ÎCCJ, decizie (scj.ro #84076)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84076) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Trafic de influență. Elemente
constitutive. Interceptările și înregistrările audio sau video. Instanța
competentă
Cuprins
pe materii:
Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere
unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege.
Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul
Indice
alfabetic:
Drept penal
-
trafic
de influență
-
interceptările și înregistrările audio sau
video
C.
pen
.,
art. 257
Legea nr. 78/2000,
art. 7 alin. (3)
C.
proc
.
pen
.,
art.
64 alin. (2), art.
91
1
alin. (3)
Fapta inculpatului, având calitatea de ofițer de
poliție judiciară și deținând o funcție de conducere în cadrul unei unități de
poliție, care pe fondul desfășurării procedurii de cercetare disciplinară a
unui ofițer din cadrul aceleiași unități de poliție, a pretins de la acesta din
urmă o sumă de bani, pentru a-i facilita aplicarea unei sancțiuni disciplinare
favorabile și, în acest scop, și-a traficat influența în calitate de ofițer
deținând o funcție de conducere pe lângă membrii comisiei disciplinare,
realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență
prevăzută în art. 257 C.
pen
. raportat la art. 7
alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Potrivit art. 91
1
alin.
(3) C.
proc
.
pen
.,
autorizarea interceptărilor și înregistrărilor audio sau video se dispune de
președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă
instanță ori al instanței corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei
circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală, iar în lipsa președintelui
instanței, autorizarea se dispune de judecătorul desemnat de acesta. În cazul
în care autorizarea interceptărilor și înregistrărilor audio sau video este
dispusă de președintele tribunalului sau de judecătorul desemnat de acesta,
deși competența de judecată a cauzei în primă instanțe îi revine curții de
apel, există o încălcarea a dispozițiilor art. 91
1
alin. (3) C.
proc
.
pen
., care atrage nulitatea
absolută a mijloacelor de probă și înlăturarea acestora din proces, în
conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (2) C.
proc
.
pen
.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1470 din 22 aprilie
2008
Prin sentința nr. 10/P din 22 ianuarie 2008 a Curții de
Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a
fost condamnat inculpatul
B.I.,
comisar șef de poliție,
pentru
săvârșirea infracțiunii de
trafic de influență
,
prevăzută în art. 257 C.
pen
. raportat la art. 7
alin. (3) din Legea nr. 78/2000
(prin schimbarea încadrării juridice
conform art. 334 C.
proc
.
pen
.
din infracțiunea mai gravă de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. 2 C.
pen
. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000,
pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin
rechizitoriu).
Hotărând astfel, prima instanță a
constatat că inculpatul B.I.,
în
calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de comisar șef,
deținând funcția de șef al Secției Regionale de Poliție Transporturi,
având și atribuții de poliție judiciară,
pe fondul desfășurării
procedurii administrative de cercetare disciplinară a denunțătorului F.A.,
comisar la aceeași unitate de poliție,
la data de 3 septembrie 2007 a pretins de la
acesta din urmă o sumă de bani,
care
inițial nu a fost particularizată explicit, iar la 5 septembrie 2007 folosul
pretins a fost individualizat de către inculpat la suma de 1.000 de euro sau
USD, pentru ca în ziua de 6 septembrie 2007 pretinderea inculpatului să fie
stabilită la suma de 1.000 de euro,
pentru a-i facilita denunțătorului aplicarea
unei sancțiuni disciplinare favorabile.
În acest scop, inculpatul și-a traficat influența în calitate de șef al
Secției Regionale de Poliție Transporturi pe lângă membrii comisiei
disciplinare, suverani în decizia pe care o luau. F
apta ilicită a fost constatată în flagrant
la data de 6 septembrie 2007, fiind comisă în următoarele împrejurări:
-
la data de 15 august 2007,
conform dispoziției nr. 471102 semnată
de
adjunctul
Secției Regionale
de Poliție Transporturi, față de numitul F.A. comisar în cadrul acestei
structuri de poliție a fost declanșată procedura disciplinară prevăzută în art.
59 și urm. din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului;
-
la data de 20 august 2007,
prin actul de finalizare a cercetării
prealabile, s-a reținut că numitul F.A. a săvârșit abaterile disciplinare
prevăzute în art. 57 lit. b) și k) din Legea nr. 360/2002 și art. 12 pct. 1
lit. b) și k) din Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr.
