ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2451/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2010, la pct.

14 pe ordinea de zi soluționată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și-a

însușit conținutul Notei direcției de specialitate privind memoriul formulat de

unii judecători ai Tribunalului Iași privind ocuparea posturilor vacante la Curtea

de Apel Iași.

Nota Direcției de Resurse

Umane și Organizare ce a fost însușită de către Plen în ședința din data de 11 noiembrie

2010 a privit memoriul înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii sub

nr. 26373, 26230/1154/2010, prin care un grup de judecători din cadrul Tribunalului

Iași a solicitat luarea măsurilor ce se impun în vederea ocupării posturilor vacante

ori în curs de vacantare la Curtea de Apel Iași și prin modalitatea concursului

de promovare efectivă, criticându-se faptul că, în perioada 2008-2010, la această

instanță, singura modalitate de ocupare a posturilor a fost cea a transferului.

Direcția de Resurse Umane

și Organizare a mai reținut, în cuprinsul Notei, faptul că semnatarii memoriului

au considerat că modalitatea principală de ocupare a posturilor de execuție vacante

la Judecătorii, Tribunale și Curți de apel este concursul, transferul ori numirea

în funcția de judecător fiind modalități subsidiare prevăzute de lege.

Direcția de specialitate

din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la dispozițiile

art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a

constatat faptul că, exceptând anii 2008 și 2010, când Plenul a aprobat organizarea

concursurilor de promovare doar în funcții de execuție efectivă, nu și pe loc, iar

la data aprobării acestora la Curtea de Apel Iași nu era vacante posturi de execuție,

în ceilalți ani au fost scoase la concurs posturi de judecător la Curtea de Apel

Iași, care puteau fi ocupate fie prin promovare efectivă, fie prin promovare pe

loc.

Referitor la susținerea

semnatarilor memoriului în sensul că din anul 2008 și până în prezent la Curtea

de Apel Iași s-au vacantat 5 posturi de execuție, iar ocuparea acestora s-a realizat

exclusiv pe calea transferului, Direcția de Resurse Umane și Organizare, analizând

evidențele direcției de resort și datele comunicate de Curtea de Apel Iași, a apreciat

că politica Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere interesul instanței

de ocupare a posturilor, imediat după vacantare, prin modalitățile prevăzute de

lege.

De asemenea, a susținut

faptul că nu poate fi vorba de o lipsă de egalitate de șanse și tratament juridic

între judecătorii care au promovat anterior concursul la curtea de apel și judecătorii

interesați de promovare la Curtea de Apel Iași, din moment ce semnatarii memoriului

nu s-au înscris la vreun concurs de promovare la această instanță când existau posturi

vacante scoase la concurs, ori s-au înscris și nu s-au mai prezentat sau nu au promovat

acest concurs.

Împotriva Hotărârii din

11 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a formulat recurs,

în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) și (5) din Legea nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii, A.F.A.

În motivarea recursului

formulat, recurentul a susținut în esență că hotărârea atacată este nelegală întrucât

nu este motivată conform prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 ceea

ce atrage nulitatea acesteia și pe de altă parte, a fost adoptată în lipsa cvorumului

necesar, fiind adoptată cu exces de putere astfel cum este acesta diferit de dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, susținând că pârâtul și-a depășit

marja de apreciere și de dispoziție conferită de lege, în ceea ce privește modul

de asigurare a bunei funcționări a sistemului judiciar, sub aspectul utilizării

modalităților de ocupare a posturilor de execuție vacante la Curtea de Apel Iași.

Totodată, recurentul a

solicitat să se constate încălcarea de către pârât a dreptului acestuia de a promova

pe bază de concurs la Curtea de Apel Iași, obligarea pârâtului de a asigura egalitatea

de șansă și tratament juridic în raport de modalitatea de ocupare a posturilor de

execuție vacante precum și obligarea la asigurarea scoaterii la concursul de promovare

ce va fi organizat în 2011 a postului de execuție vacant la Curtea de Apel Iași

la data de 25 octombrie 2010 precum și a celorlalte posturi ce se vor vacanta.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 30 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, art.

16 alin. (1) Constituția României.

Consiliul Superior al

Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității

recursului formulat și excepția necompetenței materiale a instanței – excepții respinse

ca nefondate prin încheierea de ședință din 1 martie 2011.

Pe fondul cauzei, intimatul

a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată.

Analizând hotărârea atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii din 11 octombrie 2010 a fost contestată în parte de recurent

în ceea ce privește pct. 14 de pe ordinea de zi soluționată, prin care intimatul

și-a însușit conținutul notei direcției de specialitate privind memoriul formulat

de către unii judecători ai Tribunalului Iași – printre care și recurentul privind

ocuparea posturilor vacante la Curtea de Apel Iași.

Memoriul adresat intimatului

privea modul de ocupare a posturilor vacante la Curtea de Apel Iași, criticându-se

modalitatea de promovare la această instanță, considerându-se că au fost ocupate

posturile vacante prin aprobarea cererilor de transfer, în detrimentul ocupării

acestora prin organizarea de concurs, solicitându-se asigurarea egalității de șansă

și tratament juridic față de magistrații interesați în ceea ce privește modalitatea

de ocupare a posturilor vacante sau în curs de vacantare la Curtea de Apel Iași

și prin modalitatea concursului de promovare efectivă, apreciindu-se că în perioada

2008-2010, singura modalitate de ocupare a posturilor a fost cea a transferului.

Criticile formulate de

recurent, privind nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv încălcarea dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

sunt nefondate și nu pot fi reținute întrucât astfel cum s-a arătat în precedent,

prin hotărârea atacată pct. 14 din 11 noiembrie 2010, intimatul și-a însușit nota

direcției de specialitate, considerentele avute în vedere cu privire la memoriul

înregistrat, fiind dezvoltate în cuprinsul Notei direcției resurse umane și organizare

nr. 26373, 26230/1154/2010.

Nici susținerea privind

lipsa cvorumului necesar pentru adoptarea hotărârii nu poate fi reținută întrucât

astfel cum rezultă din procesul verbal de ședință din data de 11 noiembrie 2010,

hotărârea a fost adoptată cu cvorumul necesar, fiind respectate dispozițiile

art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește criticile

formulate de recurent cu privire la excesul de putere al intimatului prin utilizarea

cu precădere a instituției transferului pentru ocuparea posturilor de execuție vacante

la Curtea de Apel Iași în perioada 2008-2010, Înalta Curte le apreciază ca fiind

nefondate.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ,

excesul de putere este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților

publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea

drepturilor și libertăților cetățenești”.

În speță nu se poate reține

nici una din ipotezele legale mai sus menționate, din examinarea notei Direcției

Resurse Umane și Organizare însușită de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii,

rezultă că ocuparea posturilor vacantate în perioada 2006-2008 s-a făcut cu respectarea

competențelor legale ale Consiliului Superior al Magistraturii și fără o încălcare

a drepturilor recurentului, avansându-se în vedere interesul instanței de ocupare

a posturilor, imediat după vacantare, prin modalitățile prevăzute de lege, în vederea

desfășurării în condiții optime, a activității de judecată, conform atribuțiilor

legale ale intimatului.

Având în vedere aceste

considerente, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii este legală și temeinică, urmând a fi menținută iar recursul formulat

în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.F.A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din

11 noiembrie 2010 pct. 14 pe ordinea de zi soluționată, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2011.