ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7349/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7349/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din
Camera de Consiliu din data de 19 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2263/32/2006,
Curtea de Apel Bacău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, D.N.A. – Serviciul Teritorial Bacău de luare a măsurii arestului
preventiv față de inculpatul V.C. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de
trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art.
6 din Legea nr. 78/2000.
S-a dispus arestarea preventivă a
inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 19 decembrie 2006,
orele 14, și până la 16 ianuarie 2007, orele 14,00.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Prin rezoluția procurorului din 13
noiembrie 2006, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul V.C.,
ofițer de poliție (inspector) în cadrul I.P.J. Bacău, în funcția de șef
formațiune cercetări penale, ofițer principal 1, pentru săvârșirea infracțiunii
de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la
art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, la data de 23 august 2006,
a pretins și primit suma de 71.000.000 lei vechi, echivalentul a 2000 Euro, de
la denunțătorul R.G., în schimbul traficării influenței pe care a lăsat-o să se
creadă că o are comisarul șef de poliție, șeful S.M.R.U. din cadrul I.P.J.
Bacău și cu ajutorul căruia urma să-i obțină angajarea într-un post de agent de
poliție.
Prin ordonanța procurorului din 18
decembrie 2006, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunii susmenționate.
S-a mai reținut că arestarea
preventivă a inculpatului se impune în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C.
proc. pen., întrucât acesta a comis o infracțiune pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în
libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în
termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a învederat că nu sunt
întrunite cerințele art. 148 C. proc. pen., și se impune punerea sa în
libertate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 148 C. proc. pen.,
măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul dintre cazurile menționate
la lit. a) - f).
În speță, condițiile impuse de
textele de lege mai sus arătate sunt îndeplinite.
Astfel, inculpatul a fost ascultat
în prezența apărătorului ales, avocat R.L., iar probele administrate conduc la
concluzia că sunt indicii temeinice că acesta a comis infracțiunea reținută în
sarcina sa, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.
pen.
Astfel, declarațiile martorilor R.G.,
R.G. și M.N. se coroborează cu procesele verbale de confruntare, cu contractul
de împrumut bancar și graficul de rambursare a creditului, precum și cu
procesele verbale de redarea materialelor rezultate în urma interceptării
convorbirilor înregistrate purtate între inculpat și denunțător, în baza
autorizațiilor emise de judecător, mijloace de probă din care rezultă că sunt
indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Pentru fapta asupra căreia
inculpatul este cercetat, respectiv trafic de influență, limitele de pedeapsă
sunt cuprinse între 2 și 10 ani închisoare, regăsindu-se condiția impusă de art.
148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Sub aspectul pericolului social
concret pe care lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta-o pentru ordinea
publică se reține că aceasta subzistă atât în raport cu poziția inculpatului
care a negat fapta cât și cu impactul social indus în condițiile în care o
asemenea infracțiune a fost comisă de un împuternicit al statului la a veghea
respectarea ordinii de drept.
Ca atare, fiind îndeplinite condițiile
cumulative ale luării măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța de
fond a dispus o măsură legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat
va fi respins în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din
același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva
încheierii din 19 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr.
2263/32/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2006.