ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4190/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4190/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor
penale de față;
Prin sentința penală nr. 17 din 20
iunie 2008 a Curții de Apel Tg.Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori
și familie, a fost condamnat inculpatul T.R.S. pentru
săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art.
17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art.
264 C. pen. la o pedeapsă de 1 an și 6 (șase) luni închisoare, prin aplicarea
dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
A fost condamnat același inculpat
pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 17 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 289 alin. (1) C.
pen. la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, prin aplicarea
dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr.
78/2000 modificată.
A fost condamnat același inculpat
pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 17 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 291 C. pen. la o pedeapsă
de 1 an închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea
nr. 78/2000 modificată.
Potrivit dispozițiilor
art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat
inculpatului
T.R.S. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare la care
s-a adăugat un spor de
4 luni închisoare,
inculpatul T.R.S. urmând să
execute o
pedeapsă rezultantă de 1 an și 10 (zece) luni închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 81 C.
pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale
rezultante aplicate inculpatului T.R.S. prin prezenta sentință, pe o durată de
3 ani și 10 luni care constituie
termen de
încercare conform art. 82 alin. (1) C. pen.
Potrivit
prevederilor art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului
T.R.S.
pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)
și c) C. pen.
În conformitate cu dispozițiile art. 71
alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii
aplicate inculpatului T.R.S. pe durata suspendării condiționate a executării
pedepsei închisorii.
A fost condamnat inculpatul M.F. pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de
influentă prevăzută de art. 6 din
Legea nr. 78/2000 modificată, raportat
la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 3
ani și 6 (șase) luni închisoare.
A fost condamnat același inculpat
pentru săvârșirea
infracțiunii de fals
material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 17
alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin
aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
A fost condamnat același inculpat
pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 17 lit. c) din
Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin
aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
În
conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. s-a
aplicat inculpatului M.F. pedeapsa cea mai grea de 3
ani
și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare,
inculpatul M.F. urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani
închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen.
s-a aplicat inculpatului M.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În conformitate cu dispozițiile art. 445
C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv cererea
de eliberare a unui pașaport completată pe numele S.S.I.: procesul-verbal de
contravenție seria AY nr. 1601657 din 1 august 2006 și pașaportul emis la data
de 2 august 2006 pe numele S.S.I.
Potrivit prevederilor art. 257 alin.
(2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a confiscat de la
inculpatul M.F. suma de 374 lei.
Au fost obligați inculpații la plata a
câte 2000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
S-a
reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticoruptie - Serviciul
Teritorial Târgu Mureș a întocmit la data de 6 noiembrie 2006 s-a dispus
punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de
libertate a inculpaților T.R.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare
a infractorului prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000
raportat la art. 264 C. pen., fals intelectual,
prev. de art. 17 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la
art. 289 C. pen. și uz de
fals prev. de art.
17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art.
291 C. pen.
și respectiv M.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influentă prev.
de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 17 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr.
78/2000 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
infracțiuni cu referire la care s-a reținut incidența dispozițiilor art.33 lit.
a) C. pen. pentru ambii inculpați.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în
cursul lunii noiembrie 2005 făptuitorul S.S.I. care se afla la lucru
în Franța a fost victima unui furt din locuință
fiindu-i sustrase actele
de identitate
inclusiv pașaportul turistic, motiv pentru care i-a contactat telefonic pe
făptuitorii S.R.N. și S.D.M.
, fratele
respectiv cumnata sa solicitându-le sprijinul
pentru a obține un alt
pașaport turistic fără a fi nevoit să vină în
țară.
Știind că învinuitul S.C.P. cunoștea o persoană
pe nume F. din
Municipiul Târgu Mureș, care putea rezolva
această
problemă i-a solicitat acestuia să i-a legătura cu persoana
menționată
astfel că în cursul lunii aprilie 2006 făptuitorii S.R.N.
, S.D.M. și învinuitul S.C.P.
s-au
întâlnit cu inculpatul M.F. lângă stația de carburanți P. din Municipiul Târgu
Mureș, inculpatul dându-le asigurări că avea cunoștințe cu ajutorul cărora
puteau obține pașaportul pentru făptuitorul S.S.I. Se arată că, cu acea ocazie
inculpatul și-a reiterat pretenția bănească constituită sub forma comisionului
în valoare de 400 Euro din care un avans o sumă în lei, destinată achitării
taxelor legale necesare eliberării pașaportului, în cursul întâlnirii
menționate inculpatul primind un avans de 6 milioane lei cu precizarea că
restul comisionului până la valoarea de 400 Euro urma să îl achite la momentul
la care vor primi pașaportul.
Din considerentele actului de sesizare
rezultă că inculpatul M.F. nu și-a onorat promisiunea de a obține pașaportul până
la jumătatea lunii aprilie 2006 când făptuitorul S.R.N. a plecat și el în
Franța iar urmare a contactării
telefonice
și personal în repetate rânduri, cerându-i-se explicații cu
privire la
neonorarea promisiunii pentru care solicitase și primise comisionul, inculpatul
M.F. a invocat diferite motive, ultimul dintre ele fiind acela că nu putea
ridica pașaportul fără a avea o procură din partea titularului. în aceste
condiții făptuitorul
S.S.I., a discutat
telefonic cu inculpatul M.F.
care i-a dictat datele sale de identitate
și numărul de telefon în vederea eliberării procurii însă datorită
imposibilității obținerii
acesteia,
făptuitorul S.S.I. a decis să vină în România
pentru a-și rezolva
problema, lucru pe care în lipsa pașaportului I-a făcut în baza unui titlu de
călătorie.
