ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7349/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 19 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2263/32/2006, Curtea de Apel Bacău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. – Serviciul Teritorial Bacău de luare a măsurii arestului preventiv față de inculpatul V.C. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 19 decembrie 2006, orele 14, și până la 16 ianuarie 2007, orele 14,00.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin rezoluția procurorului din 13 noiembrie 2006, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul V.C., ofițer de poliție (inspector) în cadrul I.P.J. Bacău, în funcția de șef formațiune cercetări penale, ofițer principal 1, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, la data de 23 august 2006, a pretins și primit suma de 71.000.000 lei vechi, echivalentul a 2000 Euro, de la denunțătorul R.G., în schimbul traficării influenței pe care a lăsat-o să se creadă că o are comisarul șef de poliție, șeful S.M.R.U.

din cadrul I.P.J. Bacău și cu ajutorul căruia urma să-i obțină angajarea într-un post de agent de poliție. Prin ordonanța procurorului din 18 decembrie 2006, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii susmenționate. S-a mai reținut că arestarea preventivă a inculpatului se impune în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât acesta a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a învederat că nu sunt întrunite cerințele art. 148 C. proc.

pen., și se impune punerea sa în libertate. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 148 C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul dintre cazurile menționate la lit. a) - f). În speță, condițiile impuse de textele de lege mai sus arătate sunt îndeplinite. Astfel, inculpatul a fost ascultat în prezența apărătorului ales, avocat R.L., iar probele administrate conduc la concluzia că sunt indicii temeinice că acesta a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Astfel, declarațiile martorilor R.G., R.G. și M.N.

se coroborează cu procesele verbale de confruntare, cu contractul de împrumut bancar și graficul de rambursare a creditului, precum și cu procesele verbale de redarea materialelor rezultate în urma interceptării convorbirilor înregistrate purtate între inculpat și denunțător, în baza autorizațiilor emise de judecător, mijloace de probă din care rezultă că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Pentru fapta asupra căreia inculpatul este cercetat, respectiv trafic de influență, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 și 10 ani închisoare, regăsindu-se condiția impusă de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Sub aspectul pericolului social concret pe care lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta-o pentru ordinea publică se reține că aceasta subzistă atât în raport cu poziția inculpatului care a negat fapta cât și cu impactul social indus în condițiile în care o asemenea infracțiune a fost comisă de un împuternicit al statului la a veghea respectarea ordinii de drept. Ca atare, fiind îndeplinite condițiile cumulative ale luării măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța de fond a dispus o măsură legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva încheierii din 19 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 2263/32/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2006.