400/2004;
-
la data de 30 august 2007,
inculpatul B.I., în calitate de șef al
unității din care făcea parte și numitul F.A. ca ofițer de poliție supus unei
proceduri disciplinare,
a aprobat și
dispus sesizarea consiliului de disciplină,
a cărui componență a fost
stabilită după cum urmează: președinte - comisar T.C., membri - B.C. și C.L.,
iar secretar - G.D.,
fiind fixată data
judecării cauzei la 6 septembrie 2007;
- la
data de 4 septembrie 2007
persoana cercetată disciplinar F.A. a
formulat un denunț în cuprinsul căruia a arătat că inculpatul B.I.,
în calitate de șef al Secției Regionale de
Poliție Transporturi,
s-a oferit
să-i faciliteze aplicarea unei sancțiuni favorabile, constând în amânarea
avansării în grad pe o perioadă de un an, iar în schimbul acestei facilități
B.I. i-a pretins un folos
;
-
în
cadrul
actelor premergătoare
efectuate urmare a denunțului amintit -
până
la data de 6 septembrie 2007
când a fost realizată surprinderea în
flagrant a primirii sumei de 1.000 de euro - între denunțător și inculpat s-au
purtat mai multe
convorbiri telefonice
și în mediu ambiental ce au fost interceptate în baza încheierii de ședință nr.
603/AI/2007 și autorizației cu același număr din data de 5 septembrie 2007
emisă de Tribunalul București;
- în intervalul
premergător datei de 6 septembrie 2007
inculpatul a avut mai multe
discuții cu T.C. (desemnat ca președinte în consiliul de disciplină) și cu B.C.
(membru în același consiliu), cărora le-a propus să aplice persoanei cercetate
F.A. - potrivit declarațiilor acestora făcute pe parcursul procesului penal -
sancțiunea disciplinară a amânării avansării în grad profesional;
-
la data de 6 septembrie 2007
, inculpatul
a fost surprins în flagrant de procuror în biroul acestuia din incinta
Secției Regionale de Poliție Transporturi, după ce a primit de la denunțător
suma de 1.000 de euro
marcată chimic cu indicativul „mită”, conform
procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante nr. 152/P/2007 din 6
septembrie 2007;
- în cursul aceleiași zile,
după efectuarea flagrantului, în lipsa
persoanei cercetate,
consiliul de disciplină a soluționat procedura
disciplinară aplicând sancțiunea prevăzută în
art. 17 lit. d) din Ordinul nr. 400/2004 a „trecerii într-o funcție
inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut”,
iar
nu sancțiunea mai ușoară ce fusese propusă de către inculpat.
În cauză au declarat în termen
recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția
Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul B.I.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial
Constanța a criticat sentința pentru
nelegalitate
și
netemeinicie, între altele, cu motivarea că:
-
în mod greșit
s-a dispus de către instanța de fond schimbarea încadrării juridice a faptei
reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de luare de mită prevăzută în
art. 254 alin. (2) C.
pen
. raportat la art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de trafic de influență prevăzută în
art. 257 C.
pen
. raportat la art. 7 alin. (3) din
Legea nr. 78/2000,
întrucât din analiza probelor administrate în cursul urmăriri
penale și cercetării judecătorești - cu referire specială la declarațiile
denunțătorului și înregistrările audio și video ale convorbirilor telefonice și
în mediu ambiental - rezultă că
decizia
privind formularea unei propuneri de aplicare a unei anumite sancțiuni
disciplinare nu aparținea membrilor consiliului de disciplină, ci inculpatului
B.I., în funcția deținută,
consiliul
având exclusiv un rol consultativ;
- în mod neîntemeiat prima
instanță a dispus obligarea inculpatului, în baza art. 191 C.
proc
.
pen
., la plata sumei de
numai 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul B.I. a invocat existența
cazului de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C.
proc
.
pen
., cu motivarea că
hotărârea instanței de fond este greșită,
întrucât este bazată pe probe lovite de nulitate absolută conform art. 197
alin. (2) C.
proc
.
pen
., în
condițiile în care autorizarea înregistrărilor audio și video a fost dispusă cu
încălcarea competenței după calitatea persoanei prevăzută în art. 91
1
alin. (3) C.
proc
.
pen
.
