ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4190/2008

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 17 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel Tg.Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a fost condamnat inculpatul T.R.S. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 264 C. pen. la o pedeapsă de 1 an și 6 (șase) luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 291 C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată. Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului T.R.S. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, inculpatul T.R.S. urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 10 (zece) luni închisoare. În conformitate cu prevederile art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului T.R.S.

prin prezenta sentință, pe o durată de 3 ani și 10 luni care constituie termen de încercare conform art. 82 alin. (1) C. pen. Potrivit prevederilor art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.R.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului T.R.S. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. A fost condamnat inculpatul M.F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influentă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

la o pedeapsă de 3 ani și 6 (șase) luni închisoare. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.

În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului M.F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul M.F. urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului M.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv cererea de eliberare a unui pașaport completată pe numele S.S.I.: procesul-verbal de contravenție seria AY nr. 1601657 din 1 august 2006 și pașaportul emis la data de 2 august 2006 pe numele S.S.I.

Potrivit prevederilor art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul M.F. suma de 374 lei. Au fost obligați inculpații la plata a câte 2000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Târgu Mureș a întocmit la data de 6 noiembrie 2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților T.R.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen.

și uz de fals prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. și respectiv M.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influentă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiuni cu referire la care s-a reținut incidența dispozițiilor art.33 lit. a) C. pen. pentru ambii inculpați. Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în cursul lunii noiembrie 2005 făptuitorul S.S.I.

care se afla la lucru în Franța a fost victima unui furt din locuință fiindu-i sustrase actele de identitate inclusiv pașaportul turistic, motiv pentru care i-a contactat telefonic pe făptuitorii S.R.N. și S.D.M. , fratele respectiv cumnata sa solicitându-le sprijinul pentru a obține un alt pașaport turistic fără a fi nevoit să vină în țară. Știind că învinuitul S.C.P. cunoștea o persoană pe nume F. din Municipiul Târgu Mureș, care putea rezolva această problemă i-a solicitat acestuia să i-a legătura cu persoana menționată astfel că în cursul lunii aprilie 2006 făptuitorii S.R.N. , S.D.M. și învinuitul S.C.P. s-au întâlnit cu inculpatul M.F. lângă stația de carburanți P. din Municipiul Târgu Mureș, inculpatul dându-le asigurări că avea cunoștințe cu ajutorul cărora puteau obține pașaportul pentru făptuitorul S.S.I.

Se arată că, cu acea ocazie inculpatul și-a reiterat pretenția bănească constituită sub forma comisionului în valoare de 400 Euro din care un avans o sumă în lei, destinată achitării taxelor legale necesare eliberării pașaportului, în cursul întâlnirii menționate inculpatul primind un avans de 6 milioane lei cu precizarea că restul comisionului până la valoarea de 400 Euro urma să îl achite la momentul la care vor primi pașaportul. Din considerentele actului de sesizare rezultă că inculpatul M.F. nu și-a onorat promisiunea de a obține pașaportul până la jumătatea lunii aprilie 2006 când făptuitorul S.R.N. a plecat și el în Franța iar urmare a contactării telefonice și personal în repetate rânduri, cerându-i-se explicații cu privire la neonorarea promisiunii pentru care solicitase și primise comisionul, inculpatul M.F.

a invocat diferite motive, ultimul dintre ele fiind acela că nu putea ridica pașaportul fără a avea o procură din partea titularului. în aceste condiții făptuitorul S.S.I., a discutat telefonic cu inculpatul M.F. care i-a dictat datele sale de identitate și numărul de telefon în vederea eliberării procurii însă datorită imposibilității obținerii acesteia, făptuitorul S.S.I. a decis să vină în România pentru a-și rezolva problema, lucru pe care în lipsa pașaportului I-a făcut în baza unui titlu de călătorie. Ajungând în municipiul Târgu Mureș, la data de 01 august 2006 făptuitorul S.S.I. s-a întâlnit cu inculpatul M.F. la serviciul pașapoarte, acesta din urmă cerându-i unei angajate a serviciului să-l conducă pe făptuitor pentru a-i face poze precizând că a vorbit și era așteptat de numitul S. respectiv T.R.S.

