ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 420/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Cadrul procesual.

Prin acțiunea cu care a învestit instanța de

contencios administrativ, reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici,

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N.C.I. și, în temeiul art. 57 din C.

proc. civ., coroborat cu art. 16

1

din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 și cu intervenientul în interes propriu Ministerul

Administrației și Internelor, obligarea pârâtului la restituirea către Agenția

Naționala a Funcționarilor Publici a sumei de 2710 lei, reprezentând

bursă încasată necuvenit pe perioada august 2009 - octombrie 2009 și la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâtul a beneficiat de

prevederile art. 9 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008, potrivit

cărora, pe întreaga perioadă de formare și până la data numirii în funcția

publică specifică de manager public, cursanții și stagiarii au drepturile și

obligațiile stabilite prin această ordonanță de urgență. Potrivit alin. (3) din

acest act normativ, pe întreaga perioadă în care urmează cursurile de formare

specializată, cursanții și stagiarii primesc o bursă stabilită prin H.G. nr. 1175/2004,

în cuantum de 1.000 de lei asigurată de la bugetul de stat, prin bugetul

Ministerul Internelor și Reformei Administrației și plătită de către

Institutului Național de Administrație, iar în conformitate cu dispozițiile art.

1 alin. (2) din H.G. nr. 1175/2004, „bursa […] nu se poate cumula cu drepturi

salariale suportate de la bugetul de stat”.

În raport de aceste

prevederi și având în vedere că în intervalul cuprins între momentul absolvirii

Programului de formare și repartizarea pe funcția publică specifică de manager

public, pârâtul a beneficiat atât de bursă, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2008,

cât și de drepturile salariale plătite de Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului Bihor, instituția publică unde acesta și-a

reluat raporturile de serviciu, reclamanta a apreciat că acest fapt presupune o

îmbogățire fără just temei și că se impune recuperarea sumei reprezentând bursa

plătită acestuia.

Intervenientul

Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, prin care a

solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la restituirea sumei de

2.710 lei, reprezentând bursa încasată, în mod necuvenit, în perioada august 2009

– octombrie 2009, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul

funcționarului public devenit manager public, cu modificările și completările

ulterioare, întrucât pârâtul și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției

Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, beneficiind astfel

de drepturi salariale suportate de la bugetul de stat.

Pârâtul N.C.I. deși a

fost legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.

instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.

6837 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, în contradictoriu cu pârâtul N.C.I. și

intervenientul în interes propriu Ministerul Administrației și Internelor și a

obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.710 lei, reprezentând

bursă încasată în mod necuvenit pe perioada august 2009 – octombrie 2009.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Pârâtul N.C.I. a avut

calitatea de cursant la Programul de formare specializată specific pentru

tinerii funcționari care doresc să acceadă la funcția specifică de manager

public, Y.P.S. – Ciclul 3.

În această calitate,

a beneficiat de prevederile art. 9 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008

privind statutul funcționarului public denumit manager public.

În perioada cuprinsă

între momentul absolvirii Programului de formare și repartizarea pe funcția

publică specifică de manager public, pârâtul a beneficiat atât de bursă

potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2008, cât și de drepturile salariale

plătite de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor,

instituție la care acesta și-a reluat raporturile de serviciu.

Prin urmare, având în

vedere că bursa nu poate fi cumulată cu drepturile salariale, conform

dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1175/2004, Curtea a constatat că

acțiunea promovată de reclamantă este întemeiată și a admis-o, în sensul

obligării pârâtului la plata sumei de 2.710 lei, reprezentând bursă încasată în

mod necuvenit pe perioada august 2009 – octombrie 2009.

în cauză

Împotriva acestei

hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul N.C.I. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, prin

motivele de recurs dezvoltate, au fost înfățișate următoarele critici în raport

cu sentința atacată:

- în mod eronat

instanța a primit punctul de vedere al reprezentantului Agenția Naționala

a Funcționarilor Publici cu privire la perioada pentru care a beneficiat,

fără justă cauză, de bursa respectivă, în condițiile în care reluarea raporturilor

de serviciu la Direcția Generala de Asistență Socială și

Protecția Copilului Bihor s-a produs în august 2009 și nu din momentul absolvirii

programului, fapt atestat de modificările operate în carnetul de muncă; astfel,

este culpa instituțiilor statului care nu au făcut demersurile necesare pentru a

comunica decizia menționată în vederea stopării bursei; suma reprezentând

contravaloarea bursei de cursant pe lunile august 2009 – octombrie 2009 a fost virată

în contul său, la 22 octombrie 2009;

- în mod eronat, în

cazul ciclului 3 al programului de formare specializată pentru manageri

publici, se face referire la H.G. nr. 1175/2004 deoarece acest act normativ,

deși nu expres, a fost abrogat implicit prin abrogarea temeiului legal al

acestuia, respectiv a O.U.G. nr. 56/2004;

- îmbogățirea fără

justă cauză nu se aplică în cazul său deoarece reluarea raporturilor de

serviciu în cadrul Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția

Copilului Bihor a fost determinată de plata cu întârzieri repetate a bursei,

ceea ce, indirect, a produs în fapt un prejudiciu patrimonial.