(impunându-se înlăturarea acestora din proces în conformitate cu dispozițiile
art. 64 alin. 2 C.
proc
.
pen
.).
Examinând în prealabil criticile privind existența unor
vicii de procedură în legătură cu probele administrate în cauză, formulate de
inculpat, se constată următoarele:
Conform art. 197 C.
proc
.
pen
., este sancționată cu nulitatea absolută și încălcarea
dispozițiilor relative la competența după calitatea persoanei (alin. 2),
sancțiune ce nu poate fi înlăturată în
niciun
mod și
care poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare
chiar din oficiu (alin. 3).
În
raport cu gradul profesional de comisar șef și atribuțiile de poliție judiciară
avute de inculpatul B.I., competența autorizării înregistrărilor audio și video
ale convorbirilor telefonice și în mediu ambiental revenea în mod obligatoriu
curții de apel, iar nu tribunalului - cum s-a procedat în cauză - astfel cum
impun
dispozițiile art. 91
1
alin.
(3) C.
proc
.
pen
. (ce se
referă imperativ la „președintele
instanței
căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la
instanța corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află
sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală”).
Nesocotirea
acestei obligații legale imperative - indiferent de motivele de ordin
informativ invocate de procurorul de caz - atrage nulitatea absolută a
mijloacelor de probă sus-menționate și înlăturarea acestora din proces în
conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (2) C.
proc
.
pen
.
În
acest context, pe baza mijloacelor de probă legale administrate în cauză -
declarațiile denunțătorului și ale inculpatului, depozițiile martorilor și
procesul-verbal de constatare în flagrant - se reține că inculpatul B.I.,
în calitate de ofițer de poliție judiciară
cu gradul profesional de comisar șef, deținând funcția de șef al Secției
Regionale de Poliție Transporturi, având și atribuții de poliție judiciară,
pe fondul desfășurării procedurii administrative de cercetare disciplinară a
denunțătorului F.A., comisar la aceeași unitate de poliție,
la data de 3 septembrie 2007 a pretins de la acesta din urmă o sumă de
bani,
care inițial nu a
fost particularizată explicit, iar la 5 septembrie 2007 folosul pretins a fost
individualizat de către inculpat la suma de 1.000 de euro sau USD, pentru ca în
ziua de 6 septembrie 2007 pretinderea inculpatului să fie stabilită la suma de
1.000 de euro,
pentru a-i facilita denunțătorului aplicarea
unei sancțiuni disciplinare favorabile.
În acest scop, inculpatul și-a traficat influența în calitate de șef al
Secției Regionale de Poliție Transporturi pe lângă membrii comisiei
disciplinare, suverani în decizia pe care o luau,
faptă ilicită constatată în flagrant la data
de 6 septembrie 2006, ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de
trafic de influență prevăzută în art. 257 C.
pen
.
raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, astfel cum în mod corect
s-a apreciat și de prima instanță.
Pentru
argumentele de ordin probator și justificativ sus-menționate, este neîntemeiată
solicitarea parchetului privind reținerea vinovăției inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C.
pen
. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Esențială sub acest aspect - cu
consecința înlăturării concluziei din rechizitoriu privind traficarea
propriilor atribuții de serviciu și implicit a funcției îndeplinite de către inculpat
- este și împrejurarea că procedura disciplinară în cauză a fost declanșată de
organul de control din cadrul
Inspectoratului General al Politiei Romane
,
alături de actele premergătoare sub aspect penal întreprinse împotriva
denunțătorului, același organ judiciar urmând să stabilească în final și
sancțiunea disciplinară aplicată persoanei cercetată.
Față de considerentele ce preced și
constatându-se că este întemeiată numai critica de netemeinicie în baza art.
191 C.
proc
.
pen
., recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța a fost admis,
sentința penală atacată a fost casată în parte, numai cu privire la cuantumul
cheltuielilor judiciare la care este obligat inculpatul B.I., în sensul că
acesta a fost obligat la plata sumei de 10.000 de lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, iar recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași
sentințe penale a fost respins.