După efectuarea acestui demers care potrivit afirmațiilor făptuitorului S.S.I. a avut loc fără a mai aștepta la rând, inculpatul M.F. i-a comunicat că, dată fiind sustragerea pașaportului anterior și necesitatea declarării lui la Monitorul Oficial, noul act urma a-i fi gata abia în ziua următoare, respectiv în 02 august 2006 după orele 15,30 solicitându-i să se întâlnească pentru a ii înmâna. Pierzându-și încrederea în inculpatul M.F. făptuitorul S.S.I. a luat legătura cu o fostă angajată a serviciului pașapoarte respectiv cu martora C.D. relatându-i cele întâmplate, martora îndrumându-l la agentul U.C. pe care l-a contactat în dimineața zilei de 02 august 2006, relatându-i cele întâmplate. În data de 02 august 2006 agentul U.C.

i-a adus la cunoștință în mod verbal șefului serviciului respectiv cms. D.C. faptul că o persoană a depus la data de 01 august 2006 o cerere de eliberare pentru pașaport cu taxă de urgență și că pentru obținerea lui aflase că dăduse unui intermediar o sumă de 6 milioane lei urmând ca la primirea pașaportului să mai dea o diferență până la 400 Euro. În urma verificărilor efectuate de șeful serviciului a rezultat că persoana care l-a sprijinit pe inculpatul M.F. în eliberarea pașaportului este învinuitul sinsp. T.R.S., legătura dintre cei doi și sprijinul acordat în realizarea intermedierii obținerii pașaportului fiind stabilită în primul rând în urma verificării cererii de eliberare tip și a celorlalte acte aflate în mapa operativă, acte pe care făptuitorul S.S.I.

nu Ie-a completat și nici nu Ie-a depus. Se reține că cei doi au negat inițial orice legătură afirmând că nici măcar nu se cunosc iar ulterior, în urma prezentărilor învinuiților au recunoscut o anumită relație. Inculpatul T.R.S. a precizat că nu a avut nici o înțelegere cu inculpatul M.F., fapt care însă nu prezintă relevanță sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului. Se arată că realizarea acțiunii de favorizare a constat în neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu conform cărora la primirea cererii pentru eliberarea unui nou pașaport trebuia să verifice documentele prezentate, exactitatea datelor înscrise în cerere, să compare fizionomia solicitantului pe care trebuia să-l identifice cu fotografia din actul de identitate, să certifice cererea și conformitatea xerocopiilor cu originalele prin semnătură.

Anterior acestei etape inculpatul T.R.S. trebuia să întocmească un proces-verbal de contravenție, ocazie cu care ar fi constatat că pașaportul nu i-a fost sustras făptuitorului S.S.I. în metrou cum este consemnat în declarația pe propria răspundere, ci a fost sustras din locuință. Făptuitorul S.S.I. a arătat că nu a completat cererea tip III și nu a semnat-o negând că ar fi scris și semnat declarația pe propria răspundere conținută în același formular, semnătura de pe formular deși nu aparține făptuitorului, a fost scanată, regăsindu-se pe pașaportul eliberat acestuia la data de 02 august 2006. Raportul de expertiză efectuat în cauză cu referire la acest aspect concluzionează că, scrisul de completare al cererii pentru eliberarea unui nou pașaport și declarația aferentă de pe reversul acesteia precum și semnăturile de pe aversul și reversul acestei cereri au fost efectuate de către inculpatul M.F.

Se arată că inculpatul T.R.S. a știut de ajutorul dat inculpatului M.F. din moment ce cererea pentru eliberare tip III au fost depuse fără a avea o împuternicire, cu atât mai mult cu cât T.R.S. a și semnat la rubrica" dată în fața mea 1 august 2006". În sarcina inculpatului T.R.S. s-a mai reținut faptul că, acesta a mai întocmit procesul - verbal de contravenție pentru făptuitorul S.S.I. consemnând în mod nereal că acesta, la data de 01 august 2006 a declarat că și-a pierdut pașaportul și că recunoaște fapta, lucru neadevărat în condițiile în care făptuitorul a negat că ar fi semnat procesul verbal de contravenție, fapt atestat și prin completarea la raportul de expertiză. Se reține că fapta inculpatului T.R.S., care în calitate de funcționar public în cadrul S.P.C.E.E.P.S.

Mureș în cursul lunii august 2006 l-a ajutat pe inculpatul M.F. să obțină pașaportul turistic pentru făptuitorul S.S.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. iar efectuarea mențiunilor necorespunzătoare adevărului de pe cererea de eliberare a unui nou pașaport și pe procesul - verbal de contravenție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. , iar avizarea favorabilă a cererii după efectuarea mențiunilor constituie infracțiunea prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen.

