ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 504/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 8431/2/2009 din 03 septembrie 2009 reclamanții B.C.F., C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S. au chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând instanței obligarea pârâtei la repartizarea reclamanților ca manageri publici, gradul profesional asistent, la plata unor despăgubiri echivalente cu diferențele dintre salariul unui manager public asistent și bursa de cursant al Institutului Național de Administrație de la data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca manageri publici și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au obținut calitatea de cursant/participant la Proiectul Tinerilor Profesioniști Phare denumit "Adaptarea Schemei Tinerilor Profesioniști la cerințele reformei funcției publice", program de formare specializată în administrație publică de 1 an organizat de Institutul Național de Administrație ce le-a conferit statutul de funcționar public debutant conform art. 6 alin. (2) raportat la art. 5 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 81/2001 aprobată prin Legea nr. 106/2002. S-a mai precizat că le-a fost achitată o bursă în cuantum de 1000 RON/lună și după publicarea Tabelului nr. 365307 din 27 martie 2009 intitulat "Clasamentul final al absolvenților programului de formare specializată în administrație publică, cu durata de 1 an, destinat tinerilor funcționari publici, viitori manageri publici promoția 2008 - 2009." Reclamanții au arătat și că au dobândit calitatea de absolvenți ai acestor programe conform art. 3 lit. b) din O.U.G.

nr. 92/2008, la data aducerii la cunoștință publică a clasamentului final, în conformitate cu art. 14 din O.U.G. nr. 92/2008, afișat pe site-ul www.ina.gov.ro și devenit irevocabil la data de 30 martie 2009 iar de la acest moment curge termenul legal pentru plasarea absolvenților ZPS Ciclul 3 - Componența Stagiari, așa cum sunt ele statuate în art. 15 - 16 din O.U.G. nr. 92/2008, în forma nemodificată de Legea nr. 135/2009. S-a mai arătat că au înregistrat un memoriu la pârâtă prin adresa din 05 iunie 2009 prin care a solicitat repartizarea pe posturile de manageri public la care au primit răspunsul din 03 iulie 2009 ce poate fi asimilat unui răspuns negativ, comunicând că a reușit identificarea a 61 de posturi pe care urmează să fie plasați reclamanții după aprobarea de către Guvern a memorandumului de finanțare a acestora.

Reclamanții au considerat că au fost prejudiciați material cu sumele reprezentând diferențele dintre salariul unui manager public asistent și bursa de cursant al INA de la data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca manageri publici, solicitând angajarea răspunderii administrative materiale a pârâtei în acest sens datorită culpei prepușilor pârâtei în întârzierea nepermisă a repartizării reclamanților pe posturile de manageri publici. La data de 28 aprilie 2010 pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a depus întâmpinare și cerere reconvențională. În cuprinsul întâmpinării s-a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată precizând că la data de 22 octombrie 2009 au făcut propuneri de numire a reclamanților în funcții publice specifice de manager public, propuneri în baza cărora instituțiile publice au emis actele administrative de numire, astfel că pârâta și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 16 din O.U.G.

nr. 92/2008. Prin Sentința nr. 5669 din 5 octombrie 2011 Curtea de Apel București a luat act de renunțarea reclamantei M.B. la capătul de cerere având ca obiect obligarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, la repartizarea reclamantei ca manager public, gradul profesional asistent, a respins capătul de cerere formulat de reclamanții B.C.F., C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S., a respins capătul de cerere formulat de reclamanți, având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la plata unor despăgubiri echivalente cu diferențele dintre salariul unui manager public asistent și bursa de cursant al Institutului Național de Administrație de la data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca manageri publici, astfel cum a fost precizat, în cazul reclamantei M.B.

(fostă C.), ca nefondat, a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici, astfel cum a fost precizată, a obligat următorii reclamanți-pârâți la plata către pârâta-reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici a sumelor reprezentate de bursele încasate în mod necuvenit în perioada în care aceștia au reluat raporturile de serviciu prin efectul încetării suspendării la instituțiile publice la care și-au desfășurat activitatea anterior înscrierii la cursurile Y.P.S. - Ciclul 3, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data încasării burselor până la data plății efective, după cum urmează: reclamanta-pârâtă B.C.

