ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 420/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual. Prin acțiunea cu care a învestit instanța de contencios administrativ, reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N.C.I. și, în temeiul art. 57 din C. proc. civ., coroborat cu art. 16 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și cu intervenientul în interes propriu Ministerul Administrației și Internelor, obligarea pârâtului la restituirea către Agenția Naționala a Funcționarilor Publici a sumei de 2710 lei, reprezentând bursă încasată necuvenit pe perioada august 2009 - octombrie 2009 și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâtul a beneficiat de prevederile art. 9 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008, potrivit cărora, pe întreaga perioadă de formare și până la data numirii în funcția publică specifică de manager public, cursanții și stagiarii au drepturile și obligațiile stabilite prin această ordonanță de urgență. Potrivit alin. (3) din acest act normativ, pe întreaga perioadă în care urmează cursurile de formare specializată, cursanții și stagiarii primesc o bursă stabilită prin H.G. nr. 1175/2004, în cuantum de 1.000 de lei asigurată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerul Internelor și Reformei Administrației și plătită de către Institutului Național de Administrație, iar în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din H.G.

nr. 1175/2004, „bursa […] nu se poate cumula cu drepturi salariale suportate de la bugetul de stat”. În raport de aceste prevederi și având în vedere că în intervalul cuprins între momentul absolvirii Programului de formare și repartizarea pe funcția publică specifică de manager public, pârâtul a beneficiat atât de bursă, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2008, cât și de drepturile salariale plătite de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, instituția publică unde acesta și-a reluat raporturile de serviciu, reclamanta a apreciat că acest fapt presupune o îmbogățire fără just temei și că se impune recuperarea sumei reprezentând bursa plătită acestuia.

Intervenientul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.710 lei, reprezentând bursa încasată, în mod necuvenit, în perioada august 2009 – octombrie 2009, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public devenit manager public, cu modificările și completările ulterioare, întrucât pârâtul și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, beneficiind astfel de drepturi salariale suportate de la bugetul de stat. Pârâtul N.C.I. deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză. 2. Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 6837 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în contradictoriu cu pârâtul N.C.I. și intervenientul în interes propriu Ministerul Administrației și Internelor și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.710 lei, reprezentând bursă încasată în mod necuvenit pe perioada august 2009 – octombrie 2009. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Pârâtul N.C.I. a avut calitatea de cursant la Programul de formare specializată specific pentru tinerii funcționari care doresc să acceadă la funcția specifică de manager public, Y.P.S.

– Ciclul 3. În această calitate, a beneficiat de prevederile art. 9 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public denumit manager public. În perioada cuprinsă între momentul absolvirii Programului de formare și repartizarea pe funcția publică specifică de manager public, pârâtul a beneficiat atât de bursă potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2008, cât și de drepturile salariale plătite de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, instituție la care acesta și-a reluat raporturile de serviciu. Prin urmare, având în vedere că bursa nu poate fi cumulată cu drepturile salariale, conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G.

nr. 1175/2004, Curtea a constatat că acțiunea promovată de reclamantă este întemeiată și a admis-o, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 2.710 lei, reprezentând bursă încasată în mod necuvenit pe perioada august 2009 – octombrie 2009. 3. Recursul promovat în cauză Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul N.C.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, au fost înfățișate următoarele critici în raport cu sentința atacată: - în mod eronat instanța a primit punctul de vedere al reprezentantului Agenția Naționala a Funcționarilor Publici cu privire la perioada pentru care a beneficiat, fără justă cauză, de bursa respectivă, în condițiile în care reluarea raporturilor de serviciu la Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor s-a produs în august 2009 și nu din momentul absolvirii programului, fapt atestat de modificările operate în carnetul de muncă; astfel, este culpa instituțiilor statului care nu au făcut demersurile necesare pentru a comunica decizia menționată în vederea stopării bursei; suma reprezentând contravaloarea bursei de cursant pe lunile august 2009 – octombrie 2009 a fost virată în contul său, la 22 octombrie 2009; - în mod eronat, în cazul ciclului 3 al programului de formare specializată pentru manageri publici, se face referire la H.G.

nr. 1175/2004 deoarece acest act normativ, deși nu expres, a fost abrogat implicit prin abrogarea temeiului legal al acestuia, respectiv a O.U.G. nr. 56/2004; - îmbogățirea fără justă cauză nu se aplică în cazul său deoarece reluarea raporturilor de serviciu în cadrul Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor a fost determinată de plata cu întârzieri repetate a bursei, ceea ce, indirect, a produs în fapt un prejudiciu patrimonial.