Ajungând în municipiul Târgu Mureș, la
data de 01 august 2006 făptuitorul S.S.I. s-a întâlnit cu inculpatul M.F. la
serviciul pașapoarte, acesta din urmă cerându-i unei angajate a serviciului
să-l conducă pe făptuitor pentru a-i face poze precizând că a vorbit și era
așteptat de numitul S. respectiv T.R.S. După efectuarea acestui demers care
potrivit afirmațiilor făptuitorului S.S.I. a
avut loc fără a mai aștepta la rând, inculpatul M.F. i-a comunicat că,
dată fiind sustragerea pașaportului anterior și necesitatea declarării lui la
Monitorul Oficial, noul act urma a-i fi gata abia în ziua următoare, respectiv
în 02 august 2006 după orele 15,30 solicitându-i să se întâlnească pentru a ii
înmâna. Pierzându-și încrederea în inculpatul M.F. făptuitorul S.S.I. a luat
legătura cu o fostă angajată a serviciului pașapoarte respectiv cu martora C.D.
relatându-i cele întâmplate, martora îndrumându-l la agentul U.C. pe
care l-a contactat în dimineața zilei de 02
august 2006, relatându-i cele
întâmplate. În data de 02 august 2006
agentul U.C. i-a adus la cunoștință în mod verbal șefului serviciului respectiv
cms. D.C. faptul că o persoană a depus la data de 01 august 2006 o cerere de
eliberare pentru pașaport cu taxă de urgență și că
pentru obținerea lui aflase că dăduse unui intermediar o sumă de 6
milioane
lei urmând ca la primirea pașaportului să mai dea o
diferență până la 400 Euro. În urma verificărilor efectuate de șeful
serviciului
a rezultat că persoana care l-a sprijinit pe inculpatul M.F. în eliberarea
pașaportului este învinuitul sinsp. T.R.S., legătura dintre cei doi și
sprijinul acordat în realizarea intermedierii obținerii pașaportului fiind
stabilită în primul rând în urma verificării
cererii de eliberare tip și a
celorlalte acte aflate în mapa operativă,
acte pe care făptuitorul S.S.I. nu Ie-a completat și nici nu Ie-a depus. Se
reține că cei doi au negat inițial orice legătură afirmând că nici
măcar nu se cunosc iar ulterior, în urma
prezentărilor învinuiților au
recunoscut o anumită relație.
Inculpatul T.R.S. a precizat că nu a
avut nici o înțelegere cu inculpatul M.F., fapt care însă nu prezintă relevanță
sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului. Se arată că
realizarea acțiunii de favorizare a constat în neîndeplinirea atribuțiilor sale
de serviciu conform cărora la primirea cererii pentru eliberarea unui nou
pașaport trebuia să verifice documentele prezentate, exactitatea datelor
înscrise în cerere, să compare fizionomia solicitantului pe care trebuia să-l identifice
cu fotografia din actul de identitate, să certifice cererea și conformitatea
xerocopiilor cu originalele prin semnătură. Anterior acestei etape inculpatul T.R.S.
trebuia să întocmească un proces-verbal de contravenție, ocazie cu care ar fi
constatat că pașaportul nu i-a fost sustras făptuitorului S.S.I. în metrou cum
este consemnat în declarația pe propria răspundere, ci a fost sustras din
locuință. Făptuitorul S.S.I. a arătat că nu a
completat cererea tip III și nu a semnat-o negând că ar fi scris și
semnat declarația pe propria răspundere conținută în același
formular, semnătura de pe formular deși nu
aparține făptuitorului, a
fost scanată, regăsindu-se pe pașaportul
eliberat acestuia la data de 02 august 2006.
Raportul de expertiză efectuat în cauză
cu referire la acest aspect concluzionează că, scrisul de completare al cererii
pentru eliberarea unui nou pașaport și declarația aferentă de pe reversul
acesteia precum și semnăturile de pe aversul și reversul acestei
cereri au fost efectuate de către inculpatul M.F.
Se arată
că inculpatul T.R.S. a știut de ajutorul dat
inculpatului M.F. din moment ce cererea pentru
eliberare
tip III au fost depuse fără a avea o împuternicire, cu atât
mai mult cu cât T.R.S. a și semnat la rubrica" dată în fața mea 1 august 2006".
În sarcina inculpatului T.R.S. s-a mai
reținut faptul că, acesta a mai întocmit procesul - verbal de contravenție
pentru făptuitorul S.S.I. consemnând în mod nereal că acesta, la data de 01 august
2006 a declarat că și-a pierdut pașaportul și că recunoaște fapta, lucru
neadevărat în
condițiile în care
făptuitorul a negat că ar fi semnat procesul verbal
de contravenție,
fapt atestat și prin completarea la raportul de expertiză.
Se reține că fapta inculpatului T.R.S.,
care în calitate de funcționar public în cadrul S.P.C.E.E.P.S. Mureș în cursul
lunii august 2006 l-a ajutat pe inculpatul M.F. să obțină pașaportul turistic
pentru făptuitorul S.S.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C.
pen. iar efectuarea mențiunilor necorespunzătoare adevărului de pe
cererea de eliberare a unui nou pașaport și pe
procesul - verbal de contravenție întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat
la art. 289 C. pen.
