ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1476/2008

La data de 7 octombrie 2003, reclamantele A.S.C. și

SC F.A. SA Timișoara au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.I.E. SA să

se constate nulitatea absolută a plasamentului de capital în sumă de

6.109.205.000 lei vechi efectuat de pârâtă la societatea reclamantă și să se

dispună totodată anularea majorării de capital intervenită la societatea reclamantă

urmare acestui plasament.

În motivare, reclamantele au

arătat că hotărârea de majorare a capitalului social al SC F.A. SA prin

plasament primar privat de acțiuni de către investitorul sofisticat SC A.I.E.

SA a fost anulată irevocabil prin sentința civilă nr. 1743 din 23 octombrie

2001 a Tribunalului Timiș, astfel că toate actele efectuate în temeiul ei sunt

nule, respectiv plasamentul cât și majorarea de capital intervenită urmare

acestuia.

În cauză au formulat cereri

de intervenție în interes propriu SC H.P. SA și SC M. AG Elveția, care în

calitate de acționari ai SC F.A. SA, au solicitat, la rândul lor, constatarea

nulității absolute a plasamentului de capital efectuat de pârâtă, cereri de

intervenție ce au fost admise în principiu de tribunal.

Prin sentința civilă nr. 318

din data de 29 martie 2005 Tribunalul Timiș, secția comercială, a admis

acțiunea introductivă formulată de reclamanta A.S.C. precum și cererile de

intervenție în interes propriu și în consecință a constatat nulitatea absolută

a plasamentului de capital efectuat de pârâta SC A.I.E. SA București la SC F.A.

SA și a dispus anularea majorării capitalului social cu suma de 6.109.385.000

lei.

Acțiunea formulată de

reclamanta SC F.A. SA a fost respinsă potrivit art. 247 C. proc. civ. instanța

constatând că reclamanta a renunțat la însuși dreptul pretins.

Pentru a hotărî astfel,

instanța fondului a reținut din examinarea probatoriilor administrate că pârâta

nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a fi calificată ca investitor

sofisticat, iar pe de altă parte termenul de valabilitate a plasamentului

astfel cum a fost avizat de C.N.V.M., de 20 zile, a fost cu mult depășit,

virarea banilor pentru plata acțiunilor făcându-se în perioada 26 - 30

octombrie 2000, după expirarea celor 20 zile prevăzute în avizul C.N.V.M. din

31 august 2000.

Totodată tribunalul a

constatat că hotărârea A.G.E.A. din data de 31 mai 2000 de majorare a

capitalului social al societății prin plasament privat, a fost anulată

irevocabil de instanță, ceea ce atrage nulitatea tuturor actelor subsecvente

acesteia și îndeplinite în temeiul ei, deci și a plasamentului privat și a

majorării capitalului social în baza acestuia.

Excepția autorității de

lucru judecat invocată de pârâtă în apărare a fost respinsă de instanță cu motivarea

că litigiile anterioare dintre părți soluționate irevocabil, au vizat nulitatea

avizului C.N.V.M. pentru alte cauze de nulitate decât cele invocate prin

prezenta acțiune, care vizează întreaga operațiune de majorare a capitalului

social astfel cum a fost efectuată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanta SC F.A. SA și pârâta SC A.I.E. SA București,

apeluri ce au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 191/A din data de 23

noiembrie 2005.

Cu privire la apelul

reclamantei SC F.A. SA, Curtea a constatat că dispozițiile art. 247 C. proc.

civ. au fost corect aplicate de prima instanță care a respins acțiunea în ce o

privește urmare renunțării reclamantei la însuși dreptul pretins.

În ce privește apelul

pârâtei Curtea a confirmat ca legală și temeinică sentința fondului sub

aspectul situației de fapt și de drept reținute „constatând că nu sunt motive

de schimbare sau desființare a acesteia”.

În contra acestei decizii au

declarat recurs, în termen legal atât reclamanta SC F.A. SA cât și pârâta SC

A.I.E. SA București.