Cu referire la inculpatul M.F. se arată că pretinderea sumei de 400 Euro din care a primit în cursul lunii aprilie 2006, 6 milioane lei promițând că va interveni la subinspectorul de politie T.R.S. pentru eliberarea pașaportului pentru S.S.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar completarea și semnarea în fals a cererii de eliberare a unui nou pașaport și a chitanțelor CEC precum și folosirea acestora constituie infracțiunile prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv a declarațiilor martorilor S.C.P., S.S.I., S.R.N., S.D.M., D.C., S.A.D. , C.D., U.C., S.L.O., coroborate cu declarațiile inculpaților M.F. și T.R.S. și respectiv cu înscrisurile aflate la dosar, instanța de fond a constatat următoarele: Starea de fapt reținută în cuprinsul actului de sesizare, cu referire la activitatea infracțională a inculpaților M.F. și T.R.S., vizând modul de eliberare al pașaportului turistic pentru S.S.I. este confirmată de probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată activității ilicite a inculpaților fiind de asemenea corect realizată prin rechizitoriu. Astfel, cu referire la inculpatul M.F., săvârșirea infracțiunii de trafic de influentă, în modalitatea reglementată de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

rezultă din declarațiile martorului S.C.P. date atât în faza de urmărire penală cât și din etapa cercetării judecătorești, martorul fiind audiat în ultima fază procesuală specificată prin comisie rogatorie internațională, în condițiile reglementate de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (vol. III dosar instanță nr. 1176/ 43/2006, pag. 303-305). Din declarațiile aflate la filele 156-159 și respectiv 78-80 din volumul I al dosarului de urmărire penală, declarații menționate integral de martor cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătorească, rezultă că S.C.P. a realizat intermedierea între inculpatul M.F. și martorii S.R.N. și S.D.M., cunoscând faptul că inculpatul îi poate ajuta să obțină un nou pașaport pentru S.S.I.

care se afla în Franța, întrucât acesta putea să rezolve obținerea unor permise de conducere sau pașapoarte contra unor sume de bani. Potrivit declarațiilor martorului S.C.P., întâlnirea între inculpatul M.F. și martorii S.R.N. și S.D.M. a avut loc în municipiul Târgu Mureș, într-o stație P., inculpatul pretinzându-le celor doi o sumă cuprinsă între 300-400 Euro pentru a rezolva obținerea pașaportului, fiind remisă cu acea ocazie și o sumă de bani inculpatului, martorul neputând însă preciza cuantumul sumei care a fost predată inculpatului la momentul menționat. Declarația martorului S.C.P. se coroborează cu declarațiile martorilor S.R.N. (vol. l dosar urmărire penală, filele 69-70, filele 105-106 și respectiv vol. l dosar instanță- filele 74-75) și S.D.M.

(vol. l dosar urmărire penală, filele 71-73 și 107-109 și respectiv vol. l al dosarului nr. 1176/43/2006, filele 76-77) aceștia precizând că suma pretinsă de inculpatul M.F. pentru rezolvarea pașaportului fiind de 400 Euro și 1 milion lei vechi. Martorul S.R.N. precizează în declarația dată în fața instanței că această sumă a fost solicitată de inculpat în toamna anului 2005, prin intermediul martorului S.P.C., fără a se preciza destinatarul sumelor solicitate, fiind însă evident faptul că nu reprezenta contravaloarea taxelor achitate statului pentru eliberarea pașaportului. întrucât suma pretinsă era excesivă, putând acoperi chiar și cheltuielile de deplasare ale fratelui sau din Franța în România, martorul S.R.N.

a renunțat la ideea obținerii pașaportului pentru fratele său, revenind însă asupra inițiativei în cursul lunii aprilie 2006, când a avut loc și întâlnirea cu inculpatul M.F. în municipiul Târgu Mureș, întrucât intenționa să efectueze o deplasare în Franța și să îi ducă fratelui său pașaportul. Potrivit declarațiilor martorului S.R.N., în cursul întâlnirii menționate, i-a remis inculpatului M.F. suma de 6 milioane lei, spunându-i că reprezintă un avans din suma de 400 Euro și 1 milion lei pretinsă de inculpat în toamna anului 2005. Același martor relatează că inculpatul M.F. nu a precizat că va folosi suma de 6 milioane lei pentru achitarea taxelor, sau că urmărea să împartă această sumă cu o altă persoană, însă a înțeles din modul de desfășurare a evenimentelor și respectiv din cuantumul sumei pretinse faptul că inculpatul urma să împartă această sumă cu un angajat al serviciului de pașapoarte, întrucât inculpatul nu putea tipări un pașaport.

