ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 198/2013

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta V.C.A.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.F.P. plata unor despăgubiri echivalente

cu salariul de manager public asistent corespunzător perioadei dintre 1

noiembrie 2007 și data numirii în funcția publică de manager public.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a obținut calitatea de cursant/participant la Proiectul Tinerilor

Profesioniști, denumit Dezvoltarea unui Corp Profesionist de Manageri Publici.

A mai arătat că la terminarea

cursurilor a fost evaluată, iar la data de 29 octombrie 2007 a fost publicat clasamentul

final, care a rămas definitiv la data de 1 noiembrie 2007 dată de la care pârâta

avea obligația să o plaseze în funcția de manager public în raport de clasamentul

final și opțiunile fiecărui absolvent.

S-a mai menționat de către

reclamantă că salariul de manager public pe care trebuia să-l încaseze în luna decembrie

pentru luna noiembrie 2007 nu l-a primit, deoarece a rămas la dispoziția Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici fără nici un drept financiar ori asigurare socială

până la plasarea sa în funcția de manager public.

Prin Încheierea din data

de 20 mai 2011, Curtea de Apel București, a dispus suspendarea soluționării cauzei

formulată de reclamanta V.C.A. în temeiul art. 155

1

din C. proc.

civ., având în vedere că aceasta nu și-a îndeplinit obligația procesuală stabilită

în sarcina sa de instanță prin rezoluție administrativă, respectiv de a preciza

suma solicitată în lei, deși a fost legal citată cu această mențiune.

Prin cererea înregistrată

la data de 14 martie 2012 reclamanta V.C.A. a formulat cerere de repunere pe rol

a cauzei, precizând că solicită plata unor despăgubiri echivalente cu salariul de

manager public asistent corespunzător perioadei 1 decembrie 2007-1 decembrie 2010.

Prin încheierea din data

23 martie 2012 Curtea de Apel București, a anulat cererea de repunere pe rol formulată

de reclamanta V.C.A., ca netimbrată.

Împotriva încheierii pronunțată

de Curtea de Apel București a declarat recurs V.C.A.

Prealabil exercitării

controlului judiciar asupra soluției instanței de fond în raport cu motivele de

recurs, probele administrate în cauză și dispozițiile art. 304

1

din C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu a fost semnat de către recurenta-reclamantă

V.C.A..

Conform art. 302

1

lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să curpindă sub sancțiunea

nulității semnătura părții care exercită calea de atac.

Semnătura este elementul

care înlătură orice incertitudine cu privire la manifestarea de voință a părții,

în sensul de a sesiza instanța cu o anumită pretenție, iar norma care o reglementează

este obligatorie.

Astfel, prezenta cerere

de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validitatea sa în

dispozițiile art. 302

1

din C. proc. civ., deși recurenta a fost citată

cu mențiunea semnării cererii de recurs.

Ca urmare, față de considerentele

arătate devin aplicabile dispozițiile art. 302

1

din C. proc. civ. în

temeiul cărora recursul va fi anulat ca nesemnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de V.C.A. împotriva încheierii din 23 martie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie

2013.