ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4353/2008

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

nr. 63/F-C din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.L.G.,

în contradictoriu cu pârâtele C.M.P. și A.N.F.P., astfel cum a fost precizată

la data de 12 martie 2008, prin care solicita să se dispună repartizarea sa pe

postul de manager public asistent tr. II, conform opțiunii, precum și obligarea

pârâtelor la plata în solidar a unor despăgubiri echivalente cu diferențele

dintre salariul de manager public asistent și cel de consilier superior tr. III

de salarizare la Primăria Câmpulung Muscel, pentru perioada 1 februarie 2007 -

1 martie 2008.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a apreciat ca întemeiate excepțiile prematurității

și rămânerii fără obiect a acțiunii, invocate de pârâte.

Astfel, cu

privire la prima excepție, instanța de judecată a reținut că reclamanta s-a

adresat pârâtei A.N.F.P. cu solicitarea înregistrată la data de 4 ianuarie 2008

și, fără a aștepta răspunsul acesteia, la data de 7 februarie 2008, a

introdus acțiune în justiție, cu motivarea că

postul pentru care și-a exprimat opțiunea finală, ocupat de numitul V.O.E., a

devenit vacant

prin renunțarea acestuia în favoarea reclamantei.

Apreciind că Legea nr. 188/1999, menționată ca temei legal al acțiunii,

nu conține prevederi

referitoare la acest aspect, instanța de fond a reținut că,

în cauză, sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 27/2002

privind reglementarea

activității de soluționare a petițiilor care, la

art. 8, prevede că instituțiile

publice

sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de

zile

de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este

favorabilă sau nefavorabilă.

Referitor la cea de a doua excepție, instanța de fond a reținut că, din

documentația

atașată la dosar, a rezultat că reclamanta a ocupat poziția nr. 37,

exprimându-și o unică opțiune, cuprinsă în tabelul nr. 391 din 8 ianuarie 2008,

cu precizarea expresă că, în cazul imposibilității ocupării acestuia, își va

păstra funcția publică deținută ca șef serviciu Venituri Persoane Fizice și

Juridice din cadrul Primăriei Câmpulung.

Având în vedere

schimbările intervenite, A.N.F.P. a convocat o

ședință a comisiei în 2 februarie 2008, care a luat în discuție

opțiunile finale ale absolvenților, între care și cea a reclamantei, astfel că,

așa cum a recunoscut

și aceasta, rezultatul analizei schemei de

repartizare s-a materializat prin

Decizia

nr. 126 din 1 aprilie 2008, de numire a reclamantei în funcția publică de

manager public asistent, tr. II la D.G.F.P. Argeș, conform solicitării sale,

reclamanta luând cunoștință despre demersurile

pârâtelor, prin răspunsul dat

plângerii

sale prealabile, în data de 29 februarie 2008, în termen legal, în cursul

soluționării

prezentei acțiuni.

Pentru aceste motive, se arată în

considerentele sentinței recurate,

solicitarea

reclamantei de a fi obligate pârâtele la plata diferențelor salariale

dintre

cele două funcții este nejustificată.

In plus, reține

instanța de fond, la data formulării cererii, reclamanta era doar absolventă a

programului de formare specializată cu durata de 1 an

și nu angajată în funcția de manager, astfel că, fără a presta

atribuțiile

corespunzătoare acestei

funcții, nu putea fi remunerată și nici îndreptățită să

solicite

asemenea despăgubiri, prejudiciul despre care aceasta a făcut vorbire nefiind

dovedit; or, pentru munca prestată în actuala funcție, reclamanta a primit

remunerația corespunzătoare.

Concluzionând, instanța de judecată reține că reclamanta s-a adresat

prematur instanței însă, pe

parcursul soluționării acțiunii acesteia, cererea i-a fost soluționată

favorabil, ceea ce face ca acțiunea să fi rămas fără obiect

în privința primului capăt și să fie

nejustificată cu privire la cel de-al doilea capăt, neputându-se reține culpa

pârâtelor pentru situația creată.

Împotriva acestei soluții, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 20 din

Legea nr. 554/2004 raportat la art. 304

1

C. proc. civ.. Recurenta

solicită modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea

pârâtelor în solidar la plata unor despăgubiri de 15262,27 lei echivalente cu

diferențele dintre salariul de manager public asistent, treapta profesională II

și actualul salariu de consilier superior treapta de salarizare III la Primăria

Câmpulung-Muscel în perioada 1 februarie 2007-1 martie 2008. cu plata

cheltuielilor de judecată conform art. 274 C. proc. civ.