, iar avizarea
favorabilă a cererii după efectuarea mențiunilor
constituie infracțiunea
prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C.
pen.
Cu referire la inculpatul M.F. se arată
că pretinderea sumei de 400 Euro din care a primit în cursul lunii aprilie
2006, 6 milioane lei promițând că va interveni la subinspectorul de politie T.R.S.
pentru eliberarea pașaportului pentru S.S.I., întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prev. de
art. 6 din Legea nr.
78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2)
C. pen. iar
completarea și semnarea în fals a cererii de eliberare a unui nou pașaport și a
chitanțelor CEC precum și folosirea acestora constituie infracțiunile prev. de
art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv prev. de art. 17 lit. c) din Legea
nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din analiza probelor administrate în
cauză, respectiv a declarațiilor martorilor S.C.P., S.S.I.,
S.R.N., S.D.M., D.C., S.A.D.
, C.D., U.C., S.L.O.,
coroborate cu declarațiile inculpaților M.F. și T.R.S. și respectiv cu
înscrisurile aflate la dosar, instanța de fond a constatat următoarele:
Starea de fapt reținută în cuprinsul
actului de sesizare, cu referire la activitatea infracțională a inculpaților M.F.
și T.R.S., vizând modul de eliberare al pașaportului turistic pentru S.S.I.
este confirmată de probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată
activității ilicite a inculpaților fiind de asemenea corect realizată prin
rechizitoriu.
Astfel, cu referire la inculpatul M.F.,
săvârșirea infracțiunii de trafic de influentă, în modalitatea reglementată de
art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rezultă din
declarațiile martorului
S.C.P. date atât în faza de urmărire penală cât
și din etapa cercetării judecătorești, martorul fiind audiat în ultima fază
procesuală specificată prin comisie rogatorie internațională, în condițiile
reglementate de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională
în materie penală (vol. III dosar instanță nr. 1176/ 43/2006, pag. 303-305).
Din declarațiile aflate la filele
156-159 și respectiv 78-80 din volumul
I
al dosarului de
urmărire penală, declarații menționate integral de martor cu ocazia audierii în
faza de cercetare judecătorească, rezultă că S.C.P. a realizat intermedierea
între inculpatul M.F. și martorii S.R.N. și S.D.M., cunoscând faptul că
inculpatul îi poate ajuta să obțină un nou pașaport pentru S.S.I.
care se afla în Franța, întrucât acesta putea să
rezolve obținerea unor permise de conducere sau pașapoarte contra unor
sume
de bani.
Potrivit
declarațiilor martorului S.C.P., întâlnirea
între inculpatul M.F. și martorii S.R.N. și
S.D.M. a avut loc în municipiul Târgu Mureș,
într-o stație P., inculpatul pretinzându-le celor doi o sumă cuprinsă între
300-400 Euro pentru a rezolva obținerea pașaportului, fiind remisă cu acea
ocazie și o sumă de bani inculpatului, martorul neputând însă preciza cuantumul
sumei care a fost predată inculpatului la momentul menționat.
Declarația
martorului S.C.P. se coroborează cu
declarațiile martorilor S.R.N. (vol. l dosar urmărire penală, filele
69-70, filele 105-106 și respectiv vol. l dosar instanță-
filele
74-75) și S.D.M. (vol. l dosar urmărire penală, filele 71-73 și 107-109 și
respectiv vol. l al dosarului nr.
1176/43/2006,
filele 76-77) aceștia precizând că suma pretinsă de
inculpatul M.F.
pentru rezolvarea pașaportului fiind de 400 Euro și 1 milion lei vechi.
Martorul S.R.N. precizează în declarația dată în fața instanței că această sumă
a fost solicitată de inculpat în toamna anului 2005, prin intermediul
martorului S.P.C., fără a se preciza destinatarul sumelor solicitate, fiind
însă evident faptul că nu reprezenta contravaloarea taxelor achitate statului
pentru eliberarea pașaportului. întrucât suma pretinsă era excesivă, putând
acoperi chiar și cheltuielile de deplasare ale fratelui sau din Franța în
România, martorul S.R.N. a renunțat la ideea obținerii pașaportului pentru
fratele său, revenind însă asupra
inițiativei
în cursul lunii aprilie 2006, când a avut loc și întâlnirea cu
inculpatul
M.F. în municipiul Târgu Mureș, întrucât intenționa să efectueze o deplasare în
Franța și să îi ducă fratelui său pașaportul.
Potrivit declarațiilor martorului S.R.N.,
în cursul întâlnirii menționate, i-a remis inculpatului M.F. suma de 6 milioane
lei, spunându-i că reprezintă un avans din suma de 400 Euro și 1 milion lei
pretinsă de inculpat în toamna anului 2005.
Același martor relatează că inculpatul M.F.
nu a precizat că va folosi suma de 6 milioane lei pentru achitarea taxelor, sau
că urmărea să împartă această sumă cu o altă
persoană,
însă a înțeles din modul de desfășurare a evenimentelor și respectiv din
cuantumul sumei pretinse faptul că inculpatul urma
să împartă această
sumă cu un angajat al serviciului de
pașapoarte,
întrucât inculpatul nu putea tipări un pașaport.
