ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5451/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 decembrie 2008 reclamanții A.M., B.(S.)M.L., C.N.(M.)A.C., C.C., G.M., I.F., I.(T.)C.G., P.M., P.D.C., S.(T.)G.P., T.M.A. și U.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, obligarea acestuia să emită actul administrativ prevăzut de lege pentru transformarea posturilor pe care le ocupă, cele de consilier juridic-funcționar public, în posturi de consilier juridic - personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, să modifice în mod corespunzător structura organizatorică a aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și să emită actele administrative corespunzătoare pentru transferarea lor pe posturile astfel transformate.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați pe funcția de consilier juridic-funcționar public în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, alături de celelalte posturi de consilier juridic încadrate în categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților. Au mai menționat că în cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și a Ministerului Public, posturile de consilier juridic-funcționar public au fost transformate în posturi de consilier juridic-personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și s-au realizat numiri în aceste funcții direct, fără concurs.

Reclamanții au arătat că au adresat pârâtului reclamația administrativă înregistrată în 25 iunie 2008, prin care i-au solicitat să dispună transformarea posturilor în sensul sus menționat, precum și trecerea lor pe aceste posturi, dar pârâtul nu a răspuns cererii în termenul legal de 30 de zile și nici până la momentul depunerii acțiunii. Au mai menționat că rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să instituie o categorie specială de personal - cea a consilierilor juridici asimilați judecătorilor și procurorilor - constă în aceea că acest personal, deși nu îndeplinește atribuții ce revin prin lege judecătorilor și procurorilor, exercită totuși activități strâns legate de sistemul judiciar și de îndeplinirea actului de justiție.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 4266 din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel București a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că respingerea solicitării reclamanților nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 63 din Legea nr. 317/2004, personalul din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este numit prin concurs sau examen, funcționarii publici și personalul contractual din aparatul propriu fiind salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași categorii de personal din aparatul Parlamentului.

În temeiul art. 64 din aceeași lege a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea Plenului nr. 326/2005, care a stabilit modalitățile de numire și încadrare, precum și atribuțiile ce revin celor 3 categorii profesionale care-și desfășoară activitatea în aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv: personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, funcționari publici și personal contractual. Astfel, Curtea a constatat o delimitare clară între cele două categorii profesionale - funcționari publici și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, delimitare care își are temeiul în dispozițiile Legii nr. 317/2004, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ocuparea posturilor din cele două categorii fiind diferite.

A mai apreciat Curtea că dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu vizează asimilarea tuturor persoanelor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii care au studii juridice și desfășoară o activitate de specialitate juridică, ci numai a acelor persoane al căror statut nu este reglementat de alte acte normative cum ar fi Legea nr. 188/1999. Dacă intenția legiuitorului ar fi fost cea menționată de reclamanți, aceasta s-ar fi reflectat și în dispozițiile Legii nr. 317/2004, care reglementează organizarea și activitatea Consiliului Superior al Magistraturii și care face o distincție clară între cele trei categorii profesionale din aparatul propriu: funcționarii publici, personal contractual și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

3. Recursul exercitat de reclamanți Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenții-reclamanți au arătat că instanța a interpretat greșit prevederile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora toate funcțiile de specialitate juridică din structura organizatorică a Consiliului Superior al Magistraturii trebuie încadrate în categoria personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Au mai arătat că instanța de fond a preluat fără rezerve argumentele pârâtului, deși legea nu instituie nicio distincție, niciun criteriu în baza căruia o funcție de consilier juridic să fie inclusă în categoria funcțiilor publice supuse prevederilor Legii nr. 188/1999 sau în categoria personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor, ce intră sub incidența Legii nr. 303/2004, situație discriminatorie lipsită de orice fundament. În ceea ce privește conținutul atribuțiilor aferente postului de consilieri juridici pe care le ocupă, recurenții-reclamanți au arătat că acesta este similar sau chiar identic cu cel al atribuțiilor consilierilor juridici asimilați judecătorilor și procurorilor, iar nu preponderent de natură tehnică, așa cum a susținut intimatul-pârât și a reținut instanța de fond.

Ambele categorii de posturi presupun atribuții de natură tehnică și juridică, implicând activități de analiză, sinteză, concepție și elaborare, precum și interpretare a normelor legale. În fine, recurenții-reclamanți au invocat un precedent creat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a transformat toate posturile de consilieri juridic din schema de personal în posturi de consilieri juridici asimilați și au precizat că nu pun în discuție logica și rațiunea de a fi a sistemului asimilării, dat atâta timp cât sistemul este în vigoare, el trebuie să se aplice în mod unitar pentru toate categoriile de personal din cadrul instituțiilor menționate în art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

4. Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând prevederile art. 62 alin. (2) și art. 63 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit cărora structura organizatorică a aparatului propriu al Consiliului se stabilește prin hotărâre a Plenului, în limitele bugetului, personalul din aparatul propriu este numit prin concurs sau examen, statele de funcții și de personal se aprobă de Plen, în limitele bugetului, iar funcționarii publici și personalul contractul din aparatul propriu sunt salariați potrivit dispozițiilor legale aplicate acelorași categorii de personal din aparatul Parlamentului.