Recurentul a precizat totodată că, în subsidiar, în ipoteza în care instanța nu va admite recursul și-l va obliga la plata sumelor primite cu titlu de bursă în perioada august 2009 – octombrie 2009, solicită să i se stabilească plata eșalonată, în 24 de tranșe, date fiind veniturile sale reduse și să fie compensată suma datorată cu suma echivalentă cu diferența dintre salariul de manager public asistent și bursa de cursant al Institutului Național de Administrație de la 1 aprilie 2009, până la 1 octombrie 2009, data repartizării ca manager public. 4. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul nu este fondat. Examinând sentința primei instanțe, față de criticile ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ. și raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte reține că nu sunt incidente în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii atacate, în considerarea celor în continuare arătate. Reclamanta intimată Agenția Națională a Funcționarilor Publici a sesizat instanța de contencios administrativ competentă cu o cerere de obligare a recurentului-pârât N.C.I. la restituirea sumei de 2.710 lei cu titlu de bursă încasată necuvenit pe perioada august-octombrie 2009. Astfel cum necontestat rezultă din actele și lucrările dosarului și după cum a reținut și prima instanță, pârâtul-recurent a dobândit calitatea de cursant în cadrul Programului de formare specializată specific pentru tinerii funcționari care doresc să acceadă în funcția publică de manager public, I.P.S.

– ciclul 3, beneficiind astfel de prevederile art. 9 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008 vizând drepturile și obligațiile cursanților participanți. Nu este fondat primul motiv de recurs al recurentului câtă vreme, astfel cum rezultă din considerentele sentinței atacate, mai sus rezumate, dar și din cuprinsul cererii de chemare în judecată, chiar reclamanta a făcut referire directă la momentul reluării de către pârât a raporturilor sale de serviciu, iar potrivit Dispoziției nr. 653 din 1 august 2009 aflată la fila 40 dosar fond, aceasta s-a realizat începând cu data de 1 august 2009. Așa fiind, nu se poate susține că prima instanță s-ar fi aflat în eroare cu privire la situația de fapt, după cum nu se poate susține nici că ar fi fost realizată o greșită aplicare și interpretare a prevederilor legale aplicabile.

Instanța de fond, în mod corect s-a raportat la prevederile incidente din O.U.G. nr. 92/2008, privind statutul funcționarului public denumit manager public și nu la actul normativ anterior, pe care l-a înlocuit, respectiv O.U.G. nr. 56/2004, cum a susținut recurentul. Nefondate sunt și criticile vizând referirea instanței de fond, la dispozițiile H.G. nr. 1175/2004, câtă vreme acest act normativ a fost expres abrogat abia la 17 martie 2911 prin H.G. nr. 78/2001 fiind, ca atare, deplin incident în cauză, raportat la data derulării cursurilor ce au generat litigiul de față, conform principiului de drept tempus regit actum. Nu se poate reține nici greșita aplicare și interpretare a legii, respectiv a prevederilor O.U.G.

nr. 56/2004 și O.U.G. nr. 92/2008, privind statutul funcționarului public denumit manager public, în condițiile în care din cuprinsul hotărârii atacate rezultă cu claritate că situația juridică a recurentului pârât a intrat sub incidența O.U.G. nr. 56/2004 la data obținerii calității de cursant în Programul de formare specializată Y.P.S. – Ciclul 3 și ulterior, sub incidența O.U.G. nr. 92/2008. Acest din urmă act normativ a intrat în vigoare la 30 iunie 2008 și a abrogat O.U.G. nr. 56/2004, păstrând însă domeniul de reglementare. Mai mult, instanța de fond în considerentele hotărârii atacate a făcut fără echivoc, trimiteri la prevederile art. 9 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008 ce au servit ca temei pentru soluția adoptată.

În fine, nefondate sunt și toate celelalte critici ale recurentului vizând nelegala reținere a îmbogățirii fără justă cauză, ca temei al prezentei cereri în condițiile în care, cu deplină justețe s-a reținut că, raportat la norma, fără echivoc, cuprinsă în H.G. nr. 1175/2004 potrivit cu care bursa nu poate fi cumulată cu drepturile salariale suportate de la bugetul de stat, recurentului pârât nu i se cuvenea plata concomitentă, în perioada august 2009 - octombrie 2009, a celor două categorii de indemnizații, fiind lipsite de relevanță din această perspectivă apărările vizând achitarea cu întârziere a tranșelor bursei stabilite pe temeiul legal arătat.

Înalta Curte va respinge totodată și cererile subsidiare ale recurentului vizând eșalonarea plății sumei la care a fost obligat pe cale judecătorească, apreciind, independent de împrejurarea că nici nu au îmbrăcat forma procedurală a pretențiilor proprii în legătură cu cererea reclamantului, că acestea reprezintă practic numai o problemă ce ține de executare și nu de fondul cauzei. Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.C.I. împotriva sentinței civile nr. 6837 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2013.