ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din 16

martie 2005, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul G.M., la pedeapsa de

2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 281/2003.

Conform art. 86

1

C. pen.,

a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului

de 5 ani, făcând aplicarea dispozițiilor art. 86

3

C. pen.

Conform art. 6 alin. (4) din Legea nr.

78/2000 a dispus ca inculpatul să restituie denunțătorului R.D. suma de 300 Euro

sau contravaloarea acesteia, calculată la cursul B.N.R. din ziua efectuării

plății.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că, la data de 22 martie 2004, a pretins și primit de la R.D.

suma de 300 Euro, lăsându-l să creadă că, prin influența pe care o are asupra

funcționarilor din cadrul Serviciului de pașapoarte din județul Suceava, poate

obține eliberarea unui pașaport turistic în procedură de urgență.

În cauză, a fost condamnat și

inculpatul M.I.D., agent șef adjunct la I.P.J. Suceava, Poliția Fălticeni,

pentru infracțiunea de trafic de influență, comisă în aceleași condiții, el

fiind cel care a organizat inițial cu R.D. obținerea pașaportului contra sumei

de 350 Euro, din care și-a oprit 50 Euro, restul fiind remiși coinculpatului G.M.

la care a apelat pentru rezolvarea problemei denunțătorului.

La data de 23 martie, la solicitarea

coinculpatului M.I.D., inculpatul G.M. s-a întâlnit cu R.D., acesta înmânându-i

actele necesare obținerii pașaportului.

Cu această ocazie G.M. i-a spus că

va merge în audiență la șeful serviciului pașapoarte cu actele necesare, iar

după aproximativ două ore s-a reîntors, având asupra sa un formulat de

solicitare a unui pașaport, fără a fi completat, având însă în dreapta sus

ștampila Șefului S.E.I.P. Suceava, comisarul H. și mențiunea „la termen”.

Inculpatul G.M. i-a comunicat

denunțătorului R.D. că cererea sa fost deja aprobată, spunându-i însă că

trebuie să se prezinte personal și să depună împreună cu toate actele necesare

eliberării pașaportului.

A doua zi, R.D. s-a prezentat cu

actele necesare la S.E.I.P., unde i s-a comunicat că pașaportul său va fi gata

la data de 9 aprilie 2004.

Întrucât i s-a promis atât de

inculpatul M.D., cât și de inculpatul G.M. că va intra în posesia actului de

urgență, R.D. a cerut restituirea banilor.

Cum nici în zilele următoare

pașaportul nu a fost eliberat, iar la solicitările telefonice repetate ale lui R.D.,

inculpatul M.D. nu a mai răspuns, R.D. a sesizat S.T.A. Suceava.

Faptele descrise au fost probate cu

denunțul lui R.D., procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului M.D.I.,

declarațiile martorilor, actele … de la S.E.I.P. Suceava, coroborate cu

recunoașterea parțială a inculpatului G.M.

Apelul declarat de inculpat prin

care a solicitat, printre altele … s-a reținut din probele administrate nu

rezultă că a primit vreo sumă de bani, a fost respins, de Curtea de Apel

Suceava, prin decizia penală nr. 329 din 17 octombrie 2005, care însă a admis,

prin aceeași decizie apelul sub aspectul pedepsei, dispunând suspendarea

executării acesteia în condițiile art. 81 C. pen. și art. 83 C. pen.

Împotriva deciziei, inculpatul G.M.

a declarat recurs, solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență, susținând că nu a afirmat niciodată că prin relațiile pe

care le are la Serviciul pașapoarte poate obține eliberarea unui pașaport în

regim de urgență, că inculpatul M.D., agent de poliție l-a rugat să meargă cu R.D.

la Suceava și să încerce să găsească pe cineva care să-l poată ajuta în

rezolvarea problemei.

Recunoaște că a primit suma de 300 Euro,

dar nu pentru el, ci, la cererea lui M., pentru a o da unui anume persoane din

Suceava care avea relații la pașapoarte, acesta fiind cel care de fapt, a primit

formularul în alb.

Declarația sa nu se coroborează însă

cu declarația coinculpatului M.D., care a susținut că pe G.M. l-a rugat să se

ocupe de eliberarea pașaportului și banii i-a dat acestuia.

Coroborând probele administrate în

cauză, rezultă fără dubiu că inculpatul G.M., la rugămintea coinculpatului M.D.

s-a prevalat de pretinsă influență asupra funcționarului de la Serviciul

pașapoarte Suceava, influență ce poate determina obținerea unui pașaport în

regim de urgență de către R.D., pretinzând și primind pentru serviciul făcut

suma de 300 Euro.

În drept, fapta comisă întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, așa cum, în

mod corect au reținut ambele instanțe.

Față de aceste motive, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat,

neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să determine casarea

sentinței.

Cheltuielile judiciare se vor plăti,

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., de către inculpatul recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 329 din 17 octombrie

2005 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

martie 2006.