Aceleași
aspecte sunt relevate și de martora S.D.M.
care a asistat
la momentul remiterii sumei de 6 milioane
inculpatului
M.F., cu precizarea făcută de martoră că din
avansul remis, inculpatul a
precizat că va achita taxa de pașaport
în valoare de 1 milion lei și respectiv o amendă, al cărui cuantum însă
nu l-a precizat. Relevantă este declarația acestei martore și
sub aspectul vizând amenințarea proferată de
inculpat în sensul că
dacă "el vrea S.S.I. nu va avea pașaport
niciodată" precum și asigurarea dată de inculpat că "va rezolva"
pașaportul și în condițiile în care titularul nu era în țară, fapt însă
nerealizat de inculpat. Potrivit declarațiilor aceleiași martore, inculpatul M.F.
nu Ie-a explicat ce va face cu banii, aspect care nu îi
interesa, având reprezentarea faptului că obținerea pașaportului în
condițiile
în care S.S.I. nu era în țară fiind nelegală.
Pretinderea sumei de 400 Euro pentru
eliberarea pașaportului pentru S.S.I. este confirmată și prin declarația
martorului D.C., șeful S.P.C.E.E.P. Mureș care a fost sesizat cu referire la
acest aspect de martorul S.S.I. și respectiv prin declarațiile martorilor U.C.Z.
și C.D., aceasta din urmă precizând că din relatările martorului S.S.I. a
înțeles că M.F. urma să rezolve obținerea pașaportului prin intermediul unui
angajat al serviciului pe nume "S.", martorul procedând la sesizarea
conducerii instituției întrucât era nemulțumit de faptul că urma să achite
inculpatului M.F. o diferență de 200 Euro, la eliberarea pașaportului, deși i
se remisese acestuia în prealabil o sumă de 6 milioane lei.
Audiat prin comisie rogatorie
internațională, martorul S.S.I. precizează că își menține declarațiile date în
faza de urmărire penală, relatând în același timp faptul că inculpatul M.F. a
pretins prin intermediul fratelui său respectiv martorul S.R.N. suma de 400 Euro
în vederea obținerii pașaportului fără a se prezenta pentru a fi fotografiat și
pentru a semna în acest scop(volumul III
dosar instanță filele 186-
196). În cuprinsul aceleiași declarații martorul
relatează că l-a văzut pe inculpatul M.F. discutând cu inculpatul T.R.S.,
angajat la serviciul pașapoarte, în momentul efectuării procedurilor pentru
obținerea pașaportului, fiind în
același
timp amenințat de inculpatul M.F. că nu va obține
pașaportul, pe care îl va rupe în fața sa, în
momentul în care a fost
văzut de acesta, în incinta serviciului
pașapoarte.
În
declarația dată în faza de urmărire penală, martorul S.S.I.
relatează că la data de 01 august 2006, întâlnindu-se cu inculpatul M.F.
la serviciu pașapoarte, a fost dirijat de acesta telefonic la un ghișeu unde se
afla împreună cu inculpatul T.R.S., angajat al serviciului pașapoarte, acesta
din urmă făcându-i și fotografia pentru pașaport. Potrivit
declarațiilor martorului, confirmate și de rapoartele de
expertiză grafologică efectuate în cauză, acesta nu a completat și semnat
cererea tip pentru eliberarea unui nou pașaport și respectiv procesul verbal de
contravenție seria AY nr. 1601657, semnătura
de
pe pașaport nefiind în același timp realizată de el.
Inculpatul M.F. recunoaște în
declarațiile date faptul că a primit de la martorul S.R.N. suma de
5.000.000 lei, în scopul obținerii pașaportului
pentru S.S.I.
, specificând faptul că din această sumă urma să achite
960.000 lei taxa de urgență și o amendă în
valoare de 1 milion lei,
diferența rămânându-i lui, drept remunerație
pentru întocmirea dosarului în vederea obținerii pașaportului. Susținerea
inculpatului în sensul că urma să întocmească documentația în vederea obținerii
pașaportului numai în momentul în care S.S.I. venea în țară, este infirmată de
probele analizate mai sus, scopul pretinderii sumei de 400 Euro și respectiv al
primirii sumei
de 6 milioane lei fiind
acela de a rezolva obținerea pașaportului în condițiile în care titularul acestuia
nu se afla în tară.
Relevant
sub acest aspect este faptul că suma de 6 milioane
lei în acest scop a fost remisă de martorul S.R.N.
în cursul lunii aprilie 2006, moment la care, era exclusă
ipoteza revenirii în țară a martorului S.S.I., precum și demersurile făcute de
inculpat, prin intermediul martorei S.D.M. de a obține o procură de la
titularul pașaportului, care nu s-ar fi justificat, în condițiile în care
înțelegerea viza obținerea pașaportului la momentul revenirii în țară a
martorului
S.S.I., conform apărării
formulate de inculpat.
