ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 101 din 16 martie 2005, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul G.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 281/2003. Conform art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de 5 ani, făcând aplicarea dispozițiilor art. 86 3 C. pen. Conform art. 6 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a dispus ca inculpatul să restituie denunțătorului R.D. suma de 300 Euro sau contravaloarea acesteia, calculată la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la data de 22 martie 2004, a pretins și primit de la R.D. suma de 300 Euro, lăsându-l să creadă că, prin influența pe care o are asupra funcționarilor din cadrul Serviciului de pașapoarte din județul Suceava, poate obține eliberarea unui pașaport turistic în procedură de urgență. În cauză, a fost condamnat și inculpatul M.I.D., agent șef adjunct la I.P.J. Suceava, Poliția Fălticeni, pentru infracțiunea de trafic de influență, comisă în aceleași condiții, el fiind cel care a organizat inițial cu R.D. obținerea pașaportului contra sumei de 350 Euro, din care și-a oprit 50 Euro, restul fiind remiși coinculpatului G.M. la care a apelat pentru rezolvarea problemei denunțătorului.

La data de 23 martie, la solicitarea coinculpatului M.I.D., inculpatul G.M. s-a întâlnit cu R.D., acesta înmânându-i actele necesare obținerii pașaportului. Cu această ocazie G.M. i-a spus că va merge în audiență la șeful serviciului pașapoarte cu actele necesare, iar după aproximativ două ore s-a reîntors, având asupra sa un formulat de solicitare a unui pașaport, fără a fi completat, având însă în dreapta sus ștampila Șefului S.E.I.P. Suceava, comisarul H. și mențiunea „la termen”. Inculpatul G.M. i-a comunicat denunțătorului R.D. că cererea sa fost deja aprobată, spunându-i însă că trebuie să se prezinte personal și să depună împreună cu toate actele necesare eliberării pașaportului. A doua zi, R.D.

s-a prezentat cu actele necesare la S.E.I.P., unde i s-a comunicat că pașaportul său va fi gata la data de 9 aprilie 2004. Întrucât i s-a promis atât de inculpatul M.D., cât și de inculpatul G.M. că va intra în posesia actului de urgență, R.D. a cerut restituirea banilor. Cum nici în zilele următoare pașaportul nu a fost eliberat, iar la solicitările telefonice repetate ale lui R.D., inculpatul M.D. nu a mai răspuns, R.D. a sesizat S.T.A. Suceava. Faptele descrise au fost probate cu denunțul lui R.D., procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului M.D.I., declarațiile martorilor, actele … de la S.E.I.P. Suceava, coroborate cu recunoașterea parțială a inculpatului G.M.

Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat, printre altele … s-a reținut din probele administrate nu rezultă că a primit vreo sumă de bani, a fost respins, de Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 329 din 17 octombrie 2005, care însă a admis, prin aceeași decizie apelul sub aspectul pedepsei, dispunând suspendarea executării acesteia în condițiile art. 81 C. pen. și art. 83 C. pen. Împotriva deciziei, inculpatul G.M. a declarat recurs, solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, susținând că nu a afirmat niciodată că prin relațiile pe care le are la Serviciul pașapoarte poate obține eliberarea unui pașaport în regim de urgență, că inculpatul M.D., agent de poliție l-a rugat să meargă cu R.D.

la Suceava și să încerce să găsească pe cineva care să-l poată ajuta în rezolvarea problemei. Recunoaște că a primit suma de 300 Euro, dar nu pentru el, ci, la cererea lui M., pentru a o da unui anume persoane din Suceava care avea relații la pașapoarte, acesta fiind cel care de fapt, a primit formularul în alb. Declarația sa nu se coroborează însă cu declarația coinculpatului M.D., care a susținut că pe G.M. l-a rugat să se ocupe de eliberarea pașaportului și banii i-a dat acestuia. Coroborând probele administrate în cauză, rezultă fără dubiu că inculpatul G.M., la rugămintea coinculpatului M.D. s-a prevalat de pretinsă influență asupra funcționarului de la Serviciul pașapoarte Suceava, influență ce poate determina obținerea unui pașaport în regim de urgență de către R.D., pretinzând și primind pentru serviciul făcut suma de 300 Euro.

În drept, fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, așa cum, în mod corect au reținut ambele instanțe. Față de aceste motive, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să determine casarea sentinței. Cheltuielile judiciare se vor plăti, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., de către inculpatul recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 329 din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2006.