ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 191/32/2007, a fost menținută starea de arest a inculpatului V.C . Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. nr. 52/P/2006 din 11 ianuarie 2007 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că inculpatul, șef al F.C.P.

din Poliția Stațiunii Târgu Ocna, la 21 august 2006, a pretins și, la 23 august 2006, a primit suma de 7100 RON, echivalentul a 2000 euro de la denunțătorul R.G., lăsând să se creadă, că are influență asupra lui M.N., comisar șef de poliție, șef al S.M.R.U. din cadrul I.P.J. Bacău pentru angajarea denunțătorului într-un post de agent de poliție. În cursul urmăririi penale inculpatul a fost arestat, în baza art. 148 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., este mai mare de 4 ani, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere impactul generat de infracțiune și calitatea inculpatului care era împuternicit să vegheze la respectarea ordinii de drept și să sesizeze orice încălcare a legii.

Întrucât de la data arestării până la sesizarea instanței temeiurile avute în vedere la arestare nu s-au schimbat a fost menținută această măsură. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a susținut, prin apărător, că respectiva încheiere este lovită de nulitate întrucât verificarea arestării și pronunțarea au avut loc în ședință publică și că pe fond menținerea privării de libertate nu se justifică, că nu s-a făcut dovada pericolului concret pentru ordinea publică, că motivarea încheierii nu este conformă cu dispozițiile art. 136 C. proc. pen. și că judecata se poate desfășura cu inculpatul în stare de libertate. S-a solicitat casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul declarat nu este întemeiat. 1. În conformitate cu dispozițiile art. 300 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Astfel, inculpatul V.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că a pretins și primit de la denunțătorul R.G. suma de 7100 RON, echivalentul a 2000 euro, asigurându-l că îi va da unei persoane influente pentru ca denunțătorul să promoveze examenul pentru ocuparea unui post de agent de poliție. Se mai constată că arestarea inculpatului s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., avându-se în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea arătată este mai mare de 4 ani și rezultând că lăsarea în libertate a făptuitorului prezintă pericol concret pentru ordinea publică față de impactul generat în cadrul comunității de respectiva faptă penală și de calitatea inculpatului de ofițer de poliție judiciară, cu atribuții de cercetare penală.

De asemenea, se mai constată că inculpatul a avut o poziție deosebită de cea a denunțătorului și a unor martori, urmând ca instanța investită cu soluționarea cauzei să lămurească situația de fapt reală, să stabilească probele care corespund adevărului, evitându-se astfel posibilitatea unor eventuale influențe asupra acestor persoane prin lăsarea în libertate a inculpatului. În sfârșit, mai este de menționat că măsura arestării preventive, este de natură a asigura potrivit art. 136 C. proc. pen., buna desfășurare a procesului penal. Față de considerentele arătate, Curtea constată că măsura de menținere a arestării preventive a inculpatului este pe deplin justificată, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și că astfel motivele de recurs invocate sunt nefondate.

2. Referitor la susținerea recurentului în sensul că încheierea atacată ar fi lovită de nulitate întrucât verificarea arestării și pronunțarea încheierii s-ar fi făcut în ședință publică, aceasta nu poate fi primită. Potrivit dispozițiilor evocate verificarea arestării se face din oficiu, în camera de consiliu, iar hotărârea se pronunță, conform art. 310 C. proc. pen., în ședință publică. Or, din examinarea actelor dosarului rezultă că au fost respectate de către prima instanță aceste cerințe legale, situație în care critica recurentului este nefondată. Mai este de precizat că potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sunt prevăzute sub sancțiunea nulității dispozițiile relative la publicitatea ședinței de judecată, nicidecum la nepublicitatea acesteia.

3. Față de considerentele ce preced, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 191/32/2007. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2007 .