ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5204/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5204/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 12

februarie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul M.M.M. la 4 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută

de art. 249 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de 2 ani, prevăzut de art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat că pedeapsa aplicată este grațiată și s-a atras atenția

inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea

nr. 543/2002.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 153.895.000 lei despăgubiri civile către Ministerul Finanțelor

Publice.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 18.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul M.M.M. a lucrat ca

subofițer de poliție în cadrul I.P.J. Bacău – Poliția orașului Moinești, în

perioada 1990 – 2001, iar din data de 1 martie 1998 până la data de 30 iunie

2001 și-a desfășurat activitatea ca subofițer operativ principal IV la

compartimentul Informatică și Evidență Operativă din cadrul aceleiași

instituții.

Potrivit fișei postului și anexei la

notarea de serviciu aflate la dosarul de urmărire penală, inculpatul avea

printre alte obligațiuni de serviciu și pe aceea privind ținerea evidenței

proceselor-verbale de contravenție ale Poliției orașului Moinești și a

contestațiilor, a carnetelor și agendelor înseriate ale cadrelor Poliției

Moinești, precum și distribuirea de carnete cu procese-verbale de contravenție,

pe întreg parcursul anului, înregistrarea acestora, trimiterea lor la circumscripțiile

fiscale și la Judecătoria Moinești, pentru toți lucrătorii subofițeri,

gestionarii chitanțelor pentru amenzi contravenționale încasate pe loc.

În mod corect, pe linia sarcinilor

de serviciu ce îi reveneau, inculpatul proceda la distribuirea, pe bază de

semnătură, către lucrătorii de poliție cu atribuții specifice, a carnetelor cu

procese-verbale de contravenție pe parcursul fiecărui an calendaristic (un

carnet conținând 23 procese-verbale).

Procesele verbale de contravenție

întocmite de către polițiști, cu ocazia constatării unor astfel de fapte, erau

predate ulterior inculpatului, care semna de primirea lor pe opisul aflat la

sfârșitul fiecărui carnet de procese-verbale. În acest mod, inculpatul care

avea obligația ținerii evidenței și a executării proceselor verbale, trebuia să

procedeze la înaintarea acestora către administrația financiară ori primărie,

pentru darea în debit, la judecătorie, în cazul transformării amenzii în

închisoare contravențională ori pentru situațiile în care procesele-verbale

erau contestate de contravenienți. Începând cu anul 1999, aceste obligații de

serviciu, nu au mai fost îndeplinite în mod corespunzător, inculpatul

justificându-și deficiențele prin volumul mare de lucrări de care a fost

depășit.

Prin acțiunile inculpatului s-au

produs următoarele consecințe: sancțiunile contravenționale aplicate, începând

cu anul 1999 și nepuse în executare, s-au prescris la trecerea unui an de la

data aplicării sancțiunii, alte contravenții s-au prescris după trecerea unei

perioade de o lună de zile de la data întocmirii proceselor-verbale ori

înștiințările de plată ale amenzilor nu au fost comunicate contravenienților,

în termenul prevăzut de lege, consecința fiind prescrierea executării lor ori

tardivitatea executării.

În urma unui control efectuat de

conducerea Poliției municipiului Moinești, control ce a vizat activitatea

desfășurată de către inculpat, în perioada 1999 – 2001, a rezultat că în anul

1999, inculpatul a primit un număr de 130 carnete conținând 3250

procese-verbale de contravenții, în anul 2000 a mai primit încă 196 carnete

conținând 4900 procese verbale, iar în perioada ianuarie - aprilie 2001, a avut

în evidență 51 carnete conținând 1275 procese-verbale.

Din conținutul actului de control, a

rezultat că, în perioada 16 decembrie 1998 – 03 octombrie 1999, data ultimei

înregistrări, sunt înscrise în registrul special (tip) – 1612 procese-verbale

de contravenție, din care, 1312 sunt justificate prin chitanțe, contestații și

sancțiuni de avertisment, rămânând nepuse în executare și nejustificate 300

procese-verbale, cu un cuantum total al sancțiunilor de 56.100.000 lei, iar

1638 procese-verbale nu sunt evidențiale și justificate. Această constatare a

privit activitatea inculpatului pe anul 1999.

În anul 2000, inculpatul nu a înregistrat

nici un proces-verbal în registrul tip, iar din totalul de 4900 procese-verbale

avute în evidență și gestiune, apar ca justificate 2143 procese verbale

(întocmite și achitate), 1131 procese verbale cu avertisment și anulate, 581

procese-verbale în care sancțiunea s-a prescris prin depășirea termenului de un

an de la data constatării, 78 procese verbale pentru care executarea sancțiunii

s-a prescris după curgerea termenului de o lună de la data întocmirii, iar

procesul-verbal ori înștiințarea de plată a amenzii nu au fost comunicate

contravenienților 138 procese-verbale în care executarea sancțiunii este

tardivă.

