ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1476/2008

La data de 7 octombrie 2003, reclamantele A.S.C. și SC F.A. SA Timișoara au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.I.E. SA să se constate nulitatea absolută a plasamentului de capital în sumă de 6.109.205.000 lei vechi efectuat de pârâtă la societatea reclamantă și să se dispună totodată anularea majorării de capital intervenită la societatea reclamantă urmare acestui plasament. În motivare, reclamantele au arătat că hotărârea de majorare a capitalului social al SC F.A. SA prin plasament primar privat de acțiuni de către investitorul sofisticat SC A.I.E. SA a fost anulată irevocabil prin sentința civilă nr. 1743 din 23 octombrie 2001 a Tribunalului Timiș, astfel că toate actele efectuate în temeiul ei sunt nule, respectiv plasamentul cât și majorarea de capital intervenită urmare acestuia.

În cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu SC H.P. SA și SC M. AG Elveția, care în calitate de acționari ai SC F.A. SA, au solicitat, la rândul lor, constatarea nulității absolute a plasamentului de capital efectuat de pârâtă, cereri de intervenție ce au fost admise în principiu de tribunal. Prin sentința civilă nr. 318 din data de 29 martie 2005 Tribunalul Timiș, secția comercială, a admis acțiunea introductivă formulată de reclamanta A.S.C. precum și cererile de intervenție în interes propriu și în consecință a constatat nulitatea absolută a plasamentului de capital efectuat de pârâta SC A.I.E. SA București la SC F.A. SA și a dispus anularea majorării capitalului social cu suma de 6.109.385.000 lei.

Acțiunea formulată de reclamanta SC F.A. SA a fost respinsă potrivit art. 247 C. proc. civ. instanța constatând că reclamanta a renunțat la însuși dreptul pretins. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut din examinarea probatoriilor administrate că pârâta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a fi calificată ca investitor sofisticat, iar pe de altă parte termenul de valabilitate a plasamentului astfel cum a fost avizat de C.N.V.M., de 20 zile, a fost cu mult depășit, virarea banilor pentru plata acțiunilor făcându-se în perioada 26 - 30 octombrie 2000, după expirarea celor 20 zile prevăzute în avizul C.N.V.M. din 31 august 2000. Totodată tribunalul a constatat că hotărârea A.G.E.A.

din data de 31 mai 2000 de majorare a capitalului social al societății prin plasament privat, a fost anulată irevocabil de instanță, ceea ce atrage nulitatea tuturor actelor subsecvente acesteia și îndeplinite în temeiul ei, deci și a plasamentului privat și a majorării capitalului social în baza acestuia. Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în apărare a fost respinsă de instanță cu motivarea că litigiile anterioare dintre părți soluționate irevocabil, au vizat nulitatea avizului C.N.V.M. pentru alte cauze de nulitate decât cele invocate prin prezenta acțiune, care vizează întreaga operațiune de majorare a capitalului social astfel cum a fost efectuată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta SC F.A.

SA și pârâta SC A.I.E. SA București, apeluri ce au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 191/A din data de 23 noiembrie 2005. Cu privire la apelul reclamantei SC F.A. SA, Curtea a constatat că dispozițiile art. 247 C. proc. civ. au fost corect aplicate de prima instanță care a respins acțiunea în ce o privește urmare renunțării reclamantei la însuși dreptul pretins. În ce privește apelul pârâtei Curtea a confirmat ca legală și temeinică sentința fondului sub aspectul situației de fapt și de drept reținute „constatând că nu sunt motive de schimbare sau desființare a acesteia”. În contra acestei decizii au declarat recurs, în termen legal atât reclamanta SC F.A.

SA cât și pârâta SC A.I.E. SA București. Recurenta - reclamantă a solicitat prin cerere de recurs, modificarea deciziei și sentinței pronunțată în cauză în sensul respingerii acțiunii reclamantei și a cererilor de intervenție în interes propriu formulate, susținând în motivarea cererii sale că urmare renunțării sale la însăși dreptul pretins, instanțele trebuiau să respingă acțiunea și cererile de intervenție, motivele de nulitate invocate nemaisubzistând. Recurenta - pârâtă a solicitat prin cererea de recurs, modificare în tot a deciziei și sentinței pronunțate în cauză și în rejudecare, respingerea acțiunii și a cererilor de intervenție în interes propriu formulate, reiterând în susținerea recursului apărările formulate în fața tribunalului cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesual active a intervenientelor și a lipsei de interes.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 1198 din 15 martie 2007 respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC F.A. SA Timișoara și pârâta SC A.I.E. SA București, împotriva Deciziei nr. 191 din 23 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă reclamanta la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC M. AG Elveția Sarmen. Obligă pârâta la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC M. AG Elveția Sarmen. Împotriva acestei ultime hotărâri, la data de 20 decembrie 2007, pârâta SC A.I.E. SA București a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 teza finală C. proc.

civ. susținând în esență, că instanța nu a analizat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. privind critica că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești substituindu-se C.N.V.M. prin faptul că ambele instanțe de fond și de apel, apreciind asupra calității pârâtei „de investitor sofisticat”. În consecință, contestatoarea, în temeiul art. 318 C. proc. civ. solicită anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului. Intimata SC H.P. SA Timișoara a formulat întâmpinare invocând excepțiile de tardivitate și inadmisibilitate a contestației în evaluare, susținând, în esență, că: 1. contestația în anulare este tardiv formulată în raport de prevederile art. 369 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât nu a fost introdusă în termenul de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea atacată. 2. contestația în anulare este inadmisibilă întrucât, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 teza a doua C. proc. civ. întrucât este inadmisibilă formularea unei contestații în anulare prin care să se invoce faptul că instanța supremă ar fi omis din greșeală să se pronunțe cu privire la motive de recurs invocate tardiv respectiv motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. În consecință, intimata solicită în principal respingerea contestației în anulare ca tardiv formulată, iar, în subsidiar, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Înalta Curte, analizând, va respinge excepțiile invocate de intimată, întrucât, din analiza acestora prin prisma motivelor invocate, a actelor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente acestora, rezultă că contestația a fost formulată în termenul legal fiind și admisibilă deoarece a fost formulată cu mențiunea că instanța a omis din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare a hotărârii, conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță, contestatoarea invocă faptul că instanța a omis, din greșeală, să cerceteze motivul de recurs prevăzut de art. 309 pct. 4 C. proc. civ. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor contestației și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate inclusiv asupra motivelor la care se referă contestatoarea dacă instanța de apel avea dreptul să se pronunțe asupra calității de investitor sofisticat al recurentei. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, va respinge excepțiile de tardivitate și inadmisibilitate și contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, excepțiile de tardivitate și inadmisibilitate a contestației în anulare. Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC A.I.E. SA București împotriva Deciziei civile nr. 1198 din 15 martie 2007 a Înaltei Curți de Casție și Justiție, secția comercială Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.