ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 504/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 504/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei

instanțe sub nr. 8431/2/2009 din 03 septembrie 2009 reclamanții B.C.F., C.E.,

M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S. au chemat în judecată pe pârâta Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, solicitând instanței obligarea pârâtei la

repartizarea reclamanților ca manageri publici, gradul profesional asistent, la

plata unor despăgubiri echivalente cu diferențele dintre salariul unui manager

public asistent și bursa de cursant al Institutului Național de Administrație

de la data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca manageri publici și

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că au obținut calitatea de cursant/participant la

Proiectul Tinerilor Profesioniști Phare denumit "Adaptarea Schemei

Tinerilor Profesioniști la cerințele reformei funcției publice", program

de formare specializată în administrație publică de 1 an organizat de

Institutul Național de Administrație ce le-a conferit statutul de funcționar public

debutant conform art. 6 alin. (2) raportat la art. 5 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 81/2001 aprobată prin Legea nr. 106/2002.

S-a mai precizat că

le-a fost achitată o bursă în cuantum de 1000 RON/lună și după publicarea

Tabelului nr. 365307 din 27 martie 2009 intitulat "Clasamentul final al

absolvenților programului de formare specializată în administrație publică, cu

durata de 1 an, destinat tinerilor funcționari publici, viitori manageri

publici promoția 2008 - 2009."

Reclamanții au arătat

și că au dobândit calitatea de absolvenți ai acestor programe conform art. 3

lit. b) din O.U.G. nr. 92/2008, la data aducerii la cunoștință publică a

clasamentului final, în conformitate cu art. 14 din O.U.G. nr. 92/2008, afișat

pe site-ul www.ina.gov.ro și devenit irevocabil la data de 30 martie 2009 iar

de la acest moment curge termenul legal pentru plasarea absolvenților ZPS

Ciclul 3 - Componența Stagiari, așa cum sunt ele statuate în art. 15 - 16 din

O.U.G. nr. 92/2008, în forma nemodificată de Legea nr. 135/2009.

S-a mai arătat că au

înregistrat un memoriu la pârâtă prin adresa din 05 iunie 2009 prin care a

solicitat repartizarea pe posturile de manageri public la care au primit

răspunsul din 03 iulie 2009 ce poate fi asimilat unui răspuns negativ,

comunicând că a reușit identificarea a 61 de posturi pe care urmează să fie

plasați reclamanții după aprobarea de către Guvern a memorandumului de

finanțare a acestora.

Reclamanții au

considerat că au fost prejudiciați material cu sumele reprezentând diferențele

dintre salariul unui manager public asistent și bursa de cursant al INA de la

data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca manageri publici,

solicitând angajarea răspunderii administrative materiale a pârâtei în acest

sens datorită culpei prepușilor pârâtei în întârzierea nepermisă a repartizării

reclamanților pe posturile de manageri publici.

La data de 28 aprilie

2010 pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a depus întâmpinare și

cerere reconvențională.

În cuprinsul

întâmpinării s-a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în

judecată precizând că la data de 22 octombrie 2009 au făcut propuneri de numire

a reclamanților în funcții publice specifice de manager public, propuneri în

baza cărora instituțiile publice au emis actele administrative de numire,

astfel că pârâta și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 16 din O.U.G. nr.

92/2008.

Prin Sentința nr.

5669 din 5 octombrie 2011 Curtea de Apel București a luat act de renunțarea

reclamantei M.B. la capătul de cerere având ca obiect obligarea Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, la repartizarea reclamantei ca manager

public, gradul profesional asistent, a respins capătul de cerere formulat de

reclamanții B.C.F., C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S., a respins capătul

de cerere formulat de reclamanți, având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante

la plata unor despăgubiri echivalente cu diferențele dintre salariul unui

manager public asistent și bursa de cursant al Institutului Național de

Administrație de la data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca

manageri publici, astfel cum a fost precizat, în cazul reclamantei M.B. (fostă

C.), ca nefondat, a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de

pârâta-reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici, astfel cum a fost