Recurenta - reclamantă a

solicitat prin cerere de recurs, modificarea deciziei și sentinței pronunțată

în cauză în sensul respingerii acțiunii reclamantei și a cererilor de

intervenție în interes propriu formulate, susținând în motivarea cererii sale

că urmare renunțării sale la însăși dreptul pretins, instanțele trebuiau să

respingă acțiunea și cererile de intervenție, motivele de nulitate invocate

nemaisubzistând.

Recurenta - pârâtă a

solicitat prin cererea de recurs, modificare în tot a deciziei și sentinței

pronunțate în cauză și în rejudecare, respingerea acțiunii și a cererilor de

intervenție în interes propriu formulate, reiterând în susținerea recursului

apărările formulate în fața tribunalului cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesual active a

intervenientelor și a lipsei de interes.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 1198 din 15 martie 2007 respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC F.A. SA Timișoara și

pârâta SC A.I.E. SA București, împotriva Deciziei nr. 191 din 23 noiembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Obligă reclamanta la plata

sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC M. AG Elveția

Sarmen.

Obligă pârâta la plata sumei

de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC M. AG Elveția

Sarmen.

Împotriva acestei ultime hotărâri,

la data de 20 decembrie 2007, pârâta SC A.I.E. SA București a formulat

contestație în anulare, în temeiul art. 318 teza finală C. proc. civ. susținând

în esență, că instanța nu a analizat motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. privind critica că instanța și-a

depășit atribuțiile puterii judecătorești substituindu-se C.N.V.M. prin faptul

că ambele instanțe de fond și de apel, apreciind asupra calității pârâtei „de

investitor sofisticat”.

În consecință, contestatoarea,

în temeiul art. 318 C. proc. civ. solicită anularea hotărârii atacate și

rejudecarea recursului.

Intimata SC H.P. SA

Timișoara a formulat întâmpinare invocând excepțiile de tardivitate și

inadmisibilitate a contestației în evaluare, susținând, în esență, că:

este tardiv formulată în raport de prevederile art. 369 alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât nu a fost introdusă în termenul de 15 zile de la data la care

contestatorul a luat cunoștință de hotărârea atacată.

este inadmisibilă întrucât, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 318 teza a doua C. proc. civ. întrucât este inadmisibilă formularea

unei contestații în anulare prin care să se invoce faptul că instanța supremă

ar fi omis din greșeală să se pronunțe cu privire la motive de recurs invocate

tardiv respectiv motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

În consecință, intimata

solicită în principal respingerea contestației în anulare ca tardiv formulată,

iar, în subsidiar, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Înalta Curte, analizând, va

respinge excepțiile invocate de intimată, întrucât, din analiza acestora prin

prisma motivelor invocate, a actelor de la dosar și a dispozițiilor legale

incidente acestora, rezultă că contestația a fost formulată în termenul legal

fiind și admisibilă deoarece a fost formulată cu mențiunea că instanța a omis

din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare a

hotărârii, conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Contestația în anulare este

nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 318 alin. (1) C.

proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

când a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau

de casare.

În speță, contestatoarea

invocă faptul că instanța a omis, din greșeală, să cerceteze motivul de recurs

prevăzut de art. 309 pct. 4 C. proc. civ.

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor contestației și a dispozițiilor legale incidente

cauzei rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de

recurs invocate inclusiv asupra motivelor la care se referă contestatoarea dacă

instanța de apel avea dreptul să se pronunțe asupra calității de investitor sofisticat

al recurentei.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte, va respinge excepțiile de tardivitate și inadmisibilitate și

contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, excepțiile de

tardivitate și inadmisibilitate a contestației în anulare.

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de SC A.I.E. SA București împotriva Deciziei civile

nr. 1198 din 15 martie 2007 a Înaltei Curți de Casție și Justiție, secția

comercială

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2008.