Aceleași aspecte sunt relevate și de martora S.D.M. care a asistat la momentul remiterii sumei de 6 milioane inculpatului M.F., cu precizarea făcută de martoră că din avansul remis, inculpatul a precizat că va achita taxa de pașaport în valoare de 1 milion lei și respectiv o amendă, al cărui cuantum însă nu l-a precizat. Relevantă este declarația acestei martore și sub aspectul vizând amenințarea proferată de inculpat în sensul că dacă "el vrea S.S.I. nu va avea pașaport niciodată" precum și asigurarea dată de inculpat că "va rezolva" pașaportul și în condițiile în care titularul nu era în țară, fapt însă nerealizat de inculpat. Potrivit declarațiilor aceleiași martore, inculpatul M.F. nu Ie-a explicat ce va face cu banii, aspect care nu îi interesa, având reprezentarea faptului că obținerea pașaportului în condițiile în care S.S.I.

nu era în țară fiind nelegală. Pretinderea sumei de 400 Euro pentru eliberarea pașaportului pentru S.S.I. este confirmată și prin declarația martorului D.C., șeful S.P.C.E.E.P. Mureș care a fost sesizat cu referire la acest aspect de martorul S.S.I. și respectiv prin declarațiile martorilor U.C.Z. și C.D., aceasta din urmă precizând că din relatările martorului S.S.I. a înțeles că M.F. urma să rezolve obținerea pașaportului prin intermediul unui angajat al serviciului pe nume "S.", martorul procedând la sesizarea conducerii instituției întrucât era nemulțumit de faptul că urma să achite inculpatului M.F. o diferență de 200 Euro, la eliberarea pașaportului, deși i se remisese acestuia în prealabil o sumă de 6 milioane lei.

Audiat prin comisie rogatorie internațională, martorul S.S.I. precizează că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, relatând în același timp faptul că inculpatul M.F. a pretins prin intermediul fratelui său respectiv martorul S.R.N. suma de 400 Euro în vederea obținerii pașaportului fără a se prezenta pentru a fi fotografiat și pentru a semna în acest scop(volumul III dosar instanță filele 186- 196). În cuprinsul aceleiași declarații martorul relatează că l-a văzut pe inculpatul M.F. discutând cu inculpatul T.R.S., angajat la serviciul pașapoarte, în momentul efectuării procedurilor pentru obținerea pașaportului, fiind în același timp amenințat de inculpatul M.F. că nu va obține pașaportul, pe care îl va rupe în fața sa, în momentul în care a fost văzut de acesta, în incinta serviciului pașapoarte.

În declarația dată în faza de urmărire penală, martorul S.S.I. relatează că la data de 01 august 2006, întâlnindu-se cu inculpatul M.F. la serviciu pașapoarte, a fost dirijat de acesta telefonic la un ghișeu unde se afla împreună cu inculpatul T.R.S., angajat al serviciului pașapoarte, acesta din urmă făcându-i și fotografia pentru pașaport. Potrivit declarațiilor martorului, confirmate și de rapoartele de expertiză grafologică efectuate în cauză, acesta nu a completat și semnat cererea tip pentru eliberarea unui nou pașaport și respectiv procesul verbal de contravenție seria AY nr. 1601657, semnătura de pe pașaport nefiind în același timp realizată de el. Inculpatul M.F. recunoaște în declarațiile date faptul că a primit de la martorul S.R.N.

suma de 5.000.000 lei, în scopul obținerii pașaportului pentru S.S.I. , specificând faptul că din această sumă urma să achite 960.000 lei taxa de urgență și o amendă în valoare de 1 milion lei, diferența rămânându-i lui, drept remunerație pentru întocmirea dosarului în vederea obținerii pașaportului. Susținerea inculpatului în sensul că urma să întocmească documentația în vederea obținerii pașaportului numai în momentul în care S.S.I. venea în țară, este infirmată de probele analizate mai sus, scopul pretinderii sumei de 400 Euro și respectiv al primirii sumei de 6 milioane lei fiind acela de a rezolva obținerea pașaportului în condițiile în care titularul acestuia nu se afla în tară. Relevant sub acest aspect este faptul că suma de 6 milioane lei în acest scop a fost remisă de martorul S.R.N.

în cursul lunii aprilie 2006, moment la care, era exclusă ipoteza revenirii în țară a martorului S.S.I., precum și demersurile făcute de inculpat, prin intermediul martorei S.D.M. de a obține o procură de la titularul pașaportului, care nu s-ar fi justificat, în condițiile în care înțelegerea viza obținerea pașaportului la momentul revenirii în țară a martorului S.S.I., conform apărării formulate de inculpat. Probele administrate și analizate mai sus, confirmă împrejurarea că inculpatul M.F. a pretins suma de 400 Euro și 1 milion lei în toamna anului 2005 și respectiv a primit din această sumă un avans de 6 milioane lei de la martorul S.R.N. în vederea obținerii unui nou pașaport pentru martorul S.S.I., în condițiile în care acesta din urmă nu se afla în țară, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar din cadrul S.P.C.E.E.P.