la plata sumei de 1300 RON, reclamanta pârâtă M.B. (fostă C.) la plata sumei de 1333 RON, reclamantul-pârât M.G.C. la plata sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă N.M.J. la plata sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă N.L. la plata sumei de 1333 RON, reclamantul-pârât O.C. la plata sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă R.A.I. la plata sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă Ș.E.R. la plata sumei de 1510 RON, reclamanta-pârâtă U.S. la plata sumei de 6043 RON, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva pârâtei-reclamante P.E.D., ca rămasă fără obiect, a respins cererile de compensare formulate de reclamantele-pârâte M.B. (fostă C.) și U.S., ca nefondate, a respins cererea de eșalonare formulată de reclamanta-pârâtă U.S., ca nefondată, a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele. Reclamanții B.C.F., C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S. au absolvit cursurile Institutului Național de Administrație programul de formare specializată în administrația publică cu durate de 1 an destinat tinerilor funcționari publici viitori manageri publici, promoția 2008 - 2009, clasamentul final al absolvenților fiind aprobat la data de 27 martie 2009. A reținut Curtea că din adresele de la dosar, rezultă că pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a realizat repartizarea reclamanților pe funcțiile publice de manager public și a comunicat instituțiilor publice respective propunerile de numire a reclamanților, la data de 22 octombrie 2009. Ca urmare a acestei situații, reclamanta-pârâtă M.B.

(fostă C.) a renunțat la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante Agenția Națională a Funcționarilor Publici la repartizarea reclamantei-pârâte ca manager public, gradul profesional asistent, instanța urmând să ia act de această manifestare de voință. Totodată s-a reținut că având în vedere că și ceilalți reclamanți au fost propuși de către pârâtă pentru numirea în funcții publice de manager public, primul capăt de cerere formulat de aceștia a rămas fără obiect, astfel că instanța a respins capătul de cerere formulat de reclamanții B.C.F., C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S., având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante Agenția Națională a Funcționarilor Publici la repartizarea reclamanților ca manager public, gradul profesional asistent, ca rămas fără obiect.

În ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamanții-pârâți având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la plata unor despăgubiri echivalente cu diferențele dintre salariul unui manager public asistent și bursa de cursant al Institutului Național de Administrație de la data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca manageri publici, astfel cum a fost precizat, în cazul reclamantei M.B. (fostă C.), instanța a reținut că pentru admiterea acestuia trebuie analizat mai întâi dacă propunerile de numire a reclamanților-pârâți de către pârâta-reclamantă în funcția publică de manager public s-a făcut cu nerespectarea termenelor prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public denumit manager public și dacă pârâta-reclamantă are vreo culpă în nerespectarea acestor termene.

Curtea reținut că, pentru ca pârâta-reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici să poată întocmi planul de repartizare a absolvenților, cu trei luni înainte de data absolvirii programului de către reclamanții-pârâți, astfel cum prevede alin. (1) al art. 15 din O.U.G. nr. 92/2008, avea nevoie de propunerile înaintate de autoritățile și instituțiile publice care aveau astfel de locuri vacante. Or, în speță din cuprinsul propunerilor de numire a reclamanților-pârâți, rezultă că instituțiile publice la care au fost numiți ulterior reclamanții-pârâți au formulat propuneri în perioada martie - iunie 2009, astfel că, pârâta-reclamantă nu a avut posibilitatea să întocmească respectivul plan înainte de a primi propuneri care să acopere toate posturile necesare absolvenților.

Prin urmare nu s-a putut reține în sarcina pârâtei-reclamante vreo culpă pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2008. În ceea ce privește cererea reconvențională, Curtea a apreciat-o ca întemeiată având în vedere că potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1.175/2004 bursa cursanților și stagiarilor la programele de formare specializată pentru manageri publici nu se poate cumula cu drepturi salariale suportate de la bugetul de stat. H.G. nr. 1.175/2004 a fost abrogată ulterior prin H.G. nr. 78/2011, astfel că era în vigoare în anul 2009, când reclamanții-pârâți au primit bursele respective.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea a reținut că pentru reclamanții și perioadele menționate în cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a achitat bursele respective, deși reclamanții-pârâți menționați în cererea reconvențională, și-au reluat funcțiile de funcționari publici deținute anterior și au primit salariile cuvenite acestor funcții de la bugetul de stat. În raport de chitanța din 30 noiembrie 2010 depusă de reclamanta-pârâtă P.E.D. din care rezultă că aceasta a restituit pârâtei-reclamante suma de 6710 RON, s-a respins cererea reconvențională față de această reclamantă-pârâtă, ca rămasă fără obiect. Întrucât s-au respins cererile reclamantelor-pârâte M.B. (fostă C.) și U.S.

