare la publicarea listei

posturilor disponibile, întocmirea schemei de repartizare a absolvenților

Programului Tinerilor Profesioniști pe funcțiile publice de manager public

prevăzute în Planul actual de ocupare a funcțiilor publice pentru anul 2007 și

plasarea reclamanților în funcții conform aptitudinilor și clasamentului final;

acordarea drepturilor bănești începând cu 2 noiembrie 2007 și plasarea efectivă

în posturile arătate; precum și recunoașterea datei de 2 noiembrie 2007, ca

fiind data de la care începe să curgă termenul de 5 ani, în care reclamanții

trebuie să lucreze în Administrația Publică, conform angajamentului încheiat.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt

absolvenți ai Programului de formare în administrația publică - Programul

Tinerilor Profesioniști - ciclul 2 bursieri, organizat de Institutul Național de

Administrație, că la terminarea cursurilor au fost evaluați, iar la data de 29

octombrie 2007 a fost publicat clasamentul final, care a rămas definitiv la

data de 2 noiembrie 2007, dată de la care pârâții aveau obligația să-i plaseze

în funcția de manager public în raport de clasamentul final și de opțiunile

fiecărui absolvent.

De asemenea, reclamanții au arătat că pârâții refuză

nejustificat și abuziv să-și îndeplinească obligațiile, căci au rămas la

dispoziția Agenției Naționale a Funcționarilor Publici fără nici un drept

financiar ori asigurare socială.

Prin sentința nr. 3014 din 6 noiembrie 2008 a Curții

de Apel București, a fost respins ca rămas fără obiect capătul principal de

acțiune și respinse ca neîntemeiate capetele 2 și 3 ale acțiunii reclamanților

privind acordarea drepturilor bănești cu începere de la 2 noiembrie 2007 și

până la plasarea efectivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în

esență, că obiectul principal al acțiunii a rămas fără obiect, întrucât din

susținerile pârâților, necontestate de reclamanți și din înscrisurile

dosarului, a rezultat că după introducerea acțiunii, la data de 11 martie 2008

Comisia pentru Managerii Publici a analizat și aprobat schema de repartizare a

absolvenților, în calitate de absolvenți ai Programului Tinerilor Profesioniști

- ciclul II pe funcțiile publice de manager public prevăzute în Planul anual de

ocupare a funcțiilor publice pentru anul 2007, schemă ce a fost comunicată

A.N.F.P., iar în cursul lunii martie 2008 s-a realizat plasarea absolvenților.

Cu privire la celelalte capete de cerere, instanța a

apreciat că realizarea clasamentului final al absolvenților la data de 2

noiembrie 2007 nu determină de drept acordarea de drepturi bănești către

reclamanți până la plasarea lor efectivă.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs

reclamanții A.O.C., B.H.M., B.M.G., C.A.C., C.C.I., C.D.M., C.A.A., C.M.D., D.E.M.,

D.R., E.E.S., F.R., F.T.C., G.M., G.G.S, I.P., I.O.I., L.M., L.A.F., L.A.C., M.N.D.,

M.P., M.L.S., M.I., M.M.C., O.C., P.X., P.A.S., R.C.E., F. (fostă Ș.) A.V., S.V.,

S.I.L.

In motivarea recursului lor, reclamanții au susținut

că:

- instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de

cerere privind cheltuielile de judecată;

- instanța de fond nu a luat în considerare cererea

de renunțare la acțiunea formulată de reclamanta B.A. și s-a pronunțat asupra

chestiunilor litigioase în privința unei persoane care nu mai avea calitate

procesuală activă;

- instanța nu a reținut că reclamanta F.R. nu fusese

încă „plasată" la Ministerul Economiei și Finanțelor la data pronunțării

sentinței atacate, ceea ce justifica interesul actual al acesteia de a se

admite inclusiv primul petit al acțiunii;

- instanța de fond a considerat inoportună angajarea

solidară a răspunderii administrative delictuale a pârâtelor pentru daunele

materiale cauzate recurenților pentru întârzierea nejustificată la emiterea

actelor administrative privitoare la publicarea listei posturilor disponibile,

întocmirea schemei de repartizare a absolvenților Programul Tinerilor

Profesioniști - Ciclul II, pe funcțiile publice de manager public prevăzute în

Planul anual de ocupare a funcțiilor publice prevăzute în Planul anual de

ocupare a funcțiilor publice pentru anul 2007 și plasarea acestora în funcțiile

de manager public conform opțiunilor și clasamentului final;

- instanța de fond nu a ținut seama de prevederile

art. 6 alin. (2) raportat la art. 5 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 81/2001

aprobată prin Legea nr. 106/2002, precum și de prevederile H.G. nr. 783/2005 și

ale O.G. nr. 56/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5389 din 26 noiembrie 2009, a admis

recursul în sensul că a obligat pârâții la plata sumei de 7000 lei cheltuieli

de judecată către reclamanți, reținând în acest sens, următoarele:

Motivul de recurs ce privește împrejurarea neluării

în considerare a cererii de renunțare la acțiunea reclamantei B.A., a fost

respins, reținându-se faptul că aceasta nu a formulat recurs împotriva

sentinței civile nr. 3014 din 6 noiembrie 2008 și numai aceasta este în măsură

să critice sentința pe acest aspect.

