ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6436/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1620 din 18 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes invocate cu privire la reclamant, a admis prescripția dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă cererea reclamantului M.O. în contradictoriu cu pârâții D.C. și D.C.A. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze proprietatea intelectuală conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 238A din 30 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul incident declarat de pârâți împotriva sentinței tribunalului, a admis apelul principal declarat de reclamantul M.O.

împotriva aceleiași sentințe; a desființat în parte sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecarea primelor două capete de cerere, la tribunal; a menținut sentința în ce privește respingerea ca prescrisă a cererii de obligare a pârâților la plata daunelor morale. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 1919 din 19 martie 2010, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâți împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel; a admis recursul declarat de reclamant împotriva aceleiași deciziei; a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a trimis cauza pentru rejudecarea tuturor capetelor de cerere la același tribunal; a păstrat celelalte dispoziții ale deciziei de apel, precum și ale hotărârii primei instanțe referitoare la modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active și de interes privindu-l pe reclamant.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 6 octombrie 2011, pârâții D.C. și D.C.A. au solicitat lămurirea întinderii și aplicării deciziei nr. 238A din 30 octombrie 2008, pronunțată de această instanță, pe motiv că instanța de recurs a reținut că primul capăt de cerere are natura unei acțiuni în realizare și nu în constatare, susținând că în doctrină se recunoaște posibilitatea formulării cererii de lămurire inclusiv în ceea ce privește considerentele care sprijină dispozitivul unei hotărâri. Petenții au susținut că se impune lămurirea deciziei cu privire la natura primelor două capete ale cererii de chemare în judecată, în sensul dacă acestea sunt în constatare sau în realizare întrucât soluția din decizia instanței de apel, prin prisma considerentelor, este contradictorie cu decizia din recurs, pronunțată de Înalta Curte.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 4 noiembrie 2011, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes în formularea cererii de lămurire a întinderii și aplicării deciziei civile nr. 238