de acordare de despăgubiri, instanța a respins și cererile de compensare a acestor despăgubiri cu sumele solicitate prin cererea reconvențională, neexistând datorii reciproce care să fie compensate. De asemenea, Curtea a apreciat și cererea reclamantei-pârâte U.S. de eșalonare a plății sumei de 6043 RON datorată în urma admiterii cererii reconvenționale, ca nefondată, faptul că sumele i-au fost acordate datorită calității sale de cursant (cum motivează reclamanta-pârâtă cererea de eșalonare) nefiind un motiv justificat pentru eșalonarea plății. Față de soluțiile date acțiunii principale și cererii reconvenționale, instanța a reținut culpa procesuală a reclamanților-pârâți, motiv pentru care s-a respins cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții M.B. (fostă C.), U.S., R.A.I.

și O.C.N., prin care s-a solicitat: - de către recurenta M.B., admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii modificate și completate, cu consecința acordării despăgubirilor reprezentând diferența dintre salariul unui manager public asistent la Instituția Prefectului Prahova și bursa primită în calitate de cursant la Institutul Național de Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 - 20 aprilie 2009 și pentru perioada 21 aprilie 2009 până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 24 noiembrie 2009), despăgubiri echivalente cu diferența dintre salariul unui manager public asistent la Instituția Prefectului Județului Prahova și salariul obținut la fostul loc de muncă; - de către recurenta U.S., admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării despăgubirilor reprezentând diferența dintre salariul unui manager public asistent la Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, fostul Minister pentru Tineret și Sport și bursa primită în calitate de cursant la Institutul Național de Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 și până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 1 noiembrie 2009); - de către recurenta R.A.I.,

admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării despăgubirilor reprezentând diferența dintre salariul unui manager public asistent în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și bursa primită în calitate de cursant la Institutul Național de Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 și până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 2 decembrie 2009); - de către recurentul O.C.N., admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării despăgubirilor reprezentând diferența dintre salariul unui manager public asistent la Ministerul Administrației și Internelor și bursa primită în calitate de cursant la Institutul național de Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 și până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 1 noiembrie 2009). Au învederat reclamanții recurenți, prin motivele cererilor de recurs, că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins pretențiile acestora, neavându-se în vedere toate prevederile legale aplicabile în cauză, respectiv dispozițiile art. 5 și art. 28 alin. (1) lit. b) pct. 3 din O.U.G.

nr. 92/2008. Or, rezultă, din prevederile legale menționate, că Agenția Națională a Funcționarilor Publici identificase posturile de manager public încă dinainte de începerea programului de formare întrucât numai în acest fel se putea stabili numărul de locuri la aceste programe de formare, și că numărul funcțiilor de manager public se stabilește "pe baza unei analize anuale a nevoilor instituționale" iar nu ulterior finalizării programelor de formare. Recurenții au subliniat faptul că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 autoritățile și instituțiile publice nu sunt obligate să solicite crearea unui post de manager public sau să accepte un asemenea post în organigrama proprie, acesta fiind motivul pentru care legiuitorul a prevăzut obligația Agenției Naționale Funcționarilor Publici, care este instituția care gestionează funcția publică la nivel național, să identifice aceste posturi anterior demarării programelor de formare.

Mai mult decât atât, legiuitorul nu a prevăzut niciun termen în care instituțiile și autoritățile publice să formuleze propuneri de numire, întrucât această obligație nu le incumbă. Dacă o instituție sau autoritate publică are nevoie de un post de manager public, solicită A.N.F.P. înființarea unui asemenea post la momentul la care acea autoritate consideră necesar, iar nu într-un anumit termen care nu este dealtfel prevăzut de lege. A.N.F.P. are obligația legală de a centraliza anual aceste cereri și funcție de numărul acestora să stabilească numărul de locuri la programele de formare. Au considerat recurenții că orice altă interpretare a prevederilor legale ar lăsa fără eficiență juridică dispozițiile art. 31 din O.U.G.

nr. 92/2008 potrivit cărora nerespectarea obligațiilor ori termenelor legale atrage răspunderea celor cărora le incumbă aceste obligații, ori potrivit principiilor generale de drept prevederile legale trebuie interpretate în sensul aplicării lor, iar nu în sensul neaplicării acestora - actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. Singura instituție vinovată de nerespectarea termenelor imperative prevăzute de O.U.G. nr. 92/2008, au relevat recurenții, este Agenția Națională a Funcționarilor Publici, impunându-se în consecință angajarea răspunderii administrative materiale a acesteia întrucât prin întârzierea în repartizarea în funcție a creat reclamanților un prejudiciu material.