precizată, a obligat următorii reclamanți-pârâți la plata către

pârâta-reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici a sumelor

reprezentate de bursele încasate în mod necuvenit în perioada în care aceștia

au reluat raporturile de serviciu prin efectul încetării suspendării la

instituțiile publice la care și-au desfășurat activitatea anterior înscrierii

la cursurile Y.P.S. - Ciclul 3, sume ce se vor actualiza cu indicele de

inflație de la data încasării burselor până la data plății efective, după cum

urmează: reclamanta-pârâtă B.C. la plata sumei de 1300 RON, reclamanta pârâtă

M.B. (fostă C.) la plata sumei de 1333 RON, reclamantul-pârât M.G.C. la plata

sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă N.M.J. la plata sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă

N.L. la plata sumei de 1333 RON, reclamantul-pârât O.C. la plata sumei de 1333

RON, reclamanta-pârâtă R.A.I. la plata sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă

Ș.E.R. la plata sumei de 1510 RON, reclamanta-pârâtă U.S. la plata sumei de

6043 RON, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă

Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva pârâtei-reclamante P.E.D.,

ca rămasă fără obiect, a respins cererile de compensare formulate de

reclamantele-pârâte M.B. (fostă C.) și U.S., ca nefondate, a respins cererea de

eșalonare formulată de reclamanta-pârâtă U.S., ca nefondată, a respins cererea

reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele.

Reclamanții B.C.F.,

C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S. au absolvit cursurile Institutului

Național de Administrație programul de formare specializată în administrația

publică cu durate de 1 an destinat tinerilor funcționari publici viitori

manageri publici, promoția 2008 - 2009, clasamentul final al absolvenților

fiind aprobat la data de 27 martie 2009.

A reținut Curtea că

din adresele de la dosar, rezultă că pârâta Agenția Națională a Funcționarilor

Publici a realizat repartizarea reclamanților pe funcțiile publice de manager

public și a comunicat instituțiilor publice respective propunerile de numire a

reclamanților, la data de 22 octombrie 2009.

Ca urmare a acestei

situații, reclamanta-pârâtă M.B. (fostă C.) a renunțat la capătul de cerere

având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante Agenția Națională a Funcționarilor

Publici la repartizarea reclamantei-pârâte ca manager public, gradul

profesional asistent, instanța urmând să ia act de această manifestare de

voință.

Totodată s-a reținut

că având în vedere că și ceilalți reclamanți au fost propuși de către pârâtă

pentru numirea în funcții publice de manager public, primul capăt de cerere

formulat de aceștia a rămas fără obiect, astfel că instanța a respins capătul

de cerere formulat de reclamanții B.C.F., C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...),

U.S., având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante Agenția Națională a

Funcționarilor Publici la repartizarea reclamanților ca manager public, gradul

profesional asistent, ca rămas fără obiect.

În ceea ce privește

capătul de cerere formulat de reclamanții-pârâți având ca obiect obligarea

pârâtei-reclamante la plata unor despăgubiri echivalente cu diferențele dintre

salariul unui manager public asistent și bursa de cursant al Institutului

Național de Administrație de la data de 01 aprilie 2009 până la data

repartizării ca manageri publici, astfel cum a fost precizat, în cazul

reclamantei M.B. (fostă C.), instanța a reținut că pentru admiterea acestuia

trebuie analizat mai întâi dacă propunerile de numire a reclamanților-pârâți de

către pârâta-reclamantă în funcția publică de manager public s-a făcut cu

nerespectarea termenelor prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul

funcționarului public denumit manager public și dacă pârâta-reclamantă are vreo

culpă în nerespectarea acestor termene.

Curtea reținut că,

pentru ca pârâta-reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici să poată

întocmi planul de repartizare a absolvenților, cu trei luni înainte de data

absolvirii programului de către reclamanții-pârâți, astfel cum prevede alin.

(1) al art. 15 din O.U.G. nr. 92/2008, avea nevoie de propunerile înaintate de

autoritățile și instituțiile publice care aveau astfel de locuri vacante.