Mureș deoarece obținerea pașaportului în lipsa titularului nu era posibilă în condiții legale. Din declarațiile martorilor S.R.N., S.D.M., S.P.C. și S.S.I. rezultă că suma de 6.000.000 lei nu ar fi fost remisă inculpatului în alte condiții scopul fiind obținerea pașaportului în lipsa titularului, urmând a fi dus de martorul S.R.N. fratelui său, în cursul lunii aprilie 2006, cu ocazia deplasării acestuia în Franța.

Fapta săvârșită de inculpatul M.F., în condițiile specificate mai sus, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în modalitatea reglementată de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., modalitatea de săvârșire a elementului material al laturii obiective a infracțiunii constând atât în pretinderea, în toamna anului 2005, respectiv luna noiembrie 2005, a sumei de 400 Euro și 1 milion lei, cât și în primirea sumei de 6 milioane lei în aprilie 2006 în scopul obținerii unui pașaport cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv în lipsa titularului acestuia. Din relatările martorului S.N.R. rezultă că inculpatul M.F.

nu a dezmințit credința acestuia cu privire la influența pe care inculpatul o are asupra angajaților instituției care eliberau pașaportul, martorul având reprezentarea faptului că inculpatul" nu avea tiparniță pentru pașapoarte" acesta fiind și argumentul pentru care martorul, potrivit declarației date în cursul cercetării judecătorești, a înțeles că "suma pe care inculpatul a primit-o, urma să o împartă cu alte persoane". De altfel, în condițiile în care în sensul reglementat de art. 257 C. pen., pretinderea sau primirea banilor se poate face nu doar pentru altul, ci și pentru sine", respectiv în beneficiul traficului de influență, este irelevantă împrejurarea că inculpatul nu a făcut precizarea expresă în sensul că suma urmează să o împartă cu altă persoană sau reprezintă beneficiul său exclusiv, fiind însă cert faptul că pretinderea și respectiv primirea s-a realizat pentru a determina un funcționar al serviciului pașapoarte să elibereze un pașaport cu nerespectarea condițiilor impuse de lege pentru realizarea acestei operațiuni.

Acțiunea de pretindere și respectiv primire a sumei de bani menționate s-a realizat în cursul lunii noiembrie a anului 2005 și respectiv aprilie 2006, anterior momentului la care s-au demarat procedurile privind eliberarea unui nou pașaport, iar acțiunile inculpatului efectuate în data de 1 august 2006 și respectiv 2 august 2006 constând în dirijarea martorului S.S.I. telefonic, de la ghișeul unde își desfășura activitatea inculpatul T.R.S., completarea și semnarea cererii de eliberare a unui nou pașaport de către inculpatul M.F., dirijarea în mod preferențial a martorului pentru efectuarea fotografiei pentru pașaport aveau rolul de a certifica, faptul că influenta inculpatului M.F. asupra unui angajat al serviciului pașapoarte respectiv asupra inculpatului T.R.S., este reală.

Probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului S.S.I. și raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, probe care se coroborează cu recunoașterea inculpatului M.F. demonstrează că acesta a completat și respectiva semnat cererea pentru eliberarea unui nou pașaport în caz de furt, pierdere sau deteriorare și respectiv declarația pe proprie răspundere a solicitantului pe care de asemenea a semnat-o în numele martorului S.S.I., deși nu avea o împuternicire în acest sens, conform normelor interne de eliberare a unui pașaport, predând înscrisurile falsificate inculpatului T.R.S. în vederea emiterii unui nou pașaport pentru martorul S.S.I.

În drept, fapta inculpatului M.F., constând în efectuarea operațiunilor de completare și semnare a cererii de obținere a unui nou pașaport și respectiv a declarației pe propria răspundere în numele martorului S.S.I., deși nu avea procură în acest sens întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat, de a preda înscrisurile pe care Ie-a falsificat inculpatul T.R.S. în vederea eliberării pașaportului pentru martorul menționat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Forma continuată s-a reținut cu referire la fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpatul M.F., întrucât acesta a realizat acțiuni repetate, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale. Astfel cu referire la infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. nu poate fi reținută o unitate naturală de infracțiune, în condițiile în care acțiunea inițială de pretindere a avut loc în cursul lunii noiembrie 2005, iar momentul primirii sumei de 6 milioane lei de la martorul S.N.R. este localizat în cursul lunii aprilie 2006, întrucât acțiunea inițială de pretindere, este distinctă de acțiunea de primire a sumei menționate chiar dacă vizează același scop.

