ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5451/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5451/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul acestei instanțe la data de 30 decembrie 2008 reclamanții A.M., B.(S.)M.L.,

C.N.(M.)A.C., C.C., G.M., I.F., I.(T.)C.G., P.M., P.D.C., S.(T.)G.P., T.M.A. și

U.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii,

obligarea acestuia să emită actul administrativ prevăzut de lege pentru transformarea

posturilor pe care le ocupă, cele de consilier juridic-funcționar public, în posturi

de consilier juridic - personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor

și procurorilor, să modifice în mod corespunzător structura organizatorică a aparatului

propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și să emită actele administrative

corespunzătoare pentru transferarea lor pe posturile astfel transformate.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că sunt angajați pe funcția de consilier juridic-funcționar

public în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, alături de celelalte posturi

de consilier juridic încadrate în categoria personalului de specialitate juridică

asimilat magistraților.

Au mai menționat că în

cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și a Ministerului Public,

posturile de consilier juridic-funcționar public au fost transformate în posturi

de consilier juridic-personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și

procurorilor și s-au realizat numiri în aceste funcții direct, fără concurs.

Reclamanții au arătat

că au adresat pârâtului reclamația administrativă înregistrată în 25 iunie 2008,

prin care i-au solicitat să dispună transformarea posturilor în sensul sus menționat,

precum și trecerea lor pe aceste posturi, dar pârâtul nu a răspuns cererii în termenul

legal de 30 de zile și nici până la momentul depunerii acțiunii.

Au mai menționat că rațiunea

pentru care legiuitorul a înțeles să instituie o categorie specială de personal

- cea a consilierilor juridici asimilați judecătorilor și procurorilor - constă

în aceea că acest personal, deși nu îndeplinește atribuții ce revin prin lege judecătorilor

și procurorilor, exercită totuși activități strâns legate de sistemul judiciar și

de îndeplinirea actului de justiție.

Prin sentința nr. 4266

din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel București a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că respingerea solicitării reclamanților nu constituie un refuz

nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

nr. 554/2004.

Potrivit art. 63 din Legea

nr. 317/2004, personalul din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii

este numit prin concurs sau examen, funcționarii publici și personalul contractual

din aparatul propriu fiind salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași

categorii de personal din aparatul Parlamentului.

În temeiul art. 64 din

aceeași lege a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului

Superior al Magistraturii, prin hotărârea Plenului nr. 326/2005, care a stabilit

modalitățile de numire și încadrare, precum și atribuțiile ce revin celor 3 categorii

profesionale care-și desfășoară activitatea în aparatul propriu al Consiliului Superior

al Magistraturii, respectiv: personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor

și procurorilor, funcționari publici și personal contractual.

Astfel, Curtea a constatat

o delimitare clară între cele două categorii profesionale - funcționari publici

și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din

aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, delimitare care își are

temeiul în dispozițiile Legii nr. 317/2004, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru

ocuparea posturilor din cele două categorii fiind diferite.

A mai apreciat Curtea

că dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu vizează asimilarea tuturor

persoanelor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii care au

studii juridice și desfășoară o activitate de specialitate juridică, ci numai a

acelor persoane al căror statut nu este reglementat de alte acte normative cum ar

fi Legea nr. 188/1999.

Dacă intenția legiuitorului

ar fi fost cea menționată de reclamanți, aceasta s-ar fi reflectat și în dispozițiile

Legii nr. 317/2004, care reglementează organizarea și activitatea Consiliului Superior

al Magistraturii și care face o distincție clară între cele trei categorii profesionale

din aparatul propriu: funcționarii publici, personal contractual și personal de

specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

de reclamanți

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate,

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenții-reclamanți au arătat că instanța a interpretat greșit prevederile

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

potrivit cărora toate funcțiile de specialitate juridică din structura organizatorică

a Consiliului Superior al Magistraturii trebuie încadrate în categoria personalului

de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Au mai arătat că instanța

de fond a preluat fără rezerve argumentele pârâtului, deși legea nu instituie nicio

distincție, niciun criteriu în baza căruia o funcție de consilier juridic să fie

inclusă în categoria funcțiilor publice supuse prevederilor Legii nr. 188/1999 sau

în categoria personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor,

ce intră sub incidența Legii nr. 303/2004, situație discriminatorie lipsită de orice

fundament.

În ceea ce privește conținutul

atribuțiilor aferente postului de consilieri juridici pe care le ocupă, recurenții-reclamanți

au arătat că acesta este similar sau chiar identic cu cel al atribuțiilor consilierilor

juridici asimilați judecătorilor și procurorilor, iar nu preponderent de natură

tehnică, așa cum a susținut intimatul-pârât și a reținut instanța de fond. Ambele

categorii de posturi presupun atribuții de natură tehnică și juridică, implicând

activități de analiză, sinteză, concepție și elaborare, precum și interpretare a

normelor legale.

În fine, recurenții-reclamanți

au invocat un precedent creat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care a transformat toate posturile de consilieri juridic din schema de

personal în posturi de consilieri juridici asimilați și au precizat că nu pun în

discuție logica și rațiunea de a fi a sistemului asimilării, dat atâta timp cât

sistemul este în vigoare, el trebuie să se aplice în mod unitar pentru toate categoriile

de personal din cadrul instituțiilor menționate în art. 87 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, invocând prevederile art. 62 alin. (2) și art. 63 din Legea

nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit cărora structura

organizatorică a aparatului propriu al Consiliului se stabilește prin hotărâre a

Plenului, în limitele bugetului, personalul din aparatul propriu este numit prin

concurs sau examen, statele de funcții și de personal se aprobă de Plen, în limitele

bugetului, iar funcționarii publici și personalul contractul din aparatul propriu

sunt salariați potrivit dispozițiilor legale aplicate acelorași categorii de personal

din aparatul Parlamentului.

