ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4353/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 63/F-C din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.L.G., în contradictoriu cu pârâtele C.M.P. și A.N.F.P., astfel cum a fost precizată la data de 12 martie 2008, prin care solicita să se dispună repartizarea sa pe postul de manager public asistent tr. II, conform opțiunii, precum și obligarea pârâtelor la plata în solidar a unor despăgubiri echivalente cu diferențele dintre salariul de manager public asistent și cel de consilier superior tr. III de salarizare la Primăria Câmpulung Muscel, pentru perioada 1 februarie 2007 - 1 martie 2008. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat ca întemeiate excepțiile prematurității și rămânerii fără obiect a acțiunii, invocate de pârâte.

Astfel, cu privire la prima excepție, instanța de judecată a reținut că reclamanta s-a adresat pârâtei A.N.F.P. cu solicitarea înregistrată la data de 4 ianuarie 2008 și, fără a aștepta răspunsul acesteia, la data de 7 februarie 2008, a introdus acțiune în justiție, cu motivarea că postul pentru care și-a exprimat opțiunea finală, ocupat de numitul V.O.E., a devenit vacant prin renunțarea acestuia în favoarea reclamantei. Apreciind că Legea nr. 188/1999, menționată ca temei legal al acțiunii, nu conține prevederi referitoare la acest aspect, instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor care, la art. 8, prevede că instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.

Referitor la cea de a doua excepție, instanța de fond a reținut că, din documentația atașată la dosar, a rezultat că reclamanta a ocupat poziția nr. 37, exprimându-și o unică opțiune, cuprinsă în tabelul nr. 391 din 8 ianuarie 2008, cu precizarea expresă că, în cazul imposibilității ocupării acestuia, își va păstra funcția publică deținută ca șef serviciu Venituri Persoane Fizice și Juridice din cadrul Primăriei Câmpulung. Având în vedere schimbările intervenite, A.N.F.P. a convocat o ședință a comisiei în 2 februarie 2008, care a luat în discuție opțiunile finale ale absolvenților, între care și cea a reclamantei, astfel că, așa cum a recunoscut și aceasta, rezultatul analizei schemei de repartizare s-a materializat prin Decizia nr. 126 din 1 aprilie 2008, de numire a reclamantei în funcția publică de manager public asistent, tr.

II la D.G.F.P. Argeș, conform solicitării sale, reclamanta luând cunoștință despre demersurile pârâtelor, prin răspunsul dat plângerii sale prealabile, în data de 29 februarie 2008, în termen legal, în cursul soluționării prezentei acțiuni. Pentru aceste motive, se arată în considerentele sentinței recurate, solicitarea reclamantei de a fi obligate pârâtele la plata diferențelor salariale dintre cele două funcții este nejustificată. In plus, reține instanța de fond, la data formulării cererii, reclamanta era doar absolventă a programului de formare specializată cu durata de 1 an și nu angajată în funcția de manager, astfel că, fără a presta atribuțiile corespunzătoare acestei funcții, nu putea fi remunerată și nici îndreptățită să solicite asemenea despăgubiri, prejudiciul despre care aceasta a făcut vorbire nefiind dovedit; or, pentru munca prestată în actuala funcție, reclamanta a primit remunerația corespunzătoare.

Concluzionând, instanța de judecată reține că reclamanta s-a adresat prematur instanței însă, pe parcursul soluționării acțiunii acesteia, cererea i-a fost soluționată favorabil, ceea ce face ca acțiunea să fi rămas fără obiect în privința primului capăt și să fie nejustificată cu privire la cel de-al doilea capăt, neputându-se reține culpa pârâtelor pentru situația creată. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 304 1 C. proc. civ..