Acțiunea inițială de pretindere fiind simultană, concomitentă până aproape de suprapunere cu primirea unei părți din suma solicitată se justifică reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., cu atât mai mult cu cât actului inițial de pretindere nu i s-a dat curs, în condițiile în care, potrivit declarației martorului S.N.R., suma i se părea exagerată. Faptul că inculpatul M.F. a primit o parte din suma solicitată inițial în cursul lunii aprilie, nu poate conduce la concluzia existenței unei unități naturale de infracțiune, întrucât la momentul predării acesteia inițiativa a aparținut cumpărătorului de influență, inculpatul, traficant de influență primind suma oferită cu titlu de avans.

Reținerea formei continuate se justifică și cu referire la infracțiunile prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen. și respectiv prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., întrucât inculpatul a completat și semnat în fals cererea de eliberare a unui nou pașaport, declarația pe propria răspundere și respectiv chitanțele CEC nr. 567043/1 și 567048/1 emise la 01 august 2006, predând inculpatului T.R.S. documentele falsificate, prin acțiuni repetate dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale. La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului M.F.

au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, care în speță aduce atingere prestigiului autorității și credibilității instituției care are competentă în eliberarea pașapoartelor, inducând ideea posibilității promovării unor interese pe căi oculte, în afara condițiilor prevăzute de lege, prin cumpărarea favorurilor funcționarului însărcinat cu examinarea și soluționarea unei cereri de această natură, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar putea acționa sub înrâurirea intervenției unei persoane real sau presupus influente.

Gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite de inculpat este relevat și de împrejurarea că aduc atingere încrederii publice în activitatea și forța doveditoare a înscrisurilor oficiale, iar infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale și uz de fals fiind săvârșite în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracțiunii de trafic de influentă au legătură directă cu infracțiunea de complice reținută în sarcina inculpatului M.F., justificându-se așadar aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) și respectiv a art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Un alt element care se justifică a fi avut în vedere la individualizarea pedepsei îl constituie persoana inculpatului M.F., care, nu are antecedente penale, însă în raport de nivelul de pregătire și ocupația avută la momentul comiterii infracțiunii, fiind subofițer în cadrul U.M.

Târgu Mureș și având studii superioare demonstrează o periculozitate socială sporită în condițiile în care în raport de aceste elemente, nu se poate retine că nu era conștient de consecințele faptelor sale. Relevantă din perspectiva pericolului social ridicat pe care îl prezintă persoana inculpatului M.F. este și împrejurarea evidențiată în cuprinsul declarației date de martorul S.P.C. (fila 78) conform căreia, era de notorietate faptul că inculpatul putea să rezolve și obținerea unor pașapoarte contra unor sume de bani, martorul afirmând și faptul că acesta chiar i-a solicitat să intermedieze contactul cu persoane care vor să își rezolve probleme cu permisul sau pașaportul. De asemenea, atitudinea inculpatului, ulterioară pretinderii și respectiv primirii sumei menționate, constând în amenințări proferate la adresa martorului S.S.I.

și respectiv S.D.M., relevă gradul de pericol social ridicat al acestuia, astfel că în raport de elementele menționate mai sus, realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, consacrat de art. 52 C. pen. poate fi asigurat extensiv prin aplicarea unei pedepse privative de libertate. Infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.F. fiind comise în condițiile concursului real, se va face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., la pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului pentru infracțiunile aflate în concurs urmând a se adăuga un spor de 6 luni închisoare, justificat de gravitatea infracțiunilor comise în condițiile concursului real și numărul infracțiunilor săvârșite de inculpat.

Cu referire la inculpatul T.R.S., probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului S.S.I., raportul de constatare tehnică-științifică, declarațiile martorilor C.D., S.A., U.C. și D.C., coroborate cu declarațiile inculpatului M.F., confirmă săvârșirea infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale. Astfel, efectuarea, în calitate de funcționar public în cadrul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple Mureș, a mențiunii necorespunzătoare adevărului în sensul că cererea de eliberare a pașaportului în caz de furt, pierdere, deteriorare și respectiv declarația pe propria răspundere a fost dată în fața sa de titularul pașaportului S.S.I., deși acestea au fost completate, semnate de inculpatul M.F.