Cât privește susținerea A.N.F.P. potrivit căreia termenele prevăzute în O.U.G. nr. 92/2008 sunt termene de recomandare, recurenții au arătat că o asemenea susținere nu este în concordanță cu prevederile legale, legiuitorul stabilind la art. 31 din ordonanță că "nerespectarea obligațiilor și termenelor stabilite conform prezentei ordonanțe de urgență de către autoritățile și instituțiile publice, în a căror sarcină cade îndeplinirea acestora, atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz". Prin urmare, termenele sunt imperative iar nu de recomandare, iar pârâta nu a făcut dovada identificării posturilor de manager public și a datei transmiterii către Guvern a planului de repartizare în termenul prevăzut de legiuitor, ci dimpotrivă reiese din din toate înscrisurile depuse la dosar că A.N.F.P.

nu a respectat aceste termene. Intimata a invocat complexitatea procesului de repartizare, dar nu a făcut nicio dovadă a diligențelor depuse de către ea pentru respectarea termenelor prevăzute de lege. Or, termenul prevăzut la art. 5, la art. 28 alin. (1) lit. b) pct. 3 și la art. 15 alin. (1) sunt termene care depind exclusiv de pârâtă și nu de autoritățile și instituțiile publice la care au fost ulterior repartizați absolvenții programului de formare. În fine, au subliniat reclamanții recurenți că art. 15 alin. (5) din O.U.G. nr. 92/2008 prevede că Agenția Națională a Funcționarilor Publici trebuie să transmită autorităților și instituțiilor publice propunerile de numire a absolvenților programelor de formare în funcții publice specifice de manager public în termen de 10 zile de la data ducerii la cunoștința publică a clasamentului final, iar nerespectarea acestui termen a cauzat reclamanților prejudiciul material solicitat prin acțiune.

În litigiu a depus întâmpinare intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. În prealabil, intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a invocat excepția tardivității recursurilor declarate de reclamanții M.B. (fostă C.), U.S., R.A.I. și O.C.N., motivat de neexercitarea căii extraordinare de atac în termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate. Pe fondul recursurilor, intimata a considerat că criticile recurenților nu pot fi luate în considerare, întrucât Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu i se poate reține nicio culpă față de pretențiile recurenților privind plata de despăgubiri, atâta timp cât A.N.F.P.

și-a îndeplinit obligația de întocmire a propunerii de numire a reclamanților recurenți în funcțiile publice specifice de manager public. Procesul de repartizare a managerilor publici, a relevat intimata, este un proces complex, format din mai multe etape în care sunt angrenați mai mulți factori, dovadă fiind faptul că Guvernul a aprobat Planul de repartizare a managerilor publici în ședința din data de 29 august 2009 și l-a comunicat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în data de 25 septembrie 2009, și în care sunt implicate instituțiile publice care au obligația de a comunica posturile disponibile pentru încadrarea participanților la Programul de formare și viitorii manageri publici care au obligația de transmitere a opțiunilor.

Termenele stipulate de O.U.G. nr. 92/2008 privind Statutul funcționarului public denumit manager public, cu modificările și completările ulterioare, s-a arătat, nu sunt termene imperative ci, per a contrario, cum a stabilit și jurisprudența, termene de recomandare, întrucât nu se prevede un termen limită pentru realizarea repartizării. Recurenții reclamanți, s-a mai învederat, au beneficiat de prevederile art. 9 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 92/2008, iar față de împrejurarea că în intervalul de timp cuprins între momentul absolvirii Programului de formare și repartizarea pe funcția publică specifică de manager public aceștia au beneficiat atât de bursă cât și de drepturile salariale plătite de instituțiile publice la care ei și-au reluat raporturile de serviciu, s-a impus recuperarea sumei reprezentând bursa plătită necuvenit.