Recurenta solicită modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtelor în solidar la plata unor despăgubiri de 15262,27 lei echivalente cu diferențele dintre salariul de manager public asistent, treapta profesională II și actualul salariu de consilier superior treapta de salarizare III la Primăria Câmpulung-Muscel în perioada 1 februarie 2007-1 martie 2008. cu plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 C. proc. civ. Arată recurenta că deși petitul 1 al acțiunii a fost executat prin emiterea Deciziei Ministerului Economiei și Finanțelor, D.G.F.P. Argeș nr. 126 din 1 aprilie 2008 și numirea sa ca manager public asistent, treapta II începând cu 1 aprilie 2008 în mod greșit prima instanță nu a acordat cheltuielile de judecată cerute în baza art. 274 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod greșit s-a reținut excepția prematurității introducerii acțiunii, deși cererea de chemare în judecată a fost înregistrată după mai bine de 30 zile de la data formulării plângerii prealabile și că raportat la obiectul acțiunii nu era necesară parcurgerea unei proceduri prealabile în virtutea principiului liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 și art. 52 din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O. Consideră că este îndreptățită la plata despăgubirilor solicitate ca urmare a faptului că nu a fost repartizată la timp, ci o întârziere de peste un an de zile. Prin întâmpinare, intimata A.N.F.P.

a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe care a apreciat corect primul capăt de cerere ca rămas fără obiect, urmare a faptului că prin intermediul adresei nr. 1426345 din 28 februarie 2008 și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 56/2004, privind crearea statutului special al funcționarului public denumit manager public, cu modificările și completările ulterioare. În privința despăgubirilor de 15.262,27 lei arată intimata în mod corect au fost respinse, întrucât la data pronunțării cererii, reclamanta era absolventă a programului de formare specializată cu durata de 1 an și nu angajată în funcția de manager public, iar fără a presta atribuțiile corespunzătoare acestei funcții, nu poate fi nemunerată și astfel îndreptățită să solicite suma cu titlu de despăgubire.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și conform art. 304 1 C. proc. civ. sub toate aspectele, Curtea constată că recursul nu este fondat. Recurenta reclamantă L.G.S. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele A.N.F.P. și C.M.P. să fie repartizată conform opțiunii sale pe postul de manager public asistent treapta II. Acest capăt de cerere a rămas fără obiect, reclamanta fiind repartizată conform opțiunilor exprimate de aceasta în tabelul nr. 799 din 25 februarie 2008, începând cu data de 1 aprilie 2008, prin decizia nr. 126 din 1 aprilie 2008 în funcția publică de manager public asistent treapta II la D.G.F.P. Argeș, iar sub acest aspect hotărârea nu este criticată.

Capătul doi de cerere prin care reclamanta recurentă solicită plata unor despăgubiri de la pârâte este nefondat și în mod corect a fost respins, întrucât nu există o conduită culpabilă a autorităților pârâte, recurenta absolventă a programului de formare specializate cu durata de un an a optat pentru un singur post respectiv cel din cadrul Instituției Prefectului județului Argeș, fapt care a făcut imposibilă plasarea ei conform opțiunii sale finale, deoarece pe acest post a fost repartizată altă persoană care, obținând un punctaj mai bun decât reclamanta în urma evaluării, a avut prioritate la plasarea în funcția de manager public. Prin opțiunea formulată, reclamanta recurentă a solicitat totodată, ca în situația în care nu va putea accede la postul de manager public în cadrul Instituției Prefectului, județul Argeș, să revină la funcția de șef serviciu Venituri Persoane Fizice și Juridice în cadrul Primăriei municipiului Câmpulung.

Procedura repartizării absolvenților programului de formare specializată cu durata de 1 an organizat de Institutul Național de Administrație este reglementată de art. 12 din O.U.G. nr. 56/2004, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că pentru întocmirea schemei finale de repartizarea pe funcțiile publice de manager public, absolvenții trebuie să formuleze opțiunile finale. Hotărârea primei instanțe este criticabilă sub aspectul greșitei motivări a prematurității formulării acțiunii însă se observă că acțiunea a fost respinsă, reținându-se că în ce privește capătul de cerere, privind despăgubirile nu rezultă culpa pârâtelor pentru situația creată. Astfel recursul vizează de fapt capătul doi de cerere privind despăgubirile solicitate de reclamantă și respinse pentru lipsa culpei autorităților pârâte.

Sunt de reținut sub acest aspect apărările formulate de intimata A.N.F.P., potrivit cu care nu au fost dovedite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a instituțiilor chemate în judecată, temeiul juridic de acordare a unor despăgubiri, respectiv nu există o conduită culpabilă a autorităților, recurenta fiind cea care a optat pentru un singur post. Critica ce vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., nu poate fi reținută, acțiunea fiind respinsă sub ambele capete de cerere, nefiind temei pentru obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.L.G. împotriva sentinței nr. 63/F-C din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008.