Probele administrate și analizate mai
sus, confirmă împrejurarea că inculpatul M.F. a pretins suma de 400 Euro și 1
milion lei în toamna anului 2005 și respectiv a primit din această sumă un
avans de 6 milioane lei de la martorul S.R.N. în vederea obținerii unui nou
pașaport pentru martorul S.S.I., în condițiile în care acesta din urmă
nu se afla în țară, lăsând să se creadă că are
influență asupra unui
funcționar din cadrul S.P.C.E.E.P. Mureș deoarece
obținerea
pașaportului în lipsa titularului
nu era posibilă în condiții legale. Din
declarațiile martorilor S.R.N., S.D.M.,
S.P.C. și S.S.I. rezultă că suma de 6.000.000 lei nu ar fi fost remisă
inculpatului în alte condiții scopul fiind obținerea pașaportului în lipsa titularului,
urmând a fi
dus de martorul S.R.N. fratelui
său, în cursul lunii aprilie 2006, cu ocazia deplasării acestuia în Franța.
Fapta săvârșită de inculpatul M.F., în
condițiile
specificate mai sus, întrunește
în drept elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic de
influență, în modalitatea reglementată de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat
la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., modalitatea de
săvârșire a elementului material al laturii obiective a infracțiunii constând
atât în pretinderea, în toamna anului 2005, respectiv luna noiembrie 2005, a
sumei de 400 Euro și 1 milion lei, cât și în primirea sumei
de 6 milioane lei în aprilie 2006 în scopul
obținerii unui pașaport cu
nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv
în lipsa titularului acestuia.
Din relatările martorului S.N.R.
rezultă că
inculpatul M.F. nu a dezmințit
credința acestuia cu privire
la influența pe care inculpatul o are
asupra angajaților instituției
care
eliberau pașaportul, martorul având reprezentarea faptului că
inculpatul"
nu avea tiparniță pentru pașapoarte" acesta fiind și
argumentul pentru care martorul, potrivit
declarației date în cursul
cercetării judecătorești, a înțeles că
"suma pe care inculpatul a primit-o, urma să o împartă cu alte
persoane".
De altfel, în condițiile în care în
sensul reglementat de art. 257 C. pen., pretinderea sau primirea banilor se
poate face nu
doar pentru altul, ci și
pentru sine", respectiv în beneficiul traficului
de influență, este
irelevantă împrejurarea că inculpatul nu a făcut precizarea expresă în sensul
că suma urmează să o împartă cu
altă
persoană sau reprezintă beneficiul său exclusiv, fiind însă cert
faptul
că pretinderea și respectiv primirea s-a realizat pentru a determina un
funcționar al serviciului pașapoarte să elibereze un pașaport cu nerespectarea
condițiilor impuse de lege pentru realizarea acestei operațiuni.
Acțiunea de pretindere și respectiv
primire a sumei de bani menționate s-a realizat în cursul lunii noiembrie a
anului 2005 și respectiv aprilie 2006, anterior momentului la care s-au demarat
procedurile privind eliberarea unui nou pașaport, iar acțiunile inculpatului
efectuate în data de 1 august 2006 și respectiv 2 august 2006 constând în
dirijarea martorului S.S.I. telefonic, de la ghișeul unde își desfășura
activitatea inculpatul T.R.S., completarea și semnarea cererii de eliberare a
unui nou pașaport de către inculpatul M.F., dirijarea în mod preferențial a
martorului pentru efectuarea fotografiei pentru pașaport aveau rolul de a
certifica, faptul că influenta inculpatului M.F. asupra unui angajat al
serviciului pașapoarte respectiv asupra inculpatului T.R.S., este reală.
Probele administrate în cauză,
respectiv declarația martorului S.S.I. și raportul de constatare tehnico-științifică
efectuat în cauză, probe care se coroborează cu recunoașterea inculpatului M.F.
demonstrează că acesta a completat și respectiva semnat cererea pentru
eliberarea unui nou pașaport în caz de furt, pierdere sau deteriorare și
respectiv declarația pe proprie răspundere a solicitantului pe care de asemenea
a semnat-o în numele martorului S.S.I., deși nu avea o împuternicire în acest
sens, conform normelor
interne de eliberare
a unui pașaport, predând înscrisurile falsificate inculpatului T.R.S. în
vederea emiterii unui nou
pașaport pentru martorul S.S.I.
În drept, fapta inculpatului M.F.,
constând în efectuarea operațiunilor de completare și semnare a cererii de
obținere a unui nou pașaport și respectiv a declarației pe propria
răspundere în numele martorului S.S.I., deși nu
avea
procură în acest sens întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 17 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat, de a preda înscrisurile pe
care Ie-a falsificat inculpatul T.R.S. în vederea eliberării pașaportului
pentru martorul menționat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de uz de fals, prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art.
291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen.
Forma continuată s-a reținut cu
referire la fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpatul M.F., întrucât
acesta
a realizat acțiuni repetate, la
diferite intervale de timp, în realizarea
aceleiași rezoluții
infracționale.
Astfel cu
referire la infracțiunea de trafic de influență prev. de
art.
6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. nu poate fi reținută o
unitate naturală de infracțiune, în condițiile în care acțiunea inițială de
pretindere a avut loc în cursul lunii
noiembrie
2005, iar momentul primirii sumei de 6 milioane lei de la
martorul S.N.R.
este localizat în cursul lunii aprilie 2006, întrucât acțiunea inițială de
pretindere, este distinctă de acțiunea de primire a sumei menționate chiar dacă
vizează același scop.
Acțiunea
inițială de pretindere fiind simultană, concomitentă
până
aproape de suprapunere cu primirea unei părți din suma solicitată se justifică
reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.,
cu atât mai mult cu cât actului inițial de pretindere nu i s-a dat curs,
în condițiile în care, potrivit declarației
martorului S.N.R., suma i se părea exagerată.