Al doilea motiv de recurs a fost respins Înalta Curte

reținând că împrejurarea că reclamanta F.R. nu fusese încă „plasată" la

Ministerul Economiei și Finanțelor la data pronunțării sentinței atacate, nu a

fost adusă la cunoștința instanței de fond, iar ulterior această obligație a

fost îndeplinită

În ceea ce privește plata drepturilor salariale,

instanța de recurs a reținut că aceasta este condiționată de numirea în funcția

de manager public și de asemenea, calcularea termenului de 5 ani de la care

reclamanții-recurenți au obligația să lucreze în cadrul Administrației Publice

este condiționată de data numirii în funcția publică.

Înalta Curte a apreciat că întocmirea la data de 2

noiembrie 2007 a clasamentului final al absolvenților nu impune obligația ca

din acest moment să se realizeze și plasarea acestora neexistând un termen

limită pentru plasarea absolvenților.

Înalta Curte a mai reținut că ipoteza în care între

data de 2 noiembrie 2007 și data plasării efective, reclamanții-recurenți ar fi

suferit un prejudiciu, nu este de natură a duce la materializarea în plată a

drepturilor salariale iar producerea unui alt prejudiciu, pe perioada indicată,

urma să fie arătat, individualizat și dovedit de către recurenți, ceea ce în speță

nu s-a realizat, astfel încât motivul de recurs a fost respins nefondat.

Motivul de recurs privitor la plata cheltuielilor de

judecată la instanța de fond a fost apreciat ca fiind întemeiat, instanța de

recurs constatând îndeplinite prevederile art. 274 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 5389 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, a formulat contestație în anulare intimata-pârâtă

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea a susținut, în esență,

faptul că soluționarea Deciziei nr. 5389 din 26 noiembrie 2009 este rezultatul

unei greșeli materiale în sensul în care deși acțiunea intimaților a fost

respinsă, instanța de recurs le-a acordat acestora cheltuieli de judecată.

Analizând contestația în anulare de față Înalta Curte

de Casație și Justiție o va respinge ca nefondată în considerarea argumentelor

în continuare prezentate.

Cale extraordinară de atac, de retractare,

contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele și în

condițiile expres prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Art. 318 teza I C. proc. civ. ce constituie temeiul

de drept al contestației de față, prevede că se poate ataca o hotărâre a unei

instanțe de recurs cu contestație în anulare când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale.

După cum statuează doctrina de specialitate și astfel

cum, în mod constant, au decis și instanțele în jurisprudența dezvoltată în

această materie, prin greșeala materială, în sensul art. 318 teza I C. proc.

civ. se înțeleg acele erori evidente, legate de aspectele formale ale judecății

în recurs și care nu reclamă o reexaminare sau o reapreciere a probelor.

Greșeala materială poate consta în neobservarea de către

instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio

judecată.

Contrar celor susținute de contestatoarea Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, Înalta Curte apreciază că în cauza de față

nu se poate reține că dintr-o eroare materială, a fost admis motivul de recurs

privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, atâta timp cât temeinicia

acordării acestora a făcut obiectul unei analize distincte a instanței,

îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

fiind de altfel, singurul motiv al admiterii cererii de recurs formulată de

reclamanți.

Contestatoarea înțelege să critice astfel, însăși

temeinicia soluției pronunțate de instanța de recurs, situație ce excede

dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., verificarea unei

"greșeli materiale" în temeiul acestui articol, netrebuind să implice

reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în

anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost

bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin

aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea

recursului la recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Agenția

Națională a Funcționarilor

Publici

împotriva deciziei nr. 5389 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Obligă contestatoarea la plata sumei totale de 1000

lei cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu de avocat, respectiv câte 50

de lei către fiecare dintre intimații: A.O.C.

,

B.M.H., C.C.A., C.A. , D.R., F.A.V.

, I.P., L.A., L.A.C., M.P.

M.S.V., T.L., T.C.F., V.S., V.C.A.

, V.P.N.,

Z.R.C. și C.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.