ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1573/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bacău, prin sentința penală nr. 217 din 27 mai 2004, condamnă pe inculpatul B.D. la: a) 2 ani de închisoare, pentru o infracțiune de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și la b) 3 ani de închisoare, pentru o altă infracțiune de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., cele două pedepse sunt contopite în cea mai grea, iar în conformitate cu art. 86 1 – art. 86 2 din același cod, executarea pedepsei este suspendată sub supraveghere.

Inculpatul este obligat la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Au fost confiscate sumele oferite de D.I. și S.V. Instanța reține, în esență, că, în perioada iulie - septembrie 2003, inculpatul tehnician criminalist în cadrul Poliției municipiului Bacău, a primit 400 Euro, de la numiții D.I. și V.S., motivând că, datorită influenței pe care o are la colegii de la S.E.I.P. Bacău, le poate obține pașapoarte turistice în regim de urgență și peste ordine. Parchetul de pe lângă aceeași instanță și inculpatul declară apel. Parchetul susține că: a) pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde gradului, accentuat, de pericol social al faptei și al făptuitorului și că b) în mod greșit a fost confiscată suma de 400 Euro, de la D.I.

și S.V. La rândul său, inculpatul susține că: faptele, pentru care a fost condamnat, nu există; aceste fapte au fost greșit încadrate și că oricum, i s-a aplicat o pedeapsă excesivă. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 342 din 8 noiembrie 2004, admite recursul parchetului și desființează în parte sentința atacată, în sensul că înlătură măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, precum și măsura confiscării speciale a sumelor primite de inculpat de la D.I. și S.V., sume restituite denunțătorilor. Celelalte dispoziții ale sentinței sunt menținute. Prin aceeași decizie, instanța respinge, ca nefondat, apelul inculpatului, pe care îl obligă la 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Instanța de apel motivează că prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător, dar că a greșit atunci când a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și a confiscat sumele primite de inculpat de la D.I. și S.V., sume restituite denunțătorilor. Or, potrivit art. 16 1 din Legea nr. 78/2000, „banii, valorile sau alte bunuri se restituite persoanei care le-a dat”, încât aceste sume de bani nu puteau face obiectul confiscării. Pe de altă parte, arată instanța de apel, nu se justifică măsura suspendării executării pedepsei aplicate inculpatului, față de gravitatea faptei acestuia, de caracterul ei repetat și de calitatea făptuitorului. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, solicitând, în principal, achitarea de orice penalitate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. și, în subsidiar, menținerea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Inculpatul motivează că, de la D.I., suma a fost împrumutată, față de S.V. nu a afirmat că ar cunoaște pe cineva la serviciul de pașapoarte și că are o sănătate precară. Recursul este întemeiat numai cu privire la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător. Din declarațiile celor doi denunțători, D.I. și S.V., coroborate cu cele ale inculpatului și ale martorilor A.S., V.D., I.J., L.J. și D.M., rezultă, fără dubiu, că inculpatul a discutat, direct, cu denunțătorii asupra modalității obținerii pașaportului turistic, lăsând, de fiecare dată, să se înțeleagă că are influență pe lângă cei în drept să elibereze documentele în discuție, încasând, de fiecare dată, banii pretinși pentru această „intervenție”.

De asemenea, corect prima instanță a apreciat că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins chiar fără executarea acesteia în detenție. De altfel, în recurs, inculpatul face dovada că, în octombrie 2003, a fost victima unui accident de circulație, eveniment în urma căruia a suferit un traumatism cranian, consecutiv unei grave decompensări psihice. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul va fi admis, iar hotărârea atacată va fi casată, în partea privitoare la privarea de libertate a inculpatului, căruia i se va menține măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 342 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia atacată și menține dispozițiile sentinței penale nr. 217/ D din 27 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2005.