Or, în speță din

cuprinsul propunerilor de numire a reclamanților-pârâți, rezultă că instituțiile

publice la care au fost numiți ulterior reclamanții-pârâți au formulat

propuneri în perioada martie - iunie 2009, astfel că, pârâta-reclamantă nu a

avut posibilitatea să întocmească respectivul plan înainte de a primi propuneri

care să acopere toate posturile necesare absolvenților.

Prin urmare nu s-a

putut reține în sarcina pârâtei-reclamante vreo culpă pentru nerespectarea

termenului prevăzut de art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2008.

În ceea ce privește

cererea reconvențională, Curtea a apreciat-o ca întemeiată având în vedere că

potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1.175/2004 bursa cursanților și

stagiarilor la programele de formare specializată pentru manageri publici nu se

poate cumula cu drepturi salariale suportate de la bugetul de stat. H.G. nr.

1.175/2004 a fost abrogată ulterior prin H.G. nr. 78/2011, astfel că era în

vigoare în anul 2009, când reclamanții-pârâți au primit bursele respective.

Din înscrisurile

existente la dosarul cauzei, Curtea a reținut că pentru reclamanții și perioadele

menționate în cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a achitat bursele

respective, deși reclamanții-pârâți menționați în cererea reconvențională,

și-au reluat funcțiile de funcționari publici deținute anterior și au primit

salariile cuvenite acestor funcții de la bugetul de stat.

În raport de chitanța

din 30 noiembrie 2010 depusă de reclamanta-pârâtă P.E.D. din care rezultă că

aceasta a restituit pârâtei-reclamante suma de 6710 RON, s-a respins cererea

reconvențională față de această reclamantă-pârâtă, ca rămasă fără obiect.

Întrucât s-au respins

cererile reclamantelor-pârâte M.B. (fostă C.) și U.S. de acordare de

despăgubiri, instanța a respins și cererile de compensare a acestor despăgubiri

cu sumele solicitate prin cererea reconvențională, neexistând datorii reciproce

care să fie compensate.

De asemenea, Curtea a

apreciat și cererea reclamantei-pârâte U.S. de eșalonare a plății sumei de 6043

RON datorată în urma admiterii cererii reconvenționale, ca nefondată, faptul că

sumele i-au fost acordate datorită calității sale de cursant (cum motivează

reclamanta-pârâtă cererea de eșalonare) nefiind un motiv justificat pentru

eșalonarea plății.

Față de soluțiile

date acțiunii principale și cererii reconvenționale, instanța a reținut culpa

procesuală a reclamanților-pârâți, motiv pentru care s-a respins cererea

acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Împotriva Sentinței

civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat

recurs reclamanții M.B. (fostă C.), U.S., R.A.I. și O.C.N., prin care s-a

solicitat: - de către recurenta M.B., admiterea recursului și modificarea în

parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii modificate și completate,

cu consecința acordării despăgubirilor reprezentând diferența dintre salariul

unui manager public asistent la Instituția Prefectului Prahova și bursa primită

în calitate de cursant la Institutul Național de Administrație pentru perioada

1 aprilie 2009 - 20 aprilie 2009 și pentru perioada 21 aprilie 2009 până la

data repartizării ca manager public (respectiv data de 24 noiembrie 2009),

despăgubiri echivalente cu diferența dintre salariul unui manager public

asistent la Instituția Prefectului Județului Prahova și salariul obținut la

fostul loc de muncă; - de către recurenta U.S., admiterea recursului și

modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării despăgubirilor

reprezentând diferența dintre salariul unui manager public asistent la Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret, fostul Minister pentru Tineret și Sport și

bursa primită în calitate de cursant la Institutul Național de Administrație

pentru perioada 1 aprilie 2009 și până la data repartizării ca manager public

(respectiv data de 1 noiembrie 2009); - de către recurenta R.A.I., admiterea

recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării

despăgubirilor reprezentând diferența dintre salariul unui manager public

asistent în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și bursa

primită în calitate de cursant la Institutul Național de Administrație pentru

perioada 1 aprilie 2009 și până la data repartizării ca manager public

(respectiv data de 2 decembrie 2009); - de către recurentul O.C.N., admiterea

recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării

despăgubirilor reprezentând diferența dintre salariul unui manager public

asistent la Ministerul Administrației și Internelor și bursa primită în

calitate de cursant la Institutul național de Administrație pentru perioada 1

aprilie 2009 și până la data repartizării ca manager public (respectiv data de

1 noiembrie 2009).

