ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 23.01.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 238/2008

HOTĂRÂRE

23.01.2008

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 238/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București la data de 15 martie 2007 reclamanta SC I.Q.N. SRL a solicitat în

contradictoriu cu A.N.A.F. și A.F.P.S. 6 anularea Ordinului A.N.A.F. nr. 586

din 25 iulie 2006, în ceea ce privește menționarea societății reclamante în

categoria contribuabililor inactivi.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit a fost trecută pe lista

contribuabililor inactivi, întrucât nu erau îndeplinite condițiile pentru un

astfel de act.

Pe parcursul

procesului autoritatea pârâtă a revenit asupra măsurii, dispunându-se prin

Ordinul nr. 696 din 10 mai 2007 modificarea listei contribuabililor declarați

inactivi.

Prin sentința nr. 1810 din 26

iunie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect și a obligat pârâtele la

plata sumei de 1.428 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că autoritatea pârâtă a revenit asupra măsurii, dispunându-se prin

Ordinul nr. 696 din 10 mai 2007 „modificarea listei contribuabililor declarați

inactivi considerând că pârâta a căzut în pretenții, în sensul art. 274 C. proc. civ., întrucât a recunoscut, după formularea acțiunii, pretențiile reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. și A.F.P.S. 6 București.

A.F.P.S. 6 București, în

motivare, a arătat că în mod greșit Instanța de Fond a obligat-o la plata

cheltuielilor de judecată atâta timp cât acțiunea reclamantei a fost respinsă

ca rămasă fără obiect și că, Instanța trebuia să oblige pârâtele la plata

cheltuielilor de judecată numai în cazul în care era admisă acțiunea

reclamantei.

A.N.A.F a motivat că

hotărârea Instanței de Fond a fost dată, în parte, cu aplicarea greșită a legii,

conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât A.N.A.F. nu a dat dovadă de rea

- credință și nici de un comportament neglijent care să determine instanța să

oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând motivele recursurilor,

soluția Instanței de Fond, probele administrate în cauză, precum și în raport de

art. 304

C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt

nefondate.

Cheltuielile de judecată

pornesc de la principiul independenței procesuale a fiecărei părți în procesul

civil.

Totodată, cheltuielile de

judecată au caracterul de sancțiune procedurală, iar ca fundament răspunderea

civilă delictuală și culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții (ite

cadere) prevăzută de art. 274 C. proc. civ.

Prin obligarea la plata

acestora trebuie să se realizeze acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părții

care a câștigat procesul.

Or, în cauza de față, prin

Ordinul nr. 696 din 10 mai 2007, art. 1, s-a aprobat eliminarea unui număr de

426 poziții din anexa nr. 1 la Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 586/2006.

Potrivit art. 2 din Ordinul nr.

696 din 10 mai 2007 lista celor 426 de poziții eliminate din Ordinul

președintelui A.N.A.F. nr. 586/2006 este prevăzută în anexa la Ordinul nr. 696/2007, anexă care la poziția 510, având codul unic de înregistrare figurează