Arată recurenta că deși petitul 1 al

acțiunii a fost executat prin emiterea Deciziei Ministerului Economiei și

Finanțelor, D.G.F.P. Argeș nr. 126 din 1 aprilie 2008 și numirea sa ca manager

public asistent, treapta II începând cu 1 aprilie 2008 în mod greșit prima

instanță nu a acordat cheltuielile de judecată cerute în baza art. 274 C. proc.

civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se

susține că în mod greșit s-a reținut excepția prematurității introducerii

acțiunii, deși cererea de chemare în judecată a fost înregistrată după mai bine

de 30 zile de la data formulării plângerii prealabile și că raportat la

obiectul acțiunii nu era necesară parcurgerea unei proceduri prealabile în

virtutea principiului liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 și art. 52

din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O.

Consideră că este îndreptățită la plata

despăgubirilor solicitate ca urmare a faptului că nu a fost repartizată la

timp, ci o întârziere de peste un an de zile.

Prin întâmpinare, intimata A.N.F.P. a

solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și

temeinică a hotărârii primei instanțe care a apreciat corect primul capăt de

cerere ca rămas fără obiect, urmare a faptului că prin intermediul adresei nr.

1426345 din 28 februarie 2008 și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 12

alin. (2) din O.U.G. nr. 56/2004, privind crearea statutului special al

funcționarului public denumit manager public, cu modificările și completările

ulterioare.

În privința despăgubirilor de 15.262,27

lei arată intimata în mod corect au fost respinse, întrucât la data pronunțării

cererii, reclamanta era absolventă a programului de formare specializată cu

durata de 1 an și nu angajată în funcția de manager public, iar fără a presta

atribuțiile corespunzătoare acestei funcții, nu poate fi nemunerată și astfel

îndreptățită să solicite suma cu titlu de despăgubire.

Analizând hotărârea recurată prin prisma

criticilor formulate, precum și conform art. 304

1

C. proc. civ. sub

toate aspectele, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Recurenta reclamantă L.G.S. a solicitat

ca în contradictoriu cu pârâtele A.N.F.P. și C.M.P. să fie repartizată conform

opțiunii sale pe postul de manager public asistent treapta II.

Acest capăt de cerere a rămas fără

obiect, reclamanta fiind repartizată conform opțiunilor exprimate de aceasta în

tabelul nr. 799 din 25 februarie 2008, începând cu data de 1 aprilie 2008, prin

decizia nr. 126 din 1 aprilie 2008 în funcția publică de manager public

asistent treapta II la D.G.F.P. Argeș, iar sub acest aspect hotărârea nu este

criticată.

Capătul doi de cerere prin care

reclamanta recurentă solicită plata unor despăgubiri de la pârâte este nefondat

și în mod corect a fost respins, întrucât nu există o conduită culpabilă a

autorităților pârâte, recurenta absolventă a programului de formare

specializate cu durata de un an a optat pentru un singur post respectiv cel din

cadrul Instituției Prefectului județului Argeș, fapt care a făcut imposibilă

plasarea ei conform opțiunii sale finale, deoarece pe acest post a fost

repartizată altă persoană care, obținând un punctaj mai bun decât reclamanta în

urma evaluării, a avut prioritate la plasarea în funcția de manager public.

Prin opțiunea formulată, reclamanta

recurentă a solicitat totodată, ca în situația în care nu va putea accede la

postul de manager public în cadrul Instituției Prefectului, județul Argeș, să

revină la funcția de șef serviciu Venituri Persoane Fizice și Juridice în

cadrul Primăriei municipiului Câmpulung.

Procedura repartizării absolvenților

programului de formare specializată cu durata de 1 an organizat de Institutul

Național de Administrație este reglementată de art. 12 din O.U.G. nr. 56/2004,

cu modificările și completările ulterioare, care prevede că pentru întocmirea

schemei finale de repartizarea pe funcțiile publice de manager public,

absolvenții trebuie să formuleze opțiunile finale.

Hotărârea primei instanțe este

criticabilă sub aspectul greșitei motivări a prematurității formulării acțiunii

însă se observă că acțiunea a fost respinsă, reținându-se că în ce privește

capătul de cerere, privind despăgubirile nu rezultă culpa pârâtelor pentru

situația creată.

Astfel recursul vizează de fapt capătul

doi de cerere privind despăgubirile solicitate de reclamantă și respinse pentru

lipsa culpei autorităților pârâte.

Sunt de reținut sub acest aspect

apărările formulate de intimata A.N.F.P., potrivit cu care nu au fost dovedite

condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a instituțiilor chemate în

judecată, temeiul juridic de acordare a unor despăgubiri, respectiv nu există o

conduită culpabilă a autorităților, recurenta fiind cea care a optat pentru un

singur post.

Critica ce vizează greșita aplicare a

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., nu poate fi reținută, acțiunea fiind

respinsă sub ambele capete de cerere, nefiind temei pentru obligarea autorității

pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.L.G. împotriva sentinței nr. 63/F-C

din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

noiembrie 2008.