Recurentul a precizat

totodată că, în subsidiar, în ipoteza în care instanța nu va admite recursul și-l

va obliga la plata sumelor primite cu titlu de bursă în perioada august 2009 –

octombrie 2009, solicită să i se stabilească plata eșalonată, în 24 de tranșe,

date fiind veniturile sale reduse și să fie compensată suma datorată cu suma

echivalentă cu diferența dintre salariul de manager public asistent și bursa de

cursant al Institutului Național de Administrație de la 1 aprilie 2009, până la

1 octombrie 2009, data repartizării ca manager public.

considerentele instanței de recurs

Recursul nu este

fondat.

Examinând sentința primei

instanțe, față de criticile ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și raportat la prevederile

legale incidente, Înalta Curte reține că nu sunt incidente în cauză motive de

nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii atacate,

în considerarea celor în continuare arătate.

Reclamanta intimată

Agenția Națională a Funcționarilor Publici a sesizat instanța de contencios

administrativ competentă cu o cerere de obligare a recurentului-pârât N.C.I. la

restituirea sumei de 2.710 lei cu titlu de bursă încasată necuvenit pe perioada

august-octombrie 2009.

Astfel cum necontestat

rezultă din actele și lucrările dosarului și după cum a reținut și prima

instanță, pârâtul-recurent a dobândit calitatea de cursant în cadrul Programului

de formare specializată specific pentru tinerii funcționari care doresc să acceadă

în funcția publică de manager public, I.P.S. – ciclul 3, beneficiind astfel de

prevederile art. 9 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008 vizând drepturile

și obligațiile cursanților participanți.

Nu este fondat primul

motiv de recurs al recurentului câtă vreme, astfel cum rezultă din considerentele

sentinței atacate, mai sus rezumate, dar și din cuprinsul cererii de chemare în

judecată, chiar reclamanta a făcut referire directă la momentul reluării de

către pârât a raporturilor sale de serviciu, iar potrivit Dispoziției nr. 653

din 1 august 2009 aflată la fila 40 dosar fond, aceasta s-a realizat începând

cu data de 1 august 2009.

Așa fiind, nu se

poate susține că prima instanță s-ar fi aflat în eroare cu privire la situația

de fapt, după cum nu se poate susține nici că ar fi fost realizată o greșită aplicare

și interpretare a prevederilor legale aplicabile.

Instanța de fond, în

mod corect s-a raportat la prevederile incidente din O.U.G. nr. 92/2008, privind

statutul funcționarului public denumit manager public și nu la actul normativ

anterior, pe care l-a înlocuit, respectiv O.U.G. nr. 56/2004, cum a susținut recurentul.

Nefondate sunt și

criticile vizând referirea instanței de fond, la dispozițiile H.G. nr. 1175/2004,

câtă vreme acest act normativ a fost expres abrogat abia la 17 martie 2911 prin

H.G. nr. 78/2001 fiind, ca atare, deplin incident în cauză, raportat la data derulării

cursurilor ce au generat litigiul de față, conform principiului de drept tempus

regit actum.

Nu se poate reține

nici greșita aplicare și interpretare a legii, respectiv a prevederilor O.U.G. nr.

56/2004 și O.U.G. nr. 92/2008, privind statutul funcționarului public denumit

manager public, în condițiile în care din cuprinsul hotărârii atacate rezultă

cu claritate că situația juridică a recurentului pârât a intrat sub incidența

O.U.G. nr. 56/2004 la data obținerii calității de cursant în Programul de

formare specializată Y.P.S. – Ciclul 3 și ulterior, sub incidența O.U.G. nr. 92/2008.

Acest din urmă act normativ a intrat în vigoare la 30 iunie 2008 și a abrogat

O.U.G. nr. 56/2004, păstrând însă domeniul de reglementare. Mai mult, instanța

de fond în considerentele hotărârii atacate a făcut fără echivoc, trimiteri la prevederile

art. 9 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008 ce au servit ca temei

pentru soluția adoptată.

În fine, nefondate

sunt și toate celelalte critici ale recurentului vizând nelegala reținere a îmbogățirii

fără justă cauză, ca temei al prezentei cereri în condițiile în care, cu

deplină justețe s-a reținut că, raportat la norma, fără echivoc, cuprinsă în H.G.

nr. 1175/2004 potrivit cu care bursa nu poate fi cumulată cu drepturile salariale

suportate de la bugetul de stat, recurentului pârât nu i se cuvenea plata concomitentă,

în perioada august 2009 - octombrie 2009, a celor două categorii de indemnizații,

fiind lipsite de relevanță din această perspectivă apărările vizând achitarea

cu întârziere a tranșelor bursei stabilite pe temeiul legal arătat.

Înalta Curte va

respinge totodată și cererile subsidiare ale recurentului vizând eșalonarea plății

sumei la care a fost obligat pe cale judecătorească, apreciind, independent de împrejurarea

că nici nu au îmbrăcat forma procedurală a pretențiilor proprii în legătură cu

cererea reclamantului, că acestea reprezintă practic numai o problemă ce ține

de executare și nu de fondul cauzei.

Față de toate cele mai

sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. se va respinge așadar

ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de N.C.I. împotriva sentinței civile nr. 6837 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2013.