Intimatul a mai arătat că prevederile cuprinse în Legea nr. 317/2004, ca norme speciale, se aplică întocmai și cu precădere în raport cu dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și că funcționarii publici din cadrul aparatului propriu au atribuțiile prevăzute în art. 2 din Legea nr. 188/1999 și își desfășoară activitatea în temeiul aceleiași legi, la care face trimitere art. 117 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliul Superior al Magistraturii, aprobat prin hotărârea Plenului nr. 326/2005. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenții-reclamanți au supus controlului instanței de contencios administrativ un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constând în refuzul, considerat nejustificat, de rezolvare a cererii înregistrate în 25 iunie 2008, având ca obiect transformarea posturilor de consilier juridic-funcționar public din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii în posturi de consilier juridic-personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, modificarea corespunzătoare a structurii organizatorice a intimatului-pârât și trecerea lor pe posturile astfel create. Hotărârea de respingere a cererii a fost adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în ședința din data de 19 martie 2009, formând obiectul pct. 18 pe ordinea de zi soluționată.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere constă în „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, iar excesul de putere este, la rândul său, definit la lit. n) a aceluiași articol, ca fiind, „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea drepturilor sau libertăților cetățenilor”. Analizând refuzul rezolvării cererii recurenților-reclamanți prin prisma coordonatelor normative menționate, instanța de fond a reținut corect că acesta nu are caracter nejustificat.

Într-adevăr, art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede că „pe durata îndeplinirii funcției personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle (…)”.

În același timp, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cuprinde în art. 62-64, unele prevederi aplicabile aparatului propriu al Consiliul Superior al Magistraturii și personalului din cadrul acestuia, după cum urmează: Art. 62 – „ (1) Aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este organizat în direcții, servicii și birouri . (2) Structura organizatorică a aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii se stabilește prin hotărâre a plenului, în limitele bugetului . Art. 63 – (1) Personalul din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este numit prin concurs sau examen . (2) Personalul de conducere din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este numit de plen, iar cel de execuție, de secretarul general . (3) Funcțiile de specialitate juridică din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii pot fi ocupate și de judecători și procurori detașați, în condițiile legii . (4) Funcționarii publici și personalul contractual din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași categorii de personal din aparatul Parlamentului . (5) Statele de funcții și de personal se aprobă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii,

în limitele bugetului . Art. 64 – Atribuțiile secretarului general și ale personalului din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, precum și organizarea și funcționarea compartimentelor din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii” . Așa cum a reținut și prima instanță, Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat, în temeiul art. 64 din lege, prin hotărârea Plenului nr. 326/2005, a stabilit modalitatea de încadrare și atribuțiile celor trei categorii profesionale care-și desfășoară activitatea în aparatul propriu al Consiliului, făcând o delimitare clară și expresă între funcționarii publici, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și personalul contractual (art. 78 din regulament).

Fără a mai relua aspectele privind natura și conținutul atribuțiilor de serviciu, amplu expuse de instanța de fond, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că, în contextul legislativ în vigoare, art. 87 din Legea nr. 303/2004 trasează un cadrul general, care permite asimilarea personalului de specialitate juridică cu judecătorii și procurorii, dar actul normativ special care reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii lasă acestuia marja de apreciere în stabilirea structurii organizatorice și a statelor de funcții și de personal, în limitele bugetului aprobat.

Atâta vreme cât însăși legea organică vorbește despre funcționari publici, personal contractual și funcții de specialitate juridică (putând fi ocupate și de judecători sau procurori detașați) și conferă Consiliul Superior al Magistraturii atribuții de reglementare a organizării și funcționării aparatului propriu, nu se poate reține că refuzul transformării posturilor de funcționari publici ocupate de reclamanții-recurenți în posturi de personal cu specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor are caracter nejustificat, în sensul că autoritatea publică a acționat abuziv, fără o justificare obiectivă sau rezonabilă ori contrar scopului legii. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.M., B.(S.)M.L., C.N.(M.)A.C., C.C., G.M., I.F., I.(T.)C.G., P.M., P.D.C., S.(T.)G.P., T.M.A., U.L. împotriva sentinței nr. 4266 din 02 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.