ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamanta C.J.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, obligarea acesteia să emită propunerea de

numire a sa în funcția publică de manager public în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să plătească suma de 2.661 lei pe

lună cu titlu de despăgubiri reprezentând salariul net de manager public la

care reclamanta avea dreptul pentru perioada iunie - august 2009 precum și în

continuare până la data emiterii propunerii de numire în funcție.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că pe 30 martie 2009 a absolvit cursul Young Professional Scheme, urmând a fi repartizată, conform legii, și numită într-o funcție de

manager public.

A susținut reclamanta

că, în vederea repartizării absolvenților, pârâta A.N.F.P. avea obligația, cu

trei luni înainte de data absolvirii programelor, să supună aprobării

Guvernului planul de repartizare a managerilor publici, să transmită

instituțiilor și autorităților publice o adresă care să conțină lista cu

profilele stagiarilor ciclului 3, apoi, pe baza cererii acestora, să întocmească

planul de repartizare și să transmită în 10 zile de la data aducerii la

cunoștință publică a clasamentului final propunerea de numire a absolvenților.

În speță, plasarea

absolvenților nu a avut loc până la momentul depunerii acțiunii, reclamanta

arătând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

solicitat plasarea sa în funcția de manager public, însă A.N.F.P. a refuzat să

emită propunerea de numire în funcția respectivă.

Pe parcursul procesului a fost emisă

propunerea de numire în funcție, astfel încât reclamanta și-a precizat

acțiunea, aceasta fiind restrânsă la cel de-al doilea capăt de cerere ,

arătându-se că suma totală datorată este de 11.320 lei pentru intervalul iunie

2009- octombrie 2009.

instanței de fond.

Prin sentința civilă

nr. 1626 din data de 6 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Instanța de fond a

arătat că termenele prevăzute de O.U.G. nr. 92/2008 privind procedura de

plasare a managerilor publici nu apar ca termene imperative, ci ca termene de

recomandare și a apreciat că plasarea acestora este o operațiune complexă în

care sunt implicate mai multe instituții publice nu doar A.N.F.P.

A arătat prima

instanță că numirea managerilor publici nu se putea face înainte ca toate

instituțiile publice vizate să prezinte opțiunea lor pentru angajarea unui

anumit manager public în funcție de profil, iar A.N.F.P. nu putea să emită

propunerea de numire a unui absolvent, chiar și în situația în care acela era

singurul care are profilul solicitat de o anumită instituție publică în lipsa

unui plan de repartizare aprobat de Guvern în condițiile art. 15 din O.U.G. nr.

92/2008, plan care nu putea fi elaborat decât de o manieră unitară pentru toți

absolvenții programului, nefiind posibilă numirea unui candidat înainte de

aprobarea întregului plan de repartizare.

În aceste condiții,

instanța de fond a apreciat că nu se poate reține o culpă concretă a autorității

publice pârâte pentru refuzul de emitere a propunerii de numire a reclamantei

în funcție înainte de aprobarea planului de repartizare de către Guvernul

României, context în care cererea de despăgubiri pentru faptul că numirea reclamantei

s-a realizat doar în luna octombrie 2009 apare ca neîntemeiată.

de reclamanta C.J.M. împotriva sentinței civile nr. 1626 din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

4.1. În mod greșit

prima instanță a considerat că intimata nu a fost singura instituție ce deținea

atribuții referitoare la demararea procedurii privind plasarea managerilor

publici.

Din interpretarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2008 rezultă că în vederea plasării managerilor

publici, A.N.F.P. trebuia să respecte o procedură etapizată.

4.2. Conform art. 15

alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2008, A.N.F.P. trebuia să supună aprobării

Guvernului „planul de repartizare a managerilor publici”, cu cel puțin 3 luni

înainte de data absolvirii programelor de formare încă din decembrie 2008.

A.N.F.P. nu și-a

îndeplinit această obligație, deoarece memorandumul pentru aprobarea planului

de repartizare a managerilor publici a fost transmis Guvernului abia în luna

iunie 2009 și a fost aprobat în ședința de Guvern din data de 29 august 2009.

4.3. Potrivit art. 15

alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008, A.N.F.P. trebuia să transmită instituțiilor

și autorităților publice propunerile de numire ale absolvenților programelor de

formare în funcțiile publice specifice de manager public în termen de 10 zile

de la data aducerii la cunoștință publică a clasamentului final, adică până la

data de 10 aprilie 2009.

În realitate,

propunerile de numire au fost transmise prin fax abia la data de 22 octombrie 2009.

În luna februarie 2009, A.N.F.P. a transmis autorităților și instituțiilor publice din România, solicitarea comunicării

funcțiilor publice vacante, pentru plasarea managerilor publici, cu indicarea

profilelor de manageri publici agreate de către acestea.

Demararea acestei

proceduri ține strict de A.N.F.P. și nu implică decizia niciunei alte

instituții.

4.4. A.N.F.P. nu a

avut o procedură unitară de plasare a managerilor publici, deoarece unele

categorii de bursieri au fost plasate fără a mai fi creat un plan de

repartizare și fără a fi supus aprobării Guvernului României.

4.5. Termenele

stabilite de art. 31 din O.U.G. nr. 92/2008 sunt imperative.

formulată de intimata-pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Intimata solicită

respingerea recursului ca nefondat.

5.1. Faptul că

Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și-a manifestat disponibilitatea

de a angaja un absolvent al Programului Young Professional Scheme în funcția

publică specifică de manager public, nu determină de drept emiterea propunerii

de numire în funcție la această instituție și acordarea de drepturi bănești.

5.2. Invocarea de

către recurentă a cazului absolventului care a fost angajat de Secretariatul

General al Guvernului încă din luna 2009 nu prezintă relevanță în cauză,

întrucât există în acest sens un proces pe rolul instanțelor judecătorești.

5.3. Din cuprinsul

O.U.G. nr. 92/2008 nu rezultă că luna iunie este o dată limită la care se naște

obligația imperativă de realizare a plasării pe o funcție publică de manager

public.

Potrivit art. 9 alin.

(2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008, pe întreaga perioadă de formare și

până la data numirii în funcție, există dreptul la încasarea unei burse

asigurată de la bugetul de stat.

II. Considerentele

instanței de recurs.

nefondat.

1.1. Este adevărat că

O.U.G. nr. 92/2008 stabilește anumite termene în sarcina A.N.F.P., în vederea

repartizării absolvenților.

1.2. Potrivit art. 31

din O.U.G. nr. 92/2008 „nerespectarea obligațiilor și termenelor stabilite… de

către autoritățile și instituțiile publice, în a căror sarcina cade

îndeplinirea acestora, atrage răspunderea disciplinară, contravențională,

civilă ori penală, după caz”.

Sancționarea

nerespectării termenelor sus-menționate este condiționată de dovedirea

condițiilor ce duc la atragerea răspunderii disciplinare, contravenționale,

civile ori penale.

1.3. În prezenta

cauză este vorba de răspunderea prevăzută în Legea contenciosului administrativ

și de îndeplinirea condiției dovedirii vătămării reclamantei-recurente,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a

cererii, a unui drept sau interes legitim.

1.4.

Recurenta-reclamantă trebuie să dovedească că împrejurarea numirii în funcția

publică de manager public cu întârziere s-a datorat culpei intimatei și i-a

produs o vătămare ce poate fi reparată prin plata daunelor materiale

solicitate.

1.5. Din cuprinsul

prevederilor O.U.G. nr. 97/2008 modificată și completată, reiese că numirea în

funcția publică de manager public este un proces complex care implică nu numai

decizia intimatei A.N.F.P., dar și identificarea unor asemenea posturi sau

propuneri înaintate de autoritățile și instituțiile publice.

Nu s-a dovedit în

speță existența culpei exclusive a intimatei la întârzierea numirii recurentei

pe funcția pentru care a optat.

1.6. Deși la

sfârșitul lunii mai 2009, Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și-a

exprimat disponibilitatea de a angaja un absolvent al programului, numirea se

poate realiza numai la data finalizării procedurii.

Nu interesează în

prezenta cauză împrejurarea că alte persoane au fost angajate în alt mod, deoarece

s-a pus problema executării unor hotărâri judecătorești.

1.7. Se constată

astfel că, salariul pentru funcția de manager public nu poate fi încasat decât

de la data numirii, până la acel moment, recurenta beneficiind de bursa

prevăzută de lege.

în drept, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

recurenta-reclamantă C.J.M. împotriva sentinței civile nr. 1626 din data de 6

aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 ianuarie 2011.