Faptul că
inculpatul M.F. a primit o parte din suma
solicitată inițial în cursul lunii aprilie, nu
poate conduce la concluzia
existenței
unei unități naturale de infracțiune, întrucât la momentul
predării acesteia inițiativa a aparținut cumpărătorului de influență,
inculpatul, traficant de influență primind suma oferită cu titlu de avans.
Reținerea formei continuate se
justifică și cu referire la infracțiunile prev. de art. 17 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen. și respectiv prev. de art.
17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., întrucât
inculpatul a completat și semnat în fals
cererea de eliberare a unui
nou pașaport, declarația pe propria
răspundere și respectiv chitanțele CEC nr. 567043/1 și 567048/1 emise la 01
august 2006, predând inculpatului T.R.S. documentele falsificate, prin acțiuni
repetate dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.
La individualizarea pedepselor ce au
fost aplicate inculpatului M.F. au fost avute în vedere criteriile generale de
individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol
social ridicat al infracțiunilor săvârșite, care în speță aduce atingere
prestigiului autorității și credibilității instituției care are competentă în
eliberarea pașapoartelor, inducând ideea posibilității promovării unor interese
pe căi oculte, în afara condițiilor prevăzute de lege, prin cumpărarea
favorurilor funcționarului însărcinat cu examinarea și soluționarea unei cereri
de această natură, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar putea
acționa sub înrâurirea intervenției unei persoane real sau presupus influente.
Gradul de pericol social ridicat al
infracțiunilor săvârșite de
inculpat este
relevat și de împrejurarea că aduc atingere încrederii
publice în activitatea și forța doveditoare a
înscrisurilor oficiale, iar
infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale
și uz de fals fiind săvârșite
în realizarea
scopului urmărit prin comiterea infracțiunii de trafic de
influentă au legătură directă cu infracțiunea de
complice reținută în sarcina inculpatului M.F., justificându-se așadar aplicarea
art. 17 alin. (1) lit. c) și respectiv a art. 18 alin. (1) din Legea nr.
78/2000.
Un alt element care se justifică a fi
avut în vedere la individualizarea pedepsei îl constituie persoana inculpatului
M.F., care, nu are antecedente penale, însă
în raport de
nivelul de pregătire și ocupația avută la momentul
comiterii infracțiunii, fiind subofițer în cadrul U.M. Târgu Mureș și
având studii superioare demonstrează o
periculozitate socială sporită în condițiile în care în raport de aceste
elemente, nu se
poate retine că nu era
conștient de consecințele faptelor sale.
Relevantă din perspectiva pericolului
social ridicat pe care îl
prezintă persoana
inculpatului M.F. este și împrejurarea
evidențiată în cuprinsul
declarației date de martorul S.P.C. (fila 78) conform căreia, era de
notorietate faptul că inculpatul putea să rezolve și obținerea unor pașapoarte
contra unor sume de bani, martorul afirmând și faptul că acesta chiar i-a
solicitat să intermedieze contactul cu persoane care vor să își rezolve probleme
cu permisul sau pașaportul.
De
asemenea, atitudinea inculpatului, ulterioară pretinderii și
respectiv primirii sumei menționate, constând în amenințări proferate
la adresa martorului S.S.I. și respectiv S.D.M., relevă gradul de pericol
social ridicat al acestuia, astfel că în raport de elementele menționate mai
sus,
realizarea scopului educativ și
preventiv al pedepsei, consacrat de
art. 52 C. pen. poate fi asigurat
extensiv prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Infracțiunile
pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.F. fiind comise în condițiile
concursului real, se va face
aplicarea dispozițiilor art.
33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., la pedeapsa cea mai grea aplicată
inculpatului pentru infracțiunile aflate în concurs urmând a se adăuga un spor
de 6 luni închisoare,
justificat de
gravitatea infracțiunilor comise în condițiile concursului real și numărul
infracțiunilor săvârșite de inculpat.
Cu referire la inculpatul T.R.S., probele
administrate în cauză, respectiv declarația martorului S.S.I., raportul de
constatare tehnică-științifică, declarațiile martorilor C.D., S.A., U.C. și D.C.,
coroborate cu declarațiile inculpatului M.F., confirmă săvârșirea
infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale.
Astfel, efectuarea, în calitate de funcționar
public în cadrul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența
Pașapoartelor Simple Mureș, a mențiunii necorespunzătoare adevărului în sensul
că cererea de eliberare a pașaportului în caz de furt, pierdere, deteriorare și
respectiv declarația pe propria răspundere a fost dată în fața sa de titularul
pașaportului S.S.I., deși acestea au fost completate, semnate de inculpatul M.F.
și respectiv efectuarea mențiunii necorespunzătoare pe procesul verbal de
contravenție seria A Y
nr. 1601657 din 01
august 2006, consemnând că titularul S.S.I. a declarat că a pierdut pașaportul
și respectiv că "recunoaște
fapta" este dovedită de declarația
martorului S.S.I., raportul de constatare tehnico-științifică, declarația
inculpatului M.F. care recunoaște că el a completat cererea și declarația pe
propria răspundere.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că S.S.I.
a venit cu cererea și respectiv declarația gata
completată, nu
este de natură a justifica înlăturarea răspunderii penale
a
inculpatului T.R.S. pentru săvârșirea
infracțiunii
de fals intelectual, fiind infirmată de probele
administrate în cauză. O asemenea ipoteză nu poate fi reținută, în condițiile
în care, în
declarația pe proprie răspundere(fila
28 verso vol. l dosar urmărire
penală) se specifică sustragerea actelor
și a pașaportului din metrou, iar declarația dată în fata autorităților
franceze, consemnează sustragerea pașaportului aparținând martorului S.S.I. din
locuința acestuia din Paris.