Au învederat

reclamanții recurenți, prin motivele cererilor de recurs, că în mod neîntemeiat

instanța de fond a respins pretențiile acestora, neavându-se în vedere toate

prevederile legale aplicabile în cauză, respectiv dispozițiile art. 5 și art.

28 alin. (1) lit. b) pct. 3 din O.U.G. nr. 92/2008. Or, rezultă, din

prevederile legale menționate, că Agenția Națională a Funcționarilor Publici

identificase posturile de manager public încă dinainte de începerea programului

de formare întrucât numai în acest fel se putea stabili numărul de locuri la

aceste programe de formare, și că numărul funcțiilor de manager public se

stabilește "pe baza unei analize anuale a nevoilor instituționale"

iar nu ulterior finalizării programelor de formare.

Recurenții au

subliniat faptul că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 autoritățile și

instituțiile publice nu sunt obligate să solicite crearea unui post de manager

public sau să accepte un asemenea post în organigrama proprie, acesta fiind

motivul pentru care legiuitorul a prevăzut obligația Agenției Naționale

Funcționarilor Publici, care este instituția care gestionează funcția publică

la nivel național, să identifice aceste posturi anterior demarării programelor

de formare. Mai mult decât atât, legiuitorul nu a prevăzut niciun termen în

care instituțiile și autoritățile publice să formuleze propuneri de numire,

întrucât această obligație nu le incumbă. Dacă o instituție sau autoritate

publică are nevoie de un post de manager public, solicită A.N.F.P. înființarea

unui asemenea post la momentul la care acea autoritate consideră necesar, iar

nu într-un anumit termen care nu este dealtfel prevăzut de lege. A.N.F.P. are

obligația legală de a centraliza anual aceste cereri și funcție de numărul

acestora să stabilească numărul de locuri la programele de formare.

Au considerat

recurenții că orice altă interpretare a prevederilor legale ar lăsa fără

eficiență juridică dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 92/2008 potrivit cărora

nerespectarea obligațiilor ori termenelor legale atrage răspunderea celor

cărora le incumbă aceste obligații, ori potrivit principiilor generale de drept

prevederile legale trebuie interpretate în sensul aplicării lor, iar nu în

sensul neaplicării acestora - actus interpretandus est potius ut valeat quam ut

pereat.

Singura instituție

vinovată de nerespectarea termenelor imperative prevăzute de O.U.G. nr.

92/2008, au relevat recurenții, este Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, impunându-se în consecință angajarea răspunderii administrative

materiale a acesteia întrucât prin întârzierea în repartizarea în funcție a

creat reclamanților un prejudiciu material.

Cât privește

susținerea A.N.F.P. potrivit căreia termenele prevăzute în O.U.G. nr. 92/2008

sunt termene de recomandare, recurenții au arătat că o asemenea susținere nu

este în concordanță cu prevederile legale, legiuitorul stabilind la art. 31 din

ordonanță că "nerespectarea obligațiilor și termenelor stabilite conform

prezentei ordonanțe de urgență de către autoritățile și instituțiile publice,

în a căror sarcină cade îndeplinirea acestora, atrage răspunderea disciplinară,

contravențională, civilă sau penală, după caz". Prin urmare, termenele

sunt imperative iar nu de recomandare, iar pârâta nu a făcut dovada

identificării posturilor de manager public și a datei transmiterii către Guvern

a planului de repartizare în termenul prevăzut de legiuitor, ci dimpotrivă reiese

din din toate înscrisurile depuse la dosar că A.N.F.P. nu a respectat aceste

termene.