și respectiv efectuarea mențiunii necorespunzătoare pe procesul verbal de contravenție seria A Y nr. 1601657 din 01 august 2006, consemnând că titularul S.S.I. a declarat că a pierdut pașaportul și respectiv că "recunoaște fapta" este dovedită de declarația martorului S.S.I., raportul de constatare tehnico-științifică, declarația inculpatului M.F. care recunoaște că el a completat cererea și declarația pe propria răspundere. Apărarea formulată de inculpat în sensul că S.S.I. a venit cu cererea și respectiv declarația gata completată, nu este de natură a justifica înlăturarea răspunderii penale a inculpatului T.R.S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, fiind infirmată de probele administrate în cauză.

O asemenea ipoteză nu poate fi reținută, în condițiile în care, în declarația pe proprie răspundere(fila 28 verso vol. l dosar urmărire penală) se specifică sustragerea actelor și a pașaportului din metrou, iar declarația dată în fata autorităților franceze, consemnează sustragerea pașaportului aparținând martorului S.S.I. din locuința acestuia din Paris. În același timp, conținutul mențiunii "dată în fața mea" de pe reversul cererii de eliberare a unui nou pașaport, impunea cel puțin obligația semnării declarației pe propria răspundere în fața funcționarului, astfel că efectuarea acestei mențiuni în condițiile în care declarația a fost semnată de inculpatul M.F. evidențiază caracterul nereal al mențiunii aplicate de inculpatul T.R.S., înlăturând și apărarea acestuia, la care s-a făcut referire mai sus.

Situația este similară și cu referire la procesul verbal de contravenție seria AY, nr. 1601657 din 01 august 2006, inculpatul T.R.S. consemnând în mod nereal că S.S.I. a declarat că a pierdut pașaportul și că recunoaște fapta, deși, semnătura de pe procesul verbal de contravenție nu aparține contravenientului, conform concluziilor enunțate în raportul de constatare tehnico științifică. Acest element evidențiază faptul că inculpatul a efectuat consemnări nereale și în acest document, în condițiile în care aspectele consemnate nu au fost declarate de contravenientul S.S.I., fapt care rezultă de altfel și din declarațiile martorului menționat și respectiv din inadvertențele existente între mențiunile vizând justificarea solicitării de eliberare a unui nou pașaport, consemnate în cele trei documente specificate.

Probele administrate în cauză, justificând așadar vinovăția inculpatului T.R.S. în efectuarea mențiunilor necorespunzătoare la care s-a făcut referire mai sus în cuprinsul declarației pe propria răspundere și respectiv în cuprinsul procesului-verbal de contravenție seria AY nr. 1601657 din 01 august 2006, acuzația penală cu privire la acest aspect este întemeiată, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. Folosirea de către același inculpat a documentelor falsificate enumerate mai sus, la avizarea favorabilă a cererii de eliberare a unui pașaport întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., înscrisurile falsificate de inculpat fiind apte a produce consecințe juridice în sensul eliberării unui nou pașaport.

Infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen., care de asemenea a format obiectul acuzației penale aduse inculpatului T.R.S., este de asemenea dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor S.S.I., C.D., U.C. și D.C., ajutorul acordat inculpatului M.F. care a săvârșit infracțiunea de trafic de influență constând în asigurarea avantajului, a profitului material obținut de inculpatul M.F., forma de favorizare fiind așadar reală. Acțiunile concrete de ajutare a inculpatului M.F. constau în faptul că inculpatul T.R.S. a acceptat depunerea de către inculpatul M.F.

a cererii de eliberare a unui nou pașaport și respectiv a declarației pe propria răspundere, deși acesta nu avea procură specială în acest sens, conform cerințelor impuse de normele interne de eliberare a pașaportului, care reglementează expres faptul că "persoanele care din motive obiective nu se pot prezenta personal, pot depune cererile prin mandatari, cu procură specială autentificată în țară, de notar iar în străinătate de misiunile diplomatice și consulare ale României. Neîndeplinirea de către inculpatul T.R.S. a obligațiilor impuse de metodologia de soluționarea cererilor de eliberare a pașapoartelor constând în verificarea documentelor prezentate, identificarea solicitantului prin compararea fizionomiei cu fotografia din actul de identitate, verificarea exactității datelor înscrise în cerere și certificarea cererii prin semnătură, a asigurat inculpatului M.F.

folosul obținut prin săvârșirea infracțiunii de trafic de influență conturând ipoteza că influența exercitată asupra sa de inculpatul M.F. este reală. Ajutorul acordat inculpatului M.F. este relevat și de declarația martorului S.S.I. care precizează că depunerea cererilor menționate s-a făcut de inculpatul M.F., care la momentul intrării sale în sediul instituției se afla lângă biroul inculpatului T.R.S., dirijându-l telefonic pe martor, intermediind operațiunile necesare eliberării pașaportului, respectiv prelevarea fotografiei în condiții preferențiale, aspect confirmat de altfel și de martorii C.D., S.A. și S.L.O., ultimul martor specificând faptul că l-a condus pe S.S.I. la solicitarea inculpatului M.F., care i-a specificat că este așteptat pentru efectuarea fotografiei de inculpatul T.R.S.