În același timp,
conținutul mențiunii "dată în fața mea" de pe
reversul cererii de eliberare a unui nou pașaport,
impunea cel puțin
obligația semnării declarației pe
propria răspundere în fața
funcționarului,
astfel că efectuarea acestei mențiuni în condițiile în
care declarația a
fost semnată de inculpatul M.F. evidențiază caracterul nereal al mențiunii
aplicate de inculpatul
T.R.S., înlăturând
și apărarea acestuia, la care
s-a făcut referire mai sus.
Situația este similară și cu referire la
procesul verbal de contravenție seria AY, nr. 1601657 din 01 august 2006,
inculpatul T.R.S. consemnând în mod nereal că S.S.I. a declarat că a pierdut
pașaportul și că recunoaște fapta, deși, semnătura de pe procesul verbal de
contravenție nu aparține contravenientului, conform concluziilor enunțate în
raportul de constatare tehnico științifică. Acest
element evidențiază
faptul că inculpatul a efectuat consemnări nereale
și în acest document, în condițiile în care aspectele consemnate nu au fost
declarate de contravenientul S.S.I., fapt care rezultă de altfel și din
declarațiile martorului menționat și respectiv din inadvertențele existente
între mențiunile vizând justificarea
solicitării
de eliberare a unui nou pașaport, consemnate în cele trei
documente
specificate.
Probele administrate în cauză, justificând așadar
vinovăția inculpatului T.R.S. în efectuarea mențiunilor necorespunzătoare la
care s-a făcut referire mai sus în cuprinsul declarației pe propria răspundere
și respectiv în cuprinsul
procesului-verbal
de contravenție seria AY nr. 1601657 din
01 august 2006, acuzația penală cu privire la acest aspect este
întemeiată, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale
infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.
17 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen.
Folosirea de către
același inculpat a documentelor falsificate
enumerate mai
sus, la avizarea favorabilă a cererii de eliberare a unui pașaport întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 17 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., înscrisurile
falsificate de inculpat fiind apte a produce consecințe juridice în sensul
eliberării unui nou pașaport.
Infracțiunea de favorizare a infractorului
prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C.
pen., care de asemenea a format obiectul acuzației penale aduse inculpatului T.R.S.,
este de asemenea dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv
declarațiile martorilor S.S.I., C.D., U.C. și D.C., ajutorul acordat
inculpatului M.F. care a săvârșit infracțiunea de trafic de influență constând
în asigurarea avantajului, a profitului material obținut de inculpatul M.F.,
forma de favorizare fiind așadar reală.
Acțiunile concrete de ajutare a inculpatului M.F.
constau în faptul că inculpatul T.R.S. a
acceptat
depunerea de către inculpatul M.F. a cererii de
eliberare a unui nou
pașaport și respectiv a declarației pe propria răspundere, deși acesta nu avea
procură specială în acest sens, conform cerințelor impuse de normele interne de
eliberare a pașaportului, care reglementează expres faptul că "persoanele
care din motive obiective nu se pot prezenta personal, pot depune
cererile prin mandatari, cu procură specială
autentificată în țară, de
notar iar în străinătate de misiunile
diplomatice și consulare ale României.
Neîndeplinirea de către inculpatul T.R.S.
a obligațiilor impuse de metodologia de soluționarea
cererilor de
eliberare a pașapoartelor constând în verificarea
documentelor prezentate, identificarea solicitantului prin compararea fizionomiei
cu fotografia din actul de identitate, verificarea exactității datelor înscrise
în cerere și certificarea cererii prin semnătură, a asigurat
inculpatului M.F. folosul obținut prin săvârșirea
infracțiunii
de trafic de influență conturând ipoteza că influența
exercitată
asupra sa de inculpatul M.F.
este reală.
Ajutorul acordat
inculpatului M.F. este relevat și de
declarația martorului
S.S.I. care precizează că
depunerea
cererilor menționate s-a făcut de inculpatul M.F., care la momentul intrării
sale în sediul instituției se afla lângă biroul inculpatului T.R.S.,
dirijându-l telefonic pe martor, intermediind operațiunile necesare eliberării
pașaportului, respectiv prelevarea fotografiei în condiții preferențiale,
aspect confirmat de altfel și de martorii C.D., S.A. și S.L.O., ultimul martor
specificând faptul că l-a condus pe S.S.I. la solicitarea inculpatului M.F.,
care i-a specificat că este
așteptat pentru
efectuarea fotografiei de inculpatul T.R.S.
Apărarea inculpatului T.R.S.,
concretizată inițial în negarea oricărei relații
cu inculpatul M.F.
, iar ulterior, în afirmarea inexistentei unei
înțelegeri cu acesta în sensul de a-l ajuta la eliberarea pașaportului pentru S.S.I.,
este irelevantă din perspectiva existenței infracțiunii de favorizare a infractorului,
întrucât această condiția
negativă este
chiar specifică, esențială acestei infracțiuni.