Intimatul a mai arătat

că prevederile cuprinse în Legea nr. 317/2004, ca norme speciale, se aplică întocmai

și cu precădere în raport cu dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

și că funcționarii publici din cadrul aparatului propriu au atribuțiile prevăzute

în art. 2 din Legea nr. 188/1999 și își desfășoară activitatea în temeiul aceleiași

legi, la care face trimitere art. 117 din Regulamentul de organizare și funcționare

a Consiliul Superior al Magistraturii, aprobat prin hotărârea Plenului nr. 326/2005.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., ținând seama de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat.

de drept relevante

Recurenții-reclamanți

au supus controlului instanței de contencios administrativ un act administrativ

asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constând în refuzul,

considerat nejustificat, de rezolvare a cererii înregistrate în 25 iunie 2008, având

ca obiect transformarea posturilor de consilier juridic-funcționar public din aparatul

propriu al Consiliului Superior al Magistraturii în posturi de consilier juridic-personal

de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, modificarea corespunzătoare

a structurii organizatorice a intimatului-pârât și trecerea lor pe posturile astfel

create.

Hotărârea de respingere

a cererii a fost adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în ședința

din data de 19 martie 2009, formând obiectul pct. 18 pe ordinea de zi soluționată.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. i) teza I din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o

cerere constă în „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva

cererea unei persoane”, iar excesul de putere este, la rândul său, definit la lit.

n) a aceluiași articol, ca fiind, „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților

publice prin încălcarea drepturilor sau libertăților cetățenilor”.

Analizând refuzul rezolvării

cererii recurenților-reclamanți prin prisma coordonatelor normative menționate,

instanța de fond a reținut corect că acesta nu are caracter nejustificat.

Într-adevăr, art. 87

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

prevede că „pe durata îndeplinirii funcției personalul de specialitate juridică

din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii,

Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor

în ceea ce privește drepturile și îndatoririle (…)”.

În același timp, Legea

nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cuprinde în art. 62-64,

unele prevederi aplicabile aparatului propriu al Consiliul Superior al Magistraturii

și personalului din cadrul acestuia, după cum urmează:

Art. 62

–

„

(1)

Aparatul

propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este organizat în direcții, servicii

și birouri

.

(2)

Structura

organizatorică a aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii se

stabilește prin hotărâre a plenului, în limitele bugetului

.

Art. 63

–

(1)

Personalul

din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este numit prin concurs

sau examen

.

(2)

Personalul

de conducere din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este

numit de plen, iar cel de execuție, de secretarul general

.

(3)

Funcțiile

de specialitate juridică din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii

pot fi ocupate și de judecători și procurori detașați, în condițiile legii

.

(4)

Funcționarii

publici și personalul contractual din aparatul propriu al Consiliului Superior al

Magistraturii sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași

categorii de personal din aparatul Parlamentului

.

(5)

Statele de

funcții și de personal se aprobă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii,

în limitele bugetului

.

Art. 64

– Atribuțiile

secretarului general și ale personalului din aparatul propriu al Consiliului Superior

al Magistraturii, precum și organizarea și funcționarea compartimentelor din cadrul

aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii se stabilesc prin Regulamentul

de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii”

.

Așa cum a reținut și prima

instanță, Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii,

aprobat, în temeiul art. 64 din lege, prin hotărârea Plenului nr. 326/2005, a stabilit

modalitatea de încadrare și atribuțiile celor trei categorii profesionale care-și

desfășoară activitatea în aparatul propriu al Consiliului, făcând o delimitare clară

și expresă între funcționarii publici, personalul de specialitate juridică asimilat

judecătorilor și procurorilor și personalul contractual (art. 78 din regulament).

Fără a mai relua aspectele

privind natura și conținutul atribuțiilor de serviciu, amplu expuse de instanța

de fond, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că, în contextul legislativ în

vigoare, art. 87 din Legea nr. 303/2004 trasează un cadrul general, care permite

asimilarea personalului de specialitate juridică cu judecătorii și procurorii, dar

actul normativ special care reglementează organizarea și funcționarea Consiliului

Superior al Magistraturii lasă acestuia marja de apreciere în stabilirea structurii

organizatorice și a statelor de funcții și de personal, în limitele bugetului aprobat.

Atâta vreme cât însăși

legea organică vorbește despre funcționari publici, personal contractual și funcții

de specialitate juridică (putând fi ocupate și de judecători sau procurori detașați)

și conferă Consiliul Superior al Magistraturii atribuții de reglementare a organizării

și funcționării aparatului propriu, nu se poate reține că refuzul transformării

posturilor de funcționari publici ocupate de reclamanții-recurenți în posturi de

personal cu specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor are caracter

nejustificat, în sensul că autoritatea publică a acționat abuziv, fără o justificare

obiectivă sau rezonabilă ori contrar scopului legii.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.M., B.(S.)M.L., C.N.(M.)A.C., C.C., G.M., I.F., I.(T.)C.G., P.M., P.D.C., S.(T.)G.P.,

T.M.A., U.L. împotriva sentinței nr. 4266 din 02 decembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.