ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1573/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bacău, prin

sentința penală nr. 217 din 27 mai 2004, condamnă pe inculpatul B.D. la:

a) 2 ani de închisoare,

pentru o infracțiune de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și la

b) 3 ani de închisoare,

pentru o altă infracțiune de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 și art. 34

C. pen., cele două pedepse sunt contopite în cea mai grea, iar în conformitate

cu art. 86

1

– art. 86

2

din același cod, executarea

pedepsei este suspendată sub supraveghere.

Inculpatul este obligat la

6.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Au fost confiscate sumele

oferite de D.I. și S.V.

Instanța reține, în esență,

că, în perioada iulie - septembrie 2003, inculpatul tehnician criminalist în

cadrul Poliției municipiului Bacău, a primit 400 Euro, de la numiții D.I. și

V.S., motivând că, datorită influenței pe care o are la colegii de la S.E.I.P.

Bacău, le poate obține pașapoarte turistice în regim de urgență și peste

ordine.

Parchetul de pe lângă

aceeași instanță și inculpatul declară apel.

Parchetul susține că:

a) pedeapsa aplicată

inculpatului nu corespunde gradului, accentuat, de pericol social al faptei și

al făptuitorului și că

b) în mod greșit a fost

confiscată suma de 400 Euro, de la D.I. și S.V.

La rândul său, inculpatul

susține că:

faptele, pentru care a fost

condamnat, nu există;

aceste fapte au fost greșit

încadrate și că

oricum, i s-a aplicat o

pedeapsă excesivă.

Curtea de Apel Bacău, prin

decizia penală nr. 342 din 8 noiembrie 2004, admite recursul parchetului și

desființează în parte sentința atacată, în sensul că înlătură măsura

suspendării executării pedepsei sub supraveghere, precum și măsura confiscării

speciale a sumelor primite de inculpat de la D.I. și S.V., sume restituite

denunțătorilor.

Celelalte dispoziții ale

sentinței sunt menținute.

Prin aceeași decizie,

instanța respinge, ca nefondat, apelul inculpatului, pe care îl obligă la

600.000 lei cheltuieli judiciare.

Instanța de apel motivează

că prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o

corespunzător, dar că a greșit atunci când a suspendat executarea pedepsei sub

supraveghere și a confiscat sumele primite de inculpat de la D.I. și S.V., sume

restituite denunțătorilor.

Or, potrivit art. 16

1

din Legea nr. 78/2000, „banii, valorile sau alte bunuri se restituite persoanei

care le-a dat”, încât aceste sume de bani nu puteau face obiectul confiscării.

Pe de altă parte, arată

instanța de apel, nu se justifică măsura suspendării executării pedepsei

aplicate inculpatului, față de gravitatea faptei acestuia, de caracterul ei

repetat și de calitatea făptuitorului.

Prin recursul de față,

inculpatul critică decizia, solicitând, în principal, achitarea de orice

penalitate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen. și, în subsidiar, menținerea măsurii suspendării executării pedepsei

sub supraveghere.

Inculpatul motivează că, de

la D.I., suma a fost împrumutată, față de S.V. nu a afirmat că ar cunoaște pe

cineva la serviciul de pașapoarte și că are o sănătate precară.

Recursul este întemeiat

numai cu privire la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Prima instanță a reținut

corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător.

Din declarațiile celor doi

denunțători, D.I. și S.V., coroborate cu cele ale inculpatului și ale

martorilor A.S., V.D., I.J., L.J. și D.M., rezultă, fără dubiu, că inculpatul a

discutat, direct, cu denunțătorii asupra modalității obținerii pașaportului

turistic, lăsând, de fiecare dată, să se înțeleagă că are influență pe lângă

cei în drept să elibereze documentele în discuție, încasând, de fiecare dată,

banii pretinși pentru această „intervenție”.

De asemenea, corect prima

instanță a apreciat că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins

chiar fără executarea acesteia în detenție.

De altfel, în recurs,

inculpatul face dovada că, în octombrie 2003, a fost victima unui accident de

circulație, eveniment în urma căruia a suferit un traumatism cranian,

consecutiv unei grave decompensări psihice.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul va fi admis, iar hotărârea atacată va fi

casată, în partea privitoare la privarea de libertate a inculpatului, căruia i se

va menține măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 342 din 8

noiembrie 2004  a Curții de Apel Bacău.

Casează decizia atacată și

menține dispozițiile sentinței penale nr. 217/ D din 27 mai 2004 pronunțată de

Tribunalul Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 martie 2005.