Ajutorul acordat inculpatului M.F., în
modalitatea specificată mai sus fiind efectiv, este justificată acuzația penală
și sub aspectul săvârșirii de către inculpatul T.R.S.
a infracțiunii de favorizare a infractorului, în modalitatea
reglementată
de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 264 C.
pen., astfel că s-a dispus condamnarea inculpatului T.R.S. și pentru această
infracțiune.
La individualizarea pedepselor ce au fost
aplicate inculpatului T.R.S., au fost avute în vedere de
asemenea gradul de pericol social concret al
infracțiunii săvârșite,
relevat de modalitatea concretă în care a fost
acordat ajutorul inculpatului M.F., precum și persoana inculpatului, care nu
are antecedente penale, însă a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului
penal.
Infracțiunile fiind săvârșite de
inculpatul T.R.S. în condițiile concursului real, s-a făcut aplicarea
dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.
pen., urmând a se adăuga la
pedeapsa cea mai grea un spor de 4 luni
închisoare, justificat de numărul infracțiunilor aflate în concurs și
gravitatea acestora.
Apreciind
însă - în raport de împrejurarea că inculpatul T.R.S.
se
află la primul conflict cu legea penală și că anterior comiterii infracțiunii a
avut o conduită corespunzătoare -
că scopul
educativ și preventiv al pedepsei reglementat de art. 52
C. pen. poate
fi realizat și fără executarea acesteia, s-a dispus
conform art. 81, art. 82 C. pen. suspendarea condiționată a executării
pedepsei rezultante aplicate acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat
recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul
Teritorial Tg.Mureș și inculpații M.F. și T.R.S.
,
motivele fiind expuse în
detaliu în încheierea
de ședință din 18 noiembrie 2008,ce face parte
integrantă din prezenta decizie.
Examinând
hotărârea atacată, Înalta Curte constată că toate
recursurile sunt fondate, însă
pentru următoarele considerente.
Prin rechizitoriul din 6 noiembrie 2006 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția
Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș au fost trimiși în
judecată inculpații T.R.S. (subinspector de poliție în cadrul Serviciului
Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple - lnstituția
Prefectului Județului Mureș) și M.F. (sergent major M.Ap.N. în cadrul U.M.
1 Tg.Mureș) pentru săvârșirea mai multor
infracțiuni prevăzute
de Legea nr.78/2000.
S-a apreciat de către Parchet că
instanța competentă să
soluționeze cauza
este Curtea de Apel Tg.Mureș,având în vedere
disp. art. 64
alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului
(fil. 30 din Rechizitoriu) raportate la calitatea de ofițer de poliție a
inculpatului T.R.S.
Este adevărat că potrivit art. 64 alin.
(2) din legea susmenționată, competența de a judeca pe fond infracțiunile
săvârșite de ofițerii de poliție până la gradul de
comisar șef inclusiv
revine curților de apel. Însă acest text de lege a
fost abrogat prin art. V din Legea nr. 281/2003 privind modificarea și
completarea Codului de procedură penală și a altor legi speciale, intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2004.
Prin
aceeași lege a fost modificat și art. 27 din Legea privind
organizarea și funcționarea Poliției Române nr. 218/2002,
restrângându-se practic competența după calitatea persoanei instituită anterior
prin art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, prin
adăugarea unei condiții suplimentare, aceea de organ de cercetare
al
poliției judiciare.
Cu alte cuvinte, numai infracțiunile
săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției
judiciare urmează a fi judecate potrivit normelor de competență derogatorii
cuprinse în
art. 27 din Legea nr. 218/2002,în
timp ce pentru infracțiunile comise
de ceilalți polițiști competența va
fi stabilită potrivit dreptului comun, respectiv art. 25 și urm. C . proc. pen.
În speță, din actele existente la dosar
nu rezultă faptul că inculpatul T.R.S., ofițer de poliție, ar fi avut și
calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, situație în care
judecarea cauzei de către Curtea de Apel Tg.Mureș s-a făcut cu
încălcarea dispozițiilor privind competența după
materie, fiind astfel
incident cazul de casare
prev. de
art. 385/9 pct. 1 C . proc. pen., luat în
considerare din oficiu conform art. 385/9 alin. (3) C . proc. pen.
Pentru
aceste considerente, recursurile sunt fondate, sentința
va
fi casată, iar cauza va fi trimisă spre soluționare Tribunalului Mureș,
instanță competentă material conform
art. 27 pct. 1 lit
.
a) C.
proc. pen., având în vedere că printre infracțiunile pentru care inculpații au
fost trimiși în judecată se regăsește și aceea de trafic de influență
prev. de
art. 257 C. pen.
În aceste condiții, examinarea
criticilor formulate de Parchet și inculpați, ca și motive de recurs, apare a
fi inutilă, prevalând nulitatea absolută constatată, cu referire la
nerespectarea
normelor de competență
materială de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial
Tg.Mureș și inculpații M.F. și T.R.S. împotriva sentinței penale nr. 17 din 20
iunie 2008 a
Curții de Apel Tg.Mureș, secția
penală și pentru cauze cu minori și
de familie.
Casează sentința penală atacată și trimite
cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mureș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17
decembrie 2008.