Excepția tardivității declarării recursurilor, invocată de intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, rezultând din verificarea actelor dosarului instanței de fond precum și a modului de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței atacate că recursurile au fost formulate cu respectarea prevederilor art. 301 C. proc. civ. Într-adevăr, deși recurenții reclamanți au solicitat comunicarea actelor de procedură, inclusiv a hotărârii, la domicilii alese - O.C.N. și R.A.I. în București, la adresa sediului M. SCPARL situat în București, str. C., sector 4, U.S. în București, Calea V., sector 4, M.B.

în Ploiești, str. M. județul Prahova - se constată că Sentința civilă nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată, în ceea ce privește pe M. (C.) și U., la alte adrese, și, în ceea ce privește pe O. și R., cu nerespectarea prevederilor art. 93 C. proc. civ. Recursurile declarate de reclamanții M.B. (fostă C.), U.S., A.I.R. și O.C.N., împotriva Sentinței civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În mod întemeiat judecătorul fondului, interpretând și aplicând corect legea la circumstanțele de fapt ale litigiului, a dispus prin sentința atacată respingerea ca nefondate a capetelor de cerere din acțiunea reclamanților M.B.

(fostă C.), U.S., R.A.I. și O.C.N., având ca obiect obligarea pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici la plata unor despăgubiri, constând: în cazul reclamantei M.B. (fostă C.), în diferența dintre salariul unui manager public asistent la Instituția Prefectului Prahova și bursa primită în calitate de cursant la Institutul Național de Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 - 20 aprilie 2009 și pentru perioada 21 aprilie 2009 până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 24 noiembrie 2009), reprezentând diferența dintre salariul unui manager public asistent la Instituția Prefectului Județului Prahova și salariul obținut la fostul loc de muncă; în cazul reclamantei U.S.

în diferența dintre salariul unui manager public asistent la Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, fostul Minister pentru Tineret și Sport și bursa primită în calitate de cursant la Institutul Național de Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 și până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 1 noiembrie 2009); în cazul reclamantei R.A.I. în diferența dintre salariul unui manager public asistent în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și bursa primită în calitate de cursant la Institutul Național de Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 și până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 2 decembrie 2009); și în cazul reclamantului O.C.N.

în diferența dintre salariul unui manager public asistent la Ministerul Administrației și Internelor și bursa primită în calitate de cursant la Institutul național de Administrație pentru perioada 1 aprilie 2009 și până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 1 noiembrie 2009). Astfel cum Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat în jurisprudența sa, într-o cauză similară (Decizia nr. 8 din 6 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 7797/2/2009), sancționarea nerespectării termenelor stabilite în sarcina Agenției Naționale a Funcționarilor Publici prin O.U.G.

nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public denumit manager public, cu modificările și completările ulterioare, ce poate fi dispusă conform art. 31 din actul normativ menționat, este condiționată de dovedirea condițiilor ce duc la atragerea răspunderii disciplinare, contravenționale, civile ori penale, reclamanții având obligația de a dovedi că împrejurarea numirii lor, cu întârziere, în funcția publică de manager public asistent, s-a datorat culpei exclusive a intimatei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, și că s-a produs recurenților o vătămare ce poate fi reparată numai prin plata daunelor materiale solicitate. Repartizarea absolvenților programelor de formare a managerilor publici, care este un proces complex, se face, de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, potrivit art. 15 alin. (1) din O.U.G.

nr. 92/2008, numai după aprobarea planului de repartizare de către Guvernul României. În cauză, solicitarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici de aprobare a planului de repartizare a managerilor publici, printre care și a recurenților, a fost înaintată Guvernului României cu adresa din 23 iunie 2009, iar despre existența actului de aprobare a Guvernului României intimata a fost înștiințată după aproximativ trei luni, respectiv la 25 septembrie 2009. Prin urmare, nefiind probată existența culpei exclusive a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în întârzierea numirii recurenților reclamanți în funcția de manager public pentru care au optat, nu s-a dovedit nici existența condițiilor cumulative pentru angajarea răspunderii delictuale civile a intimatei, altfel spus pentru obligarea acesteia la plata despăgubirilor solicitate prin acțiune.

Salariul pentru funcția de manager public nu poate fi pretins decât de la data numirii în această funcție, până la acel moment reclamanții beneficiind de bursa prevăzută de lege. Prin raportare la cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de M.B. (fostă C.), U.S., O.C.N. și R.A.I. împotriva Sentinței civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Respinge recursurile declarate de M.B. (fostă) C., U.S., O.C.N. și R.A.I. împotriva Sentinței civile nr. 5669 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013. Procesat de GGC - NN