ÎCCJ, decizie (scj.ro #84076)

Trafic de influență. Elemente constitutive. Interceptările și înregistrările audio sau video. Instanța competentă Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege.

Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul Indice alfabetic: Drept penal - trafic de influență - interceptările și înregistrările audio sau video C. pen ., art. 257 Legea nr. 78/2000, art. 7 alin. (3) C. proc . pen ., art. 64 alin. (2), art. 91 1 alin. (3) 1. Fapta inculpatului, având calitatea de ofițer de poliție judiciară și deținând o funcție de conducere în cadrul unei unități de poliție, care pe fondul desfășurării procedurii de cercetare disciplinară a unui ofițer din cadrul aceleiași unități de poliție, a pretins de la acesta din urmă o sumă de bani, pentru a-i facilita aplicarea unei sancțiuni disciplinare favorabile și, în acest scop, și-a traficat influența în calitate de ofițer deținând o funcție de conducere pe lângă membrii comisiei disciplinare, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen . raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

2. Potrivit art. 91 1 alin. (3) C. proc . pen ., autorizarea interceptărilor și înregistrărilor audio sau video se dispune de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță ori al instanței corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, iar în lipsa președintelui instanței, autorizarea se dispune de judecătorul desemnat de acesta.

În cazul în care autorizarea interceptărilor și înregistrărilor audio sau video este dispusă de președintele tribunalului sau de judecătorul desemnat de acesta, deși competența de judecată a cauzei în primă instanțe îi revine curții de apel, există o încălcarea a dispozițiilor art. 91 1 alin. (3) C. proc . pen ., care atrage nulitatea absolută a mijloacelor de probă și înlăturarea acestora din proces, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc . pen . I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1470 din 22 aprilie 2008 Prin sentința nr. 10/P din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost condamnat inculpatul B.I., comisar șef de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență , prevăzută în art. 257 C. pen . raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc . pen . din infracțiunea mai gravă de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. 2 C. pen . raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriu).

Hotărând astfel, prima instanță a constatat că inculpatul B.I., în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de comisar șef, deținând funcția de șef al Secției Regionale de Poliție Transporturi, având și atribuții de poliție judiciară, pe fondul desfășurării procedurii administrative de cercetare disciplinară a denunțătorului F.A., comisar la aceeași unitate de poliție, la data de 3 septembrie 2007 a pretins de la acesta din urmă o sumă de bani, care inițial nu a fost particularizată explicit, iar la 5 septembrie 2007 folosul pretins a fost individualizat de către inculpat la suma de 1.000 de euro sau USD, pentru ca în ziua de 6 septembrie 2007 pretinderea inculpatului să fie stabilită la suma de 1.000 de euro, pentru a-i facilita denunțătorului aplicarea unei sancțiuni disciplinare favorabile.

În acest scop, inculpatul și-a traficat influența în calitate de șef al Secției Regionale de Poliție Transporturi pe lângă membrii comisiei disciplinare, suverani în decizia pe care o luau. F apta ilicită a fost constatată în flagrant la data de 6 septembrie 2007, fiind comisă în următoarele împrejurări: - la data de 15 august 2007, conform dispoziției nr. 471102 semnată de adjunctul Secției Regionale de Poliție Transporturi, față de numitul F.A. comisar în cadrul acestei structuri de poliție a fost declanșată procedura disciplinară prevăzută în art. 59 și urm. din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului; - la data de 20 august 2007, prin actul de finalizare a cercetării prealabile, s-a reținut că numitul F.A.

a săvârșit abaterile disciplinare prevăzute în art. 57 lit. b) și k) din Legea nr. 360/2002 și art. 12 pct. 1 lit. b) și k) din Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 400/2004; - la data de 30 august 2007, inculpatul B.I., în calitate de șef al unității din care făcea parte și numitul F.A. ca ofițer de poliție supus unei proceduri disciplinare, a aprobat și dispus sesizarea consiliului de disciplină, a cărui componență a fost stabilită după cum urmează: președinte - comisar T.C., membri - B.C. și C.L., iar secretar - G.D., fiind fixată data judecării cauzei la 6 septembrie 2007; - la data de 4 septembrie 2007 persoana cercetată disciplinar F.A. a formulat un denunț în cuprinsul căruia a arătat că inculpatul B.I., în calitate de șef al Secției Regionale de Poliție Transporturi, s-a oferit să-i faciliteze aplicarea unei sancțiuni favorabile, constând în amânarea avansării în grad pe o perioadă de un an, iar în schimbul acestei facilități B.I.

i-a pretins un folos ; - în cadrul actelor premergătoare efectuate urmare a denunțului amintit - până la data de 6 septembrie 2007 când a fost realizată surprinderea în flagrant a primirii sumei de 1.000 de euro - între denunțător și inculpat s-au purtat mai multe convorbiri telefonice și în mediu ambiental ce au fost interceptate în baza încheierii de ședință nr. 603/AI/2007 și autorizației cu același număr din data de 5 septembrie 2007 emisă de Tribunalul București; - în intervalul premergător datei de 6 septembrie 2007 inculpatul a avut mai multe discuții cu T.C. (desemnat ca președinte în consiliul de disciplină) și cu B.C. (membru în același consiliu), cărora le-a propus să aplice persoanei cercetate F.A.