De asemenea, au mai fost

identificate 53 chitanțe de plată pentru contravenienți aplicate în anul 2000,

fără corespondent, în totalul proceselor-verbale aflate în evidența

învinuitului.

Separat de aceste nereguli, nu au

fost identificate pentru anul 1999, 1638 procese verbale, iar pentru anul 2000,

au rămas nejustificate 212 procese-verbale de contravenție.

În anul 2001, inculpatul M.M.M. a înregistrat

în registrul tip, doar un număr de 282 procese-verbale, ultima înregistrare

datând din 26 ianuarie 2001, însă nu a înaintat în vederea executării nici un

proces-verbal, deși organele de control au găsit un număr de 1582

procese-verbale întocmite de acesta până la data de 23 aprilie 2001 și în acest

mod cele 1300 procese verbale neevidențiate au fost înregistrate și puse în

executare. Organele de control au reținut că paguba cauzată prin neglijența

inculpatului, este de 249.735.000 lei.

În luna iunie 2001, s-a dispus

efectuarea unui nou control de către Serviciul Financiar din cadrul I.P.J.

Bacău, procedându-se la verificarea gestiunii proceselor-verbale de

contravenție întocmite în perioada 01 ianuarie 1999 – 30 aprilie 2001, din

responsabilitatea inculpatului constatându-se că în perioada arătată, acesta a

primit 425 carnete cu procese-verbale a 25 procese-verbale fiecare, însumând

10.625 procese-verbale. Din totalul acestora, s-au încasat 5725

procese-verbale, 1090 procese-verbale nefiind trimise instituțiilor abilitate

în termen de un an. S-a mai constatat lipsa unui număr de 1935 procese-verbale

și existența în stoc a unui număr de 850 procese-verbale (proces-verbal nr.

568650 din 07 iunie 2001).

Pentru clarificarea aspectelor

rezultate din deficiențele constatate și la solicitarea inculpatului, în cauză,

s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care prin obiectivele stabilite

a confirmat constatările organelor de control, deosebirea referindu-se la

întinderea prejudiciului.

Astfel, s-a concluzionat că valoarea

totală a amenzilor înscrise în procesul-verbal de contravenții, identificate de

Poliția municipiului Moinești, este de 185.692.900 lei, prin neanunțarea

contravențiilor s-au prescris 183 procese verbale în valoare de 76.750.000 lei,

prin neînaintarea proceselor-verbale de contravenție neachitate, la

judecătorie, administrație financiară ori primării, acțiuni ce nu au fost

efectuate în termenul prevăzut de lege, s-au prescris 535 contravenții aplicate

în valoare de 153.895.000 lei.

În acest mod, a rezultat că

prejudiciul cauzat statului de către inculpat, este de 153.895.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul M.M.M.

În apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bacău s-a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate,

majorarea pedepsei aplicată inculpatului, aplicarea dispozițiilor art. 115

alin. (1) C. pen. și să se instituie față de acesta măsura de siguranță a

interzicerii exercitării unei funcții sau profesii și reducerea termenului de

încercare conform art. 120 alin. (2) C. pen.

În apelul său, inculpatul a

solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și în principal,

achitarea lui conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume,

vinovăția sa, neavând cunoștință de atribuțiile sale de serviciu, nefiindu-i

aduse la cunoștință prin fișa postului.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

a se constata că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, cu aplicarea art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. pen. și art.

18

1

C. pen., sau reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea

unei amenzi penale.

Prin decizia penală nr. 100 din 6

aprilie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul M.M.M.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul M.M.M. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta reținută în sarcină nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu,

prevăzută de art. 249 C. pen. În subsidiar, a solicitat achitarea lui pentru

infracțiunea de neglijență în serviciu, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

), cu referire la art. 11 C.

proc. pen., deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și

aplicarea unei amenzi administrative, conform art. 91 C. pen.

Examinând recursul în raport de

criticile invocate și care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este fondat.

Verificând actele și lucrările

dosarului se reține că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au stabilit

corect situația de fapt, împrejurările comiterii faptei și vinovăția

inculpatului, pe baza unui amplu și judicios material probator administrat în

cauză.

Astfel, potrivit art. 249 C. pen.,

infracțiunea de neglijență în serviciu constă în încălcarea din culpă de către

un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea

acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare

însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei

alte unități din cele la care se referă art. 145 din același cod, sau o pagubă

patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei

persoane.

Pentru stabilirea culpei este

necesar să se constate că făptuitorul, în raport de aptitudinile sale, de

pregătirea sa, de condițiile concrete în care a comis fapta, putea să aibă

reprezentarea consecințelor firești ale acțiunii sau inacțiunii sale,

rezultatul ei dăunător, dar el fie că a prevăzut acest rezultat însă nu l-a

acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși

trebuia și putea să-l prevadă.

