ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1597/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată,

reclamanta SC B.T.M. SA Timișoara a solicitat în contradictoriu cu Guvernul

României, să se constate nulitatea absolută parțială a H.G. nr. 863 din 3 iunie

2004, sub aspectul dispoziției înscrise la art. 1 din actul administrativ

menționat, privind declararea SC S. SA, societate de interes strategic.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că prin hotărârea contestată, SC S. SA

București a fost declarată societate de interes strategic, pârâtul

substituindu-se organului statutar și implicit voinței sociale cu încălcarea

legii și drepturilor SC B.T.M. SA Timișoara, drepturi ce îi sunt conferite în

calitate de acționar semnificativ.

Reclamanta a precizat că

este acționar semnificativ al SC S. SA București, deține o cotă de participare

la capitalul social al acestei societăți comerciale în cuantum de 35,70%,

astfel cum rezultă din structura sintetică a registrului consolidat.

În cauză, au formulat cereri

de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, în calitate de

inițiatori ai proiectului H.G. nr. 863/2004, Ministerul Economiei și Comerțului

și Ministerul Educației și Cercetării.

Intervenientul Ministerul

Economiei și Comerțului a invocat inadmisibilitatea acțiunii în condițiile în

care prin actul administrativ în discuție, reclamanta nu a fost vătămată

într-un drept recunoscut de lege, vătămarea constituind o condiție prealabilă

necesară pentru ca o persoană să poată cere Instanței anularea unui act

administrativ.

Intervenientul a mai arătat

că reclamanta are posibilitatea să-și exercite drepturile izvorâte din

calitatea de acționar și nu în calitate de persoană vătămată, în temeiul Legii

nr. 29/1990, că declararea SC S. SA București ca fiind de interes strategic se

datorează performanțelor notabile obținute în domeniul cercetării - proiectării

construcției de mașini unelte în România.

Ministerul Educației și

Cercetării și-a justificat cererea de intervenție accesorie, prin aceea că a

fost unul din inițiatorii proiectului de hotărâre, procedând și la evaluarea

instituțională a SC S. SA în anul 2001, în urma căruia a obținut punctajul

corespunzător pentru a fi acreditată ca institut național de cercetare -

dezvoltare.

Prin sentința civilă nr. 381

din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă acțiunea

reclamantei și admise cererile de intervenție accesorie formulate în favoarea

pârâtului de către Ministerul Economiei și Comerțului și Ministerul Educației

și Cercetării.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța de Fond a reținut în esență, faptul că reclamanta poate

să-și exercite drepturile ce decurg din calitatea sa de acționar la SC S. SA București, în condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, întrucât drepturile sale nu au suferit restricționări prin

declararea respectivei societăți comerciale ca fiind de interes strategic,

astfel încât reclamanta nu a suferit o vătămare într-un drept sau într-un

interes legitim.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs societatea comercială reclamantă, care a invocat prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că Instanța de Fond a

dat o hotărâre netemeinică și nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării

greșite a prevederilor legale incidente: art. 113 lit. l) din Legea nr.

31/1990, republicată, apreciind în mod eronat că nu au fost vătămate drepturile

și interesele legitime ale unității.

Astfel, a susținut recurenta

- reclamantă, H.G. nr. 863/2004 este nelegală, încălcând dreptul societății

comerciale de a decide, prin adunarea generală, asupra modificării actului

constitutiv, iar declararea unității ca fiind de interes strategic reprezintă o

astfel de modificare.

Au depus întâmpinări

Guvernul României și Ministerul Economiei și Comerțului care au combătut susținerile

recurentei și au susținut, în esență, că H.G. nr. 863/2004 a fost adoptată în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea

societăților comerciale, fără a fi încălcat un drept sau interes legitim al

societății comerciale, cerând respingerea recursului.

Recursul este neîntemeiat.

Prin H.G. nr. 863/2004

Guvernul României a declarat SC S. SA București ca societate de interes

strategic și a aprobat transferul pachetului de acțiuni deținut de stat la

această societate comercială de la A.V.A.S. la Ministerul Economiei și Comerțului, societatea comercială recurentă având calitatea de

acționar semnificativ la SC S. SA București, deținând o cotă de participare la

capitalul social al acesteia în cuantum de 35,70%.

Trebuie menționat că SC S.

SA București a fost înființată ca societate comercială pe acțiuni cu capital de

stat, potrivit H.G. nr. 206/1991, prin preluarea patrimoniului și încetarea

activității I.C.Ș.I.T.M.U.T. București, statul rămânând acționar majoritar până

la data adaptării H.G. nr. 863/2004.

Instanța de Fond a reținut,

în mod judicios că, potrivit prevederilor art. 3 lit. b) din O.U.G. nr.

88/1997, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, Guvernul României

poate declara prin hotărâre ca fiind de interes strategic, societăți la care

statutul deține capitalul majoritar, precum în cazul SC S. SA București.

Deci, în temeiul art. 3 lit.

b) Guvernul și-a exercitat dreptul acordat prin lege, de a aprecia în legătură

cu oportunitatea declarării societății comerciale în discuție ca fiind de

interes strategic.

Susținerea recurentei - reclamante,

cum că Guvernul a adoptat H.G. nr. 863/2004 cu exces de putere și cu încălcarea

prevederilor art. 113 lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, republicată, este neîntemeiată, H.G. nr. 863/2004 nefiind adoptată

pentru organizarea executării sau executarea în concret a acestei legi.

Pe de altă parte, în raport

cu statutul său de acționar semnificativ la SC S. SA București, recurenta - reclamantă nu a probat existența unui drept sau interes

legitim care să-i fi fost vătămat prin declararea societății comerciale în

cauză ca fiind de interes strategic.

În concluzie, constatând că

recursul este neîntemeiat, urmează ca acesta să fie respins ca atare, soluția Instanței

de Fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC B.T.M. SA Timișoara împotriva sentinței civile nr. 381 din 13

decembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2007.