ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 506/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 197 din 14 aprilie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpata D.E., la 2 ani și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., dispunându-se în baza art. 81 – art. 82 C. pen., suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 4 ani și 8 luni. Totodată, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 600 dolari S.U.A. sau contravaloarea lor în lei, calculată la cursul B.N.R. din ziua executării.

S-a reținut, în esență, următoarele: În luna iunie 2002, inculpata D.E., prevalându-se că are influență asupra comisarului D., a pretins de la denunțătoarea C.G., suma de 2000 dolari S.U.A., pentru a interveni pe lângă comisarul D., șeful serviciului Pașapoarte Galați, în vederea eliberării unui pașaport turistic denunțătoarei. În ziua de 19 iulie 2002, inculpata a primit, din partea denunțătoarei, suma de 600 dolari S.U.A., restul urmând să-i plătească la obținerea pașaportului. Ulterior, denunțătoarea a refuzat să mai plătească și restul de bani, fapt ce a determinat-o pe inculpată să nu-i înmâneze pașaportul. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 354/ A din 7 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei.

Prin recursul declarat, inculpata a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Recursul inculpatei nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatei și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale. Din coroborarea declarațiilor denunțătoarei C.G. cu cele ale martorilor D.N.T., M.G. și D.F. rezultă, în mod cert, fapta și vinovăția inculpatei. Astfel, martora D.N.T. a declarat, în cursul cercetări judecătorești că „Am asistat la discuții, .. D-na C.M. i-a făcut cunoștință lui C.G.

cu D.E., spunându-i că aceasta are cunoștințe și poate să o ajute cu pașaportul. Într-o zi, când am venit de la muncă, G. mi-a spus că a primit din Italia 600 dolari S.U.A. și că i-a dat lui D.E. pentru a obține pașaportul. Am auzit când C.M. îi solicita diferența de 2000 dolari S.U.A.”. Declarațiile acestei martore sunt confirmate și de cele ale martorilor M.G. și D.F. În cursul cercetării judecătorești, martorul D.F. a declarat că: „Am auzit totuși discuții între C.G. și C.M. referitoare la un pașaport. Știu că C.G. a afirmat că ar da bani pentru a obține pașaport, însă știu că nu avea acești bani și că trebuia să obțină acest pașaport pe căi ilicite, pentru că avea interdicție”. Nici cea de a doua critică a recurentei inculpate nu este întemeiată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care a conceput și realizat traficul de influență, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatei, rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatei D.E. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.E. împotriva deciziei penale nr. 354/ A din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2006.