ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 ianuarie

2007 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 191/32/2007, a fost menținută

starea de arest a inculpatului

V.C

.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că inculpatul a

fost trimis în judecată, în stare de arest, prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. nr.

52/P/2006 din 11 ianuarie 2007 pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000 constând în aceea că inculpatul, șef al F.C.P. din

Poliția Stațiunii Târgu Ocna, la 21 august 2006, a pretins și,

la 23 august 2006, a primit suma de 7100 RON, echivalentul a 2000 euro de la

denunțătorul R.G., lăsând să se creadă, că are

influență asupra lui M.N., comisar șef de poliție, șef

al S.M.R.U. din cadrul I.P.J. Bacău pentru angajarea

denunțătorului într-un post de agent de poliție.

În cursul urmăririi

penale inculpatul a fost arestat, în baza art. 148 alin. (1) lit. f) teza a

II-a C. proc. pen., reținându-se că pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., este mai

mare de 4 ani, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere impactul

generat de infracțiune și calitatea inculpatului care era

împuternicit să vegheze la respectarea ordinii de drept și să

sesizeze orice încălcare a legii.

Întrucât de la data

arestării până la sesizarea instanței temeiurile avute în vedere

la arestare nu s-au schimbat a fost menținută această

măsură.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul care a susținut, prin apărător,

că respectiva încheiere este lovită de nulitate întrucât verificarea

arestării și pronunțarea au avut loc în ședință

publică și că pe fond menținerea privării de libertate

nu se justifică, că nu s-a făcut dovada pericolului concret

pentru ordinea publică, că motivarea încheierii nu este conformă

cu dispozițiile art. 136 C. proc. pen. și că judecata se poate

desfășura cu inculpatul în stare de libertate.

S-a solicitat casarea

încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

dispozițiile art. 300

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care

inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este

datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau

că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate

instanța menține prin încheiere motivată arestarea

preventivă.

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului se constată că nu s-au schimbat

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Astfel, inculpatul V.C. a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență prevăzută de art. 257 raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că a pretins și primit de la

denunțătorul R.G. suma de 7100 RON, echivalentul a 2000 euro,

asigurându-l că îi va da unei persoane influente pentru ca

denunțătorul să promoveze examenul pentru ocuparea unui post de

agent de poliție.

Se mai constată că

arestarea inculpatului s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. f) teza a

II-a C. proc. pen., avându-se în vedere că pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunea arătată este mai mare de 4 ani și

rezultând că lăsarea în libertate a făptuitorului prezintă

pericol concret pentru ordinea publică față de impactul generat

în cadrul comunității de respectiva faptă penală și de

calitatea inculpatului de ofițer de poliție judiciară, cu

atribuții de cercetare penală.

De asemenea, se mai constată

că inculpatul a avut o poziție deosebită de cea a

denunțătorului și a unor martori, urmând ca instanța

investită cu soluționarea cauzei să lămurească

situația de fapt reală, să stabilească probele care

corespund adevărului, evitându-se astfel posibilitatea unor eventuale

influențe asupra acestor persoane prin lăsarea în libertate a

inculpatului.

În sfârșit, mai este de

menționat că măsura arestării preventive, este de

natură a asigura potrivit art. 136 C. proc. pen., buna

desfășurare a procesului penal.

Față de

considerentele arătate, Curtea constată că măsura de

menținere a arestării preventive a inculpatului este pe deplin

justificată, că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului și că astfel motivele

de recurs invocate sunt nefondate.

susținerea recurentului în sensul că încheierea atacată ar fi

lovită de nulitate întrucât verificarea arestării și

pronunțarea încheierii s-ar fi făcut în ședință

publică, aceasta nu poate fi primită.

Potrivit dispozițiilor

evocate verificarea arestării se face din oficiu, în camera de consiliu,

iar hotărârea se pronunță, conform art. 310 C. proc. pen., în

ședință publică.

Or, din examinarea actelor

dosarului rezultă că au fost respectate de către prima

instanță aceste cerințe legale, situație în care critica

recurentului este nefondată.

Mai este de precizat că

potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității dispozițiile relative la publicitatea

ședinței de judecată, nicidecum la nepublicitatea acesteia.

considerentele ce preced, constatând nefondate criticile formulate de recurent,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.C., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.C. împotriva încheierii de ședință din

15 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.

191/32/2007.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 22 ianuarie 2007 .