- potrivit declarațiilor acestora făcute pe parcursul procesului penal - sancțiunea disciplinară a amânării avansării în grad profesional; - la data de 6 septembrie 2007 , inculpatul a fost surprins în flagrant de procuror în biroul acestuia din incinta Secției Regionale de Poliție Transporturi, după ce a primit de la denunțător suma de 1.000 de euro marcată chimic cu indicativul „mită”, conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante nr. 152/P/2007 din 6 septembrie 2007; - în cursul aceleiași zile, după efectuarea flagrantului, în lipsa persoanei cercetate, consiliul de disciplină a soluționat procedura disciplinară aplicând sancțiunea prevăzută în art. 17 lit. d) din Ordinul nr. 400/2004 a „trecerii într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut”, iar nu sancțiunea mai ușoară ce fusese propusă de către inculpat.

În cauză au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul B.I.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, între altele, cu motivarea că: - în mod greșit s-a dispus de către instanța de fond schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen . raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen . raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, întrucât din analiza probelor administrate în cursul urmăriri penale și cercetării judecătorești - cu referire specială la declarațiile denunțătorului și înregistrările audio și video ale convorbirilor telefonice și în mediu ambiental - rezultă că decizia privind formularea unei propuneri de aplicare a unei anumite sancțiuni disciplinare nu aparținea membrilor consiliului de disciplină, ci inculpatului B.I., în funcția deținută, consiliul având exclusiv un rol consultativ; - în mod neîntemeiat prima instanță a dispus obligarea inculpatului, în baza art. 191 C. proc . pen ., la plata sumei de numai 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Inculpatul B.I.

a invocat existența cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc . pen ., cu motivarea că hotărârea instanței de fond este greșită, întrucât este bazată pe probe lovite de nulitate absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc . pen ., în condițiile în care autorizarea înregistrărilor audio și video a fost dispusă cu încălcarea competenței după calitatea persoanei prevăzută în art. 91 1 alin. (3) C. proc . pen . (impunându-se înlăturarea acestora din proces în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 2 C. proc . pen .). Examinând în prealabil criticile privind existența unor vicii de procedură în legătură cu probele administrate în cauză, formulate de inculpat, se constată următoarele: Conform art. 197 C. proc . pen ., este sancționată cu nulitatea absolută și încălcarea dispozițiilor relative la competența după calitatea persoanei (alin. 2), sancțiune ce nu poate fi înlăturată în niciun mod și care poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu (alin. 3). În raport cu gradul profesional de comisar șef și atribuțiile de poliție judiciară avute de inculpatul B.I., competența autorizării înregistrărilor audio și video ale convorbirilor telefonice și în mediu ambiental revenea în mod obligatoriu curții de apel,

iar nu tribunalului - cum s-a procedat în cauză - astfel cum impun dispozițiile art. 91 1 alin. (3) C. proc . pen . (ce se referă imperativ la „președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”).

Nesocotirea acestei obligații legale imperative - indiferent de motivele de ordin informativ invocate de procurorul de caz - atrage nulitatea absolută a mijloacelor de probă sus-menționate și înlăturarea acestora din proces în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc . pen . În acest context, pe baza mijloacelor de probă legale administrate în cauză - declarațiile denunțătorului și ale inculpatului, depozițiile martorilor și procesul-verbal de constatare în flagrant - se reține că inculpatul B.I., în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de comisar șef, deținând funcția de șef al Secției Regionale de Poliție Transporturi, având și atribuții de poliție judiciară, pe fondul desfășurării procedurii administrative de cercetare disciplinară a denunțătorului F.A., comisar la aceeași unitate de poliție, la data de 3 septembrie 2007 a pretins de la acesta din urmă o sumă de bani, care inițial nu a fost particularizată explicit, iar la 5 septembrie 2007 folosul pretins a fost individualizat de către inculpat la suma de 1.000 de euro sau USD, pentru ca în ziua de 6 septembrie 2007 pretinderea inculpatului să fie stabilită la suma de 1.000 de euro, pentru a-i facilita denunțătorului aplicarea unei sancțiuni disciplinare favorabile.

În acest scop, inculpatul și-a traficat influența în calitate de șef al Secției Regionale de Poliție Transporturi pe lângă membrii comisiei disciplinare, suverani în decizia pe care o luau, faptă ilicită constatată în flagrant la data de 6 septembrie 2006, ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen . raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, astfel cum în mod corect s-a apreciat și de prima instanță. Pentru argumentele de ordin probator și justificativ sus-menționate, este neîntemeiată solicitarea parchetului privind reținerea vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen . raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Esențială sub acest aspect - cu consecința înlăturării concluziei din rechizitoriu privind traficarea propriilor atribuții de serviciu și implicit a funcției îndeplinite de către inculpat - este și împrejurarea că procedura disciplinară în cauză a fost declanșată de organul de control din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane , alături de actele premergătoare sub aspect penal întreprinse împotriva denunțătorului, același organ judiciar urmând să stabilească în final și sancțiunea disciplinară aplicată persoanei cercetată.

Față de considerentele ce preced și constatându-se că este întemeiată numai critica de netemeinicie în baza art. 191 C. proc . pen ., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța a fost admis, sentința penală atacată a fost casată în parte, numai cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care este obligat inculpatul B.I., în sensul că acesta a fost obligat la plata sumei de 10.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale a fost respins.