Intimata a invocat

complexitatea procesului de repartizare, dar nu a făcut nicio dovadă a

diligențelor depuse de către ea pentru respectarea termenelor prevăzute de

lege. Or, termenul prevăzut la art. 5, la art. 28 alin. (1) lit. b) pct. 3 și

la art. 15 alin. (1) sunt termene care depind exclusiv de pârâtă și nu de

autoritățile și instituțiile publice la care au fost ulterior repartizați

absolvenții programului de formare.

În fine, au subliniat

reclamanții recurenți că art. 15 alin. (5) din O.U.G. nr. 92/2008 prevede că

Agenția Națională a Funcționarilor Publici trebuie să transmită autorităților

și instituțiilor publice propunerile de numire a absolvenților programelor de

formare în funcții publice specifice de manager public în termen de 10 zile de

la data ducerii la cunoștința publică a clasamentului final, iar nerespectarea

acestui termen a cauzat reclamanților prejudiciul material solicitat prin

acțiune.

În litigiu a depus

întâmpinare intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin care s-a

solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și

temeinică a Sentinței civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

În prealabil,

intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a invocat excepția

tardivității recursurilor declarate de reclamanții M.B. (fostă C.), U.S.,

R.A.I. și O.C.N., motivat de neexercitarea căii extraordinare de atac în

termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate.

Pe fondul

recursurilor, intimata a considerat că criticile recurenților nu pot fi luate

în considerare, întrucât Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu i se

poate reține nicio culpă față de pretențiile recurenților privind plata de

despăgubiri, atâta timp cât A.N.F.P. și-a îndeplinit obligația de întocmire a

propunerii de numire a reclamanților recurenți în funcțiile publice specifice

de manager public.

Procesul de

repartizare a managerilor publici, a relevat intimata, este un proces complex,

format din mai multe etape în care sunt angrenați mai mulți factori, dovadă

fiind faptul că Guvernul a aprobat Planul de repartizare a managerilor publici

în ședința din data de 29 august 2009 și l-a comunicat Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici în data de 25 septembrie 2009, și în care sunt implicate

instituțiile publice care au obligația de a comunica posturile disponibile

pentru încadrarea participanților la Programul de formare și viitorii manageri

publici care au obligația de transmitere a opțiunilor. Termenele stipulate de

O.U.G. nr. 92/2008 privind Statutul funcționarului public denumit manager

public, cu modificările și completările ulterioare, s-a arătat, nu sunt termene

imperative ci, per a contrario, cum a stabilit și jurisprudența, termene de

recomandare, întrucât nu se prevede un termen limită pentru realizarea

repartizării.

Recurenții

reclamanți, s-a mai învederat, au beneficiat de prevederile art. 9 alin. (2) și

(3) din O.U.G. nr. 92/2008, iar față de împrejurarea că în intervalul de timp

cuprins între momentul absolvirii Programului de formare și repartizarea pe

funcția publică specifică de manager public aceștia au beneficiat atât de bursă

cât și de drepturile salariale plătite de instituțiile publice la care ei și-au

reluat raporturile de serviciu, s-a impus recuperarea sumei reprezentând bursa

plătită necuvenit.

Excepția tardivității

declarării recursurilor, invocată de intimata Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, rezultând

din verificarea actelor dosarului instanței de fond precum și a modului de

îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței atacate că recursurile au

fost formulate cu respectarea prevederilor art. 301 C. proc. civ.

Într-adevăr, deși

recurenții reclamanți au solicitat comunicarea actelor de procedură, inclusiv a

hotărârii, la domicilii alese - O.C.N. și R.A.I. în București, la adresa

sediului M. SCPARL situat în București, str. C., sector 4, U.S. în București,

Calea V., sector 4, M.B. în Ploiești, str. M. județul Prahova - se constată că

Sentința civilă nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost

comunicată, în ceea ce privește pe M. (C.) și U., la alte adrese, și, în ceea

ce privește pe O. și R., cu nerespectarea prevederilor art. 93 C. proc. civ.

Recursurile declarate

de reclamanții M.B. (fostă C.), U.S., A.I.R. și O.C.N., împotriva Sentinței

civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sunt

nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

În mod întemeiat

judecătorul fondului, interpretând și aplicând corect legea la circumstanțele

de fapt ale litigiului, a dispus prin sentința atacată respingerea ca nefondate

a capetelor de cerere din acțiunea reclamanților M.B. (fostă C.), U.S., R.A.I.

