ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2451/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea din 11 noiembrie 2010, la pct. 14 pe ordinea de zi soluționată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și-a însușit conținutul Notei direcției de specialitate privind memoriul formulat de unii judecători ai Tribunalului Iași privind ocuparea posturilor vacante la Curtea de Apel Iași.

Nota Direcției de Resurse Umane și Organizare ce a fost însușită de către Plen în ședința din data de 11 noiembrie 2010 a privit memoriul înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 26373, 26230/1154/2010, prin care un grup de judecători din cadrul Tribunalului Iași a solicitat luarea măsurilor ce se impun în vederea ocupării posturilor vacante ori în curs de vacantare la Curtea de Apel Iași și prin modalitatea concursului de promovare efectivă, criticându-se faptul că, în perioada 2008-2010, la această instanță, singura modalitate de ocupare a posturilor a fost cea a transferului. Direcția de Resurse Umane și Organizare a mai reținut, în cuprinsul Notei, faptul că semnatarii memoriului au considerat că modalitatea principală de ocupare a posturilor de execuție vacante la Judecătorii, Tribunale și Curți de apel este concursul, transferul ori numirea în funcția de judecător fiind modalități subsidiare prevăzute de lege.

Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a constatat faptul că, exceptând anii 2008 și 2010, când Plenul a aprobat organizarea concursurilor de promovare doar în funcții de execuție efectivă, nu și pe loc, iar la data aprobării acestora la Curtea de Apel Iași nu era vacante posturi de execuție, în ceilalți ani au fost scoase la concurs posturi de judecător la Curtea de Apel Iași, care puteau fi ocupate fie prin promovare efectivă, fie prin promovare pe loc.

Referitor la susținerea semnatarilor memoriului în sensul că din anul 2008 și până în prezent la Curtea de Apel Iași s-au vacantat 5 posturi de execuție, iar ocuparea acestora s-a realizat exclusiv pe calea transferului, Direcția de Resurse Umane și Organizare, analizând evidențele direcției de resort și datele comunicate de Curtea de Apel Iași, a apreciat că politica Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere interesul instanței de ocupare a posturilor, imediat după vacantare, prin modalitățile prevăzute de lege.

De asemenea, a susținut faptul că nu poate fi vorba de o lipsă de egalitate de șanse și tratament juridic între judecătorii care au promovat anterior concursul la curtea de apel și judecătorii interesați de promovare la Curtea de Apel Iași, din moment ce semnatarii memoriului nu s-au înscris la vreun concurs de promovare la această instanță când existau posturi vacante scoase la concurs, ori s-au înscris și nu s-au mai prezentat sau nu au promovat acest concurs. Împotriva Hotărârii din 11 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) și (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, A.F.A.

În motivarea recursului formulat, recurentul a susținut în esență că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu este motivată conform prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 ceea ce atrage nulitatea acesteia și pe de altă parte, a fost adoptată în lipsa cvorumului necesar, fiind adoptată cu exces de putere astfel cum este acesta diferit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, susținând că pârâtul și-a depășit marja de apreciere și de dispoziție conferită de lege, în ceea ce privește modul de asigurare a bunei funcționări a sistemului judiciar, sub aspectul utilizării modalităților de ocupare a posturilor de execuție vacante la Curtea de Apel Iași.

Totodată, recurentul a solicitat să se constate încălcarea de către pârât a dreptului acestuia de a promova pe bază de concurs la Curtea de Apel Iași, obligarea pârâtului de a asigura egalitatea de șansă și tratament juridic în raport de modalitatea de ocupare a posturilor de execuție vacante precum și obligarea la asigurarea scoaterii la concursul de promovare ce va fi organizat în 2011 a postului de execuție vacant la Curtea de Apel Iași la data de 25 octombrie 2010 precum și a celorlalte posturi ce se vor vacanta. În drept au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 30 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, art. 16 alin. (1) Constituția României.

Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului formulat și excepția necompetenței materiale a instanței – excepții respinse ca nefondate prin încheierea de ședință din 1 martie 2011. Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată. Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 11 octombrie 2010 a fost contestată în parte de recurent în ceea ce privește pct. 14 de pe ordinea de zi soluționată, prin care intimatul și-a însușit conținutul notei direcției de specialitate privind memoriul formulat de către unii judecători ai Tribunalului Iași – printre care și recurentul privind ocuparea posturilor vacante la Curtea de Apel Iași.

Memoriul adresat intimatului privea modul de ocupare a posturilor vacante la Curtea de Apel Iași, criticându-se modalitatea de promovare la această instanță, considerându-se că au fost ocupate posturile vacante prin aprobarea cererilor de transfer, în detrimentul ocupării acestora prin organizarea de concurs, solicitându-se asigurarea egalității de șansă și tratament juridic față de magistrații interesați în ceea ce privește modalitatea de ocupare a posturilor vacante sau în curs de vacantare la Curtea de Apel Iași și prin modalitatea concursului de promovare efectivă, apreciindu-se că în perioada 2008-2010, singura modalitate de ocupare a posturilor a fost cea a transferului.

Criticile formulate de recurent, privind nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt nefondate și nu pot fi reținute întrucât astfel cum s-a arătat în precedent, prin hotărârea atacată pct. 14 din 11 noiembrie 2010, intimatul și-a însușit nota direcției de specialitate, considerentele avute în vedere cu privire la memoriul înregistrat, fiind dezvoltate în cuprinsul Notei direcției resurse umane și organizare nr. 26373, 26230/1154/2010. Nici susținerea privind lipsa cvorumului necesar pentru adoptarea hotărârii nu poate fi reținută întrucât astfel cum rezultă din procesul verbal de ședință din data de 11 noiembrie 2010, hotărârea a fost adoptată cu cvorumul necesar, fiind respectate dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește criticile formulate de recurent cu privire la excesul de putere al intimatului prin utilizarea cu precădere a instituției transferului pentru ocuparea posturilor de execuție vacante la Curtea de Apel Iași în perioada 2008-2010, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excesul de putere este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești”.

În speță nu se poate reține nici una din ipotezele legale mai sus menționate, din examinarea notei Direcției Resurse Umane și Organizare însușită de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, rezultă că ocuparea posturilor vacantate în perioada 2006-2008 s-a făcut cu respectarea competențelor legale ale Consiliului Superior al Magistraturii și fără o încălcare a drepturilor recurentului, avansându-se în vedere interesul instanței de ocupare a posturilor, imediat după vacantare, prin modalitățile prevăzute de lege, în vederea desfășurării în condiții optime, a activității de judecată, conform atribuțiilor legale ale intimatului. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală și temeinică, urmând a fi menținută iar recursul formulat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.F.A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 11 noiembrie 2010 pct. 14 pe ordinea de zi soluționată, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2011.