ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1597/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC B.T.M. SA Timișoara a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, să se constate nulitatea absolută parțială a H.G. nr. 863 din 3 iunie 2004, sub aspectul dispoziției înscrise la art. 1 din actul administrativ menționat, privind declararea SC S. SA, societate de interes strategic. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin hotărârea contestată, SC S. SA București a fost declarată societate de interes strategic, pârâtul substituindu-se organului statutar și implicit voinței sociale cu încălcarea legii și drepturilor SC B.T.M.

SA Timișoara, drepturi ce îi sunt conferite în calitate de acționar semnificativ. Reclamanta a precizat că este acționar semnificativ al SC S. SA București, deține o cotă de participare la capitalul social al acestei societăți comerciale în cuantum de 35,70%, astfel cum rezultă din structura sintetică a registrului consolidat. În cauză, au formulat cereri de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, în calitate de inițiatori ai proiectului H.G. nr. 863/2004, Ministerul Economiei și Comerțului și Ministerul Educației și Cercetării. Intervenientul Ministerul Economiei și Comerțului a invocat inadmisibilitatea acțiunii în condițiile în care prin actul administrativ în discuție, reclamanta nu a fost vătămată într-un drept recunoscut de lege, vătămarea constituind o condiție prealabilă necesară pentru ca o persoană să poată cere Instanței anularea unui act administrativ.

Intervenientul a mai arătat că reclamanta are posibilitatea să-și exercite drepturile izvorâte din calitatea de acționar și nu în calitate de persoană vătămată, în temeiul Legii nr. 29/1990, că declararea SC S. SA București ca fiind de interes strategic se datorează performanțelor notabile obținute în domeniul cercetării - proiectării construcției de mașini unelte în România. Ministerul Educației și Cercetării și-a justificat cererea de intervenție accesorie, prin aceea că a fost unul din inițiatorii proiectului de hotărâre, procedând și la evaluarea instituțională a SC S. SA în anul 2001, în urma căruia a obținut punctajul corespunzător pentru a fi acreditată ca institut național de cercetare - dezvoltare.

Prin sentința civilă nr. 381 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă acțiunea reclamantei și admise cererile de intervenție accesorie formulate în favoarea pârâtului de către Ministerul Economiei și Comerțului și Ministerul Educației și Cercetării. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut în esență, faptul că reclamanta poate să-și exercite drepturile ce decurg din calitatea sa de acționar la SC S. SA București, în condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, întrucât drepturile sale nu au suferit restricționări prin declararea respectivei societăți comerciale ca fiind de interes strategic, astfel încât reclamanta nu a suferit o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs societatea comercială reclamantă, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că Instanța de Fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale incidente: art. 113 lit. l) din Legea nr. 31/1990, republicată, apreciind în mod eronat că nu au fost vătămate drepturile și interesele legitime ale unității. Astfel, a susținut recurenta - reclamantă, H.G. nr. 863/2004 este nelegală, încălcând dreptul societății comerciale de a decide, prin adunarea generală, asupra modificării actului constitutiv, iar declararea unității ca fiind de interes strategic reprezintă o astfel de modificare.

Au depus întâmpinări Guvernul României și Ministerul Economiei și Comerțului care au combătut susținerile recurentei și au susținut, în esență, că H.G. nr. 863/2004 a fost adoptată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, fără a fi încălcat un drept sau interes legitim al societății comerciale, cerând respingerea recursului. Recursul este neîntemeiat. Prin H.G. nr. 863/2004 Guvernul României a declarat SC S. SA București ca societate de interes strategic și a aprobat transferul pachetului de acțiuni deținut de stat la această societate comercială de la A.V.A.S. la Ministerul Economiei și Comerțului, societatea comercială recurentă având calitatea de acționar semnificativ la SC S. SA București, deținând o cotă de participare la capitalul social al acesteia în cuantum de 35,70%.

Trebuie menționat că SC S. SA București a fost înființată ca societate comercială pe acțiuni cu capital de stat, potrivit H.G. nr. 206/1991, prin preluarea patrimoniului și încetarea activității I.C.Ș.I.T.M.U.T. București, statul rămânând acționar majoritar până la data adaptării H.G. nr. 863/2004. Instanța de Fond a reținut, în mod judicios că, potrivit prevederilor art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, Guvernul României poate declara prin hotărâre ca fiind de interes strategic, societăți la care statutul deține capitalul majoritar, precum în cazul SC S. SA București. Deci, în temeiul art. 3 lit. b) Guvernul și-a exercitat dreptul acordat prin lege, de a aprecia în legătură cu oportunitatea declarării societății comerciale în discuție ca fiind de interes strategic.

Susținerea recurentei - reclamante, cum că Guvernul a adoptat H.G. nr. 863/2004 cu exces de putere și cu încălcarea prevederilor art. 113 lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, este neîntemeiată, H.G. nr. 863/2004 nefiind adoptată pentru organizarea executării sau executarea în concret a acestei legi. Pe de altă parte, în raport cu statutul său de acționar semnificativ la SC S. SA București, recurenta - reclamantă nu a probat existența unui drept sau interes legitim care să-i fi fost vătămat prin declararea societății comerciale în cauză ca fiind de interes strategic. În concluzie, constatând că recursul este neîntemeiat, urmează ca acesta să fie respins ca atare, soluția Instanței de Fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.T.M. SA Timișoara împotriva sentinței civile nr. 381 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2007.