Apărarea inculpatului T.R.S., concretizată inițial în negarea oricărei relații cu inculpatul M.F. , iar ulterior, în afirmarea inexistentei unei înțelegeri cu acesta în sensul de a-l ajuta la eliberarea pașaportului pentru S.S.I., este irelevantă din perspectiva existenței infracțiunii de favorizare a infractorului, întrucât această condiția negativă este chiar specifică, esențială acestei infracțiuni. Ajutorul acordat inculpatului M.F., în modalitatea specificată mai sus fiind efectiv, este justificată acuzația penală și sub aspectul săvârșirii de către inculpatul T.R.S. a infracțiunii de favorizare a infractorului, în modalitatea reglementată de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 264 C. pen., astfel că s-a dispus condamnarea inculpatului T.R.S.

și pentru această infracțiune. La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului T.R.S., au fost avute în vedere de asemenea gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, relevat de modalitatea concretă în care a fost acordat ajutorul inculpatului M.F., precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, însă a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal. Infracțiunile fiind săvârșite de inculpatul T.R.S. în condițiile concursului real, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., urmând a se adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de 4 luni închisoare, justificat de numărul infracțiunilor aflate în concurs și gravitatea acestora.

Apreciind însă - în raport de împrejurarea că inculpatul T.R.S. se află la primul conflict cu legea penală și că anterior comiterii infracțiunii a avut o conduită corespunzătoare - că scopul educativ și preventiv al pedepsei reglementat de art. 52 C. pen. poate fi realizat și fără executarea acesteia, s-a dispus conform art. 81, art. 82 C. pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate acestuia. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg.Mureș și inculpații M.F. și T.R.S. , motivele fiind expuse în detaliu în încheierea de ședință din 18 noiembrie 2008,ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că toate recursurile sunt fondate, însă pentru următoarele considerente. Prin rechizitoriul din 6 noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș au fost trimiși în judecată inculpații T.R.S. (subinspector de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple - lnstituția Prefectului Județului Mureș) și M.F. (sergent major M.Ap.N. în cadrul U.M. 1 Tg.Mureș) pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de Legea nr.78/2000. S-a apreciat de către Parchet că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Tg.Mureș,având în vedere disp.

art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului (fil. 30 din Rechizitoriu) raportate la calitatea de ofițer de poliție a inculpatului T.R.S. Este adevărat că potrivit art. 64 alin. (2) din legea susmenționată, competența de a judeca pe fond infracțiunile săvârșite de ofițerii de poliție până la gradul de comisar șef inclusiv revine curților de apel. Însă acest text de lege a fost abrogat prin art. V din Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a altor legi speciale, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Prin aceeași lege a fost modificat și art. 27 din Legea privind organizarea și funcționarea Poliției Române nr. 218/2002, restrângându-se practic competența după calitatea persoanei instituită anterior prin art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, prin adăugarea unei condiții suplimentare, aceea de organ de cercetare al poliției judiciare.

Cu alte cuvinte, numai infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare urmează a fi judecate potrivit normelor de competență derogatorii cuprinse în art. 27 din Legea nr. 218/2002,în timp ce pentru infracțiunile comise de ceilalți polițiști competența va fi stabilită potrivit dreptului comun, respectiv art. 25 și urm. C . proc. pen. În speță, din actele existente la dosar nu rezultă faptul că inculpatul T.R.S., ofițer de poliție, ar fi avut și calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, situație în care judecarea cauzei de către Curtea de Apel Tg.Mureș s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor privind competența după materie, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 1 C . proc.

pen., luat în considerare din oficiu conform art. 385/9 alin. (3) C . proc. pen. Pentru aceste considerente, recursurile sunt fondate, sentința va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre soluționare Tribunalului Mureș, instanță competentă material conform art. 27 pct. 1 lit . a) C. proc. pen., având în vedere că printre infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată se regăsește și aceea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. În aceste condiții, examinarea criticilor formulate de Parchet și inculpați, ca și motive de recurs, apare a fi inutilă, prevalând nulitatea absolută constatată, cu referire la nerespectarea normelor de competență materială de către instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg.Mureș și inculpații M.F. și T.R.S. împotriva sentinței penale nr. 17 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel Tg.Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mureș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2008.