Revenind la cauză, se reține că în

luna iunie 2001, în urma unui control efectuat de către Serviciul Financiar din

cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău, prin care s-a procedat la

verificarea gestiunii proceselor-verbale de contravenție întocmite în perioada

1 ianuarie 1999 – 30 aprilie 2001, din responsabilitatea inculpatului M.M.M.,

s-a constatat că în acea perioadă acesta a primit 425 carnete cu procese

verbale care conțineau 25 procese-verbale fiecare, însumând 10.625 de

procese-verbale. Din totalul acestora s-au încasat 5.725 procese-verbale, s-au

trimis spre executare în termen 1025 procese-verbale, iar un număr de 1090 de

procese-verbale nu au fost trimise în termen de 1 an instituțiilor abilitate.

De asemenea, s-a mai constatat lipsa

unui număr de 1935 procese-verbale și existența în stoc a unui număr de 850

procese-verbale (proces-verbal nr. 568650 din 7 iunie 2001).

Din concluziile raportului de

expertiză contabilă efectuată în cauză se reține că valoarea totală a amenzilor

înscrise în procesele-verbale de contravenții identificate de Poliția

municipiului Moinești este de 185.692.900 lei, prin neanunțarea

contravențiilor, fiind prescrise 183 procese-verbale în valoare de 76.755.000

lei, întrucât nefiind achitate nu au fost înaintate la judecătorie,

administrație financiară ori primării, acțiuni ce nu au fost efectuate în

termenul prevăzut de lege.

Prin același raport de expertiză s-a

mai reținut că s-au mai prescris 535 contravenții aplicate, în valoare de 153.895.000

lei.

În acest mod a rezultat că

prejudiciul cauzat statului de către inculpat este de 153.895.000 lei.

Pe de altă parte, din fișa postului

rezultă că inculpatului îi reveneau printre alte atribuții de serviciu și

„ținerea evidenței proceselor-verbale de contravenție a Poliției orașului

Moinești și a contestațiilor, precum și gestionarea chitanțelor amenzii

contravenționale încasate pe loc”.

În declarațiile sale date atât în

faza de urmărire penală, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul

a recunoscut că începând cu finele anului 1999 nu a mai evidențiat în registrul

special procese-verbale de sancțiuni contravenționale pe care cadrele

subunității le înlocuiau și apoi i le transmiteau lui.

Din acest motiv, nici în anul 2000

acesta nu a transmis, pentru luarea în debit, procesele-verbale la unitățile

financiare abilitate și nici pentru transformarea în închisoare

contravențională la instanțele judecătorești, toate aceste documente fiind

depozitate în fișetul său, într-o cutie.

Așadar, vinovăția inculpatului

realizată sub forma culpei simple este rezultatul mai multor inacțiuni

(omisiuni), concretizate în neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu,

inculpatul, prin fapta sa, cauzând o tulburare însemnată bunului mers al

instituției în care lucra, dar și al altor instituții ale statului

(administrație, finanțe ș.a.) și o pagubă însemnată bugetului statului.

Neglijența, ca formă a culpei

edifică fapta comisă prin aceea că inculpatul nu a avut reprezentarea

activității sale defectuoase, pentru a putea prevedea rezultatul faptei sale,

deși avea obligația, putea și trebuia să îl prevadă.

Așa fiind, cum în mod corect au

reținut și instanța de fond și cea de apel, fapta săvârșită de inculpat

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu,

neexistând temeiuri pentru achitarea acestuia, în sensul solicitat, astfel că

cererea sa urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea inculpatului

prin care solicită achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., deoarece fapta pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă

pericolul social al unei infracțiuni, se constată că nu este fondată, urmând să

fie respinsă ca atare.

Potrivit art. 18

1

C.

pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei

concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului

de pericol social, se arată în alin. (2) al aceluiași articol, se ține seama de

modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,

precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Raportând cauzei aceste texte de

lege, nu se poate reține că fapta săvârșită de inculpat este lipsită în mod

vădit de importanță, având în vedere perioada mare de timp în care și-a

desfășurat activitatea culpabilă, valoarea mare a prejudiciului produs

bugetului de stat și care nu a fost recuperat.

Așadar, se constată că în cauză nu

sunt întrunite cerințele prevederilor art. 18

1

C. pen., pentru a se

putea aprecia că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă pericolul social al

unei infracțiuni, urmând ca și cel de-al doilea motiv de recurs să fie respins

ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) din C.

proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata sumei de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M.M. împotriva deciziei penale nr. 100 din 6 aprilie

2004 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 octombrie 2004.