și O.C.N., având ca obiect obligarea pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor

Publici la plata unor despăgubiri, constând: în cazul reclamantei M.B. (fostă

C.), în diferența dintre salariul unui manager public asistent la Instituția

Prefectului Prahova și bursa primită în calitate de cursant la Institutul

Național de Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 - 20 aprilie 2009 și

pentru perioada 21 aprilie 2009 până la data repartizării ca manager public

(respectiv data de 24 noiembrie 2009), reprezentând diferența dintre salariul

unui manager public asistent la Instituția Prefectului Județului Prahova și

salariul obținut la fostul loc de muncă; în cazul reclamantei U.S. în diferența

dintre salariul unui manager public asistent la Autoritatea Națională pentru

Sport și Tineret, fostul Minister pentru Tineret și Sport și bursa primită în

calitate de cursant la Institutul Național de Administrație pentru perioada 1

aprilie 2009 și până la data repartizării ca manager public (respectiv data de

1 noiembrie 2009); în cazul reclamantei R.A.I. în diferența dintre salariul

unui manager public asistent în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și

Turismului și bursa primită în calitate de cursant la Institutul Național de

Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 și până la data repartizării ca

manager public (respectiv data de 2 decembrie 2009); și în cazul reclamantului

O.C.N. în diferența dintre salariul unui manager public asistent la Ministerul

Administrației și Internelor și bursa primită în calitate de cursant la

Institutul național de Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 și până la

data repartizării ca manager public (respectiv data de 1 noiembrie 2009).

Astfel cum Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat

în jurisprudența sa, într-o cauză similară (Decizia nr. 8 din 6 ianuarie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 7797/2/2009), sancționarea nerespectării termenelor

stabilite în sarcina Agenției Naționale a Funcționarilor Publici prin O.U.G.

nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public denumit manager public, cu

modificările și completările ulterioare, ce poate fi dispusă conform art. 31

din actul normativ menționat, este condiționată de dovedirea condițiilor ce duc

la atragerea răspunderii disciplinare, contravenționale, civile ori penale,

reclamanții având obligația de a dovedi că împrejurarea numirii lor, cu

întârziere, în funcția publică de manager public asistent, s-a datorat culpei

exclusive a intimatei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, și că s-a

produs recurenților o vătămare ce poate fi reparată numai prin plata daunelor

materiale solicitate.

Repartizarea

absolvenților programelor de formare a managerilor publici, care este un proces

complex, se face, de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, potrivit

art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2008, numai după aprobarea planului de

repartizare de către Guvernul României. În cauză, solicitarea Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici de aprobare a planului de repartizare a

managerilor publici, printre care și a recurenților, a fost înaintată

Guvernului României cu adresa din 23 iunie 2009, iar despre existența actului

de aprobare a Guvernului României intimata a fost înștiințată după aproximativ

trei luni, respectiv la 25 septembrie 2009.

Prin urmare, nefiind

probată existența culpei exclusive a Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici în întârzierea numirii recurenților reclamanți în funcția de manager

public pentru care au optat, nu s-a dovedit nici existența condițiilor cumulative

pentru angajarea răspunderii delictuale civile a intimatei, altfel spus pentru

obligarea acesteia la plata despăgubirilor solicitate prin acțiune. Salariul

pentru funcția de manager public nu poate fi pretins decât de la data numirii

în această funcție, până la acel moment reclamanții beneficiind de bursa

prevăzută de lege.

Prin raportare la

cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs

invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a

se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de M.B. (fostă C.), U.S.,

O.C.N. și R.A.I. împotriva Sentinței civile nr. 5669 din data de 5 octombrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității declarării recursului invocată de intimata-pârâtă Agenția

Națională a Funcționarilor Publici.

Respinge recursurile

declarate de M.B. (fostă) C., U.S., O.C.N. și R.A.I. împotriva Sentinței civile

nr. 5669 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2013.

Procesat

de GGC - NN