ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6436/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1620 din 18 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a

IV-a civilă,

a respins

excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes

invocate cu privire la reclamant, a admis prescripția dreptului material la

acțiune și a respins ca prescrisă cererea reclamantului M.O. în contradictoriu

cu pârâții D.C. și D.C.A.

Curtea de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze proprietatea intelectuală conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin decizia nr. 238A din 30 octombrie 2008,

a respins ca nefondat apelul incident

declarat de pârâți împotriva sentinței tribunalului, a admis apelul principal

declarat de reclamantul M.O. împotriva aceleiași sentințe; a desființat în

parte sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecarea primelor două capete

de cerere, la tribunal; a menținut sentința în ce privește respingerea ca

prescrisă a cererii de obligare a pârâților la plata daunelor morale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 1919 din 19 martie 2010,

a respins ca nefondat

recursul declarat de pârâți împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel;

a admis recursul declarat de reclamant împotriva aceleiași deciziei; a

modificat în parte decizia recurată, în sensul că a trimis cauza pentru

rejudecarea tuturor capetelor de cerere la același tribunal; a păstrat

celelalte dispoziții ale deciziei de apel, precum și ale hotărârii primei

instanțe referitoare la modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității

procesuale active și de interes privindu-l pe reclamant.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, la data de

6 octombrie 2011, pârâții D.C. și D.C.A. au solicitat lămurirea întinderii și

aplicării deciziei nr. 238A din 30 octombrie 2008, pronunțată de această

instanță, pe motiv că instanța de recurs a reținut că primul capăt de cerere

are natura unei acțiuni în realizare și nu în constatare, susținând că în

doctrină se recunoaște posibilitatea formulării cererii de lămurire inclusiv în

ceea ce privește considerentele care sprijină dispozitivul unei hotărâri.

Petenții au susținut că se impune lămurirea

deciziei cu privire la natura primelor două capete ale cererii de chemare în judecată,

în sensul dacă acestea sunt în constatare sau în realizare întrucât soluția din

decizia instanței de apel, prin prisma considerentelor, este contradictorie cu decizia

din recurs, pronunțată de Înalta Curte.

Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin încheierea din 4 noiembrie 2011,

a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei

de interes în formularea cererii de lămurire a întinderii și aplicării deciziei

civile nr. 238A/2008 a aceleiași instanțe, invocată de reclamanrul M.O. și a respins

ca neîntemeiată, cererea de lămurire a întinderii și aplicării sus-menționatei decizii.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța

a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei de interes, că nu s-ar putea reține

că petenții nu au interes în a obține o situație favorabilă în proces, însă în speță

interesul petenților nu este unul juridic.

În ceea ce privește cererea de lămurire

a dispozitivului, instanța de apel, constatând că petenții nu doresc lămurirea dispozitivului

deciziei și că aceștia pretind că dispozitivul deciziei în discuție vine în contradicție

cu decizia pronunțată în recurs de Înalta Curte, a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile art. 281

1

C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât recursul

declarat împotriva deciziei nr. 238A din 30 octombrie 2008 a fost admis, neputându-se

obține legal, pe calea unei cereri de lămurire, schimbarea soluției din apel care

a fost deja examinata de instanța de recurs prin decizia nr. 1919 din 19 martie

2010.

Împotriva acestei încheieri, pârâții D.C.A.

și D.C. au declarat recurs,

în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că soluția pronunțată de instanța

de apel este nelegală.

În motivarea recursului, petenții arată

că prin decizia a cărui dispozitiv solicită a fi lămurit, instanța de apel a reținut

că primul capăt de cerere are natura unei acțiuni în constatare prin care reclamantul

solicită protejarea unui drept nepatrimonial, dreptul de autor. Cu această argumentare,

în esență, instanța de apel a desființat în parte soluția primei instanțe și a trimis

cauza spre rejudecarea primelor două capete de cerere. Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins recursul lor cu privire la cele două capete de cerere și a admis

recursul reclamantului, reținând printre altele că ne aflăm în ipoteza unei acțiuni

în realizare și nu în constatare.

Petenții susțin că instanța supremă, păstrând

soluția Curții de Apel București cu privire la primele două capete de cerere, în

forma în care aceasta a fost dată, a menținut și considerentele instanței de apel

asupra naturii acestor capete de cerere. În aceste condiții, susțin petenții, se

impunea lămurirea hotărârii instanței de apel cu privire la natura primelor două

capete de cerere cu care reclamantul a investit instanța, respectiv dacă natura

acestora este aceea a unei acțiuni în constatare sau în realizare. Mai susțin că

echivocul unei astfel de situații nelămurite conduce la consecințe inacceptabile,

instanța de judecată în rejudecare fiind pusă în situația de a alege oricare dintre

considerentele reținute, care sunt în mod evident diametral opuse. Arată că simpla

împrejurare reținută de instanța de apel investită cu soluționarea cererii de lămurire

în sensul că instanța de recurs a admis deja recursul împotriva deciziei civile

nr. 238.A. din 30 octombrie 2008 nu poate constitui un argument de respingere a

cererii de lămurire ca neîntemeiată,.

Examinând încheierea atacată, prin prisma

motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri, ori aceasta cuprinde dispoziții

potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească

dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Din economia textului de lege sus-menționat

rezultă că obiect al unei atare cereri îl constituie, după caz, lămurirea înțelesului

dispozitivului, lămurirea întinderii acestuia, a modului de aplicare a dispozitivului,

sau lămurirea cuprinsului dispozitivului atunci când acesta cuprinde dispoziții

potrivnice.

În consecință, prin lămurirea dispozitivului

hotărârii acesta nu poate fi modificat, ci doar se clarifică, se interpretează măsurile

dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură

a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul

hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.

În orice caz, această procedură este folosită

numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, iar nu și atunci

când se invocă existența unor contradicții între dispozitiv și considerente sau

între dispozitivul deciziei din apel și decizia pronunțată în recurs.

În speță, prin decizia nr. 238 din 30

octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze proprietatea

intelectuală conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul

incident declarat de pârâții D.C. și D.C.A. împotriva sentinței nr. 1620 din 18

decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a admis apelul principal

declarat de reclamantul M.O. împotriva aceleiași sentințe; a desființat în parte

sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecarea primelor două capete de cerere,

aceluiași tribunal, menținând sentința în ce privește respingerea ca prescrisă a

cererii de obligare a pârâților la plata daunelor morale.

Această decizie a fost modificată în parte

în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecarea tuturor capetelor de

cerere aceluiași tribunal, fiind păstrate dispozițiile din decizia instanței de

apel și sentința tribunalului în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor

lipsei calității procesuale active și lipsei de interes privindu-l pe reclamant.

Or, în condițiile în care decizia ce formează

obiectul cererii de lămurire a dispozitivului a fost modificată prin decizia

nr. 1919 din 19 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul trimiterii

cauzei spre rejudecarea tuturor capetelor de cerere tribunalului (în primă instanță),

în mod corect instanța de apel a reținut că nu s-ar putea obține legal, pe calea

unei cereri de lămurire, schimbarea soluției din apel care a fost deja examinată

de instanța de recurs.

De altfel, din conținutul cererii formulată

de petenți se constată că aceștia nu doresc lămurirea dispozitivului hotărârii ci

a considerentelor acesteia, ceea ce nu este permis în procedura prevăzută de aart.

281

1

C. proc. civ.

Față de considerentele prezentate,

Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

art. 281

1

C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâții D.C.A. și D.C. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19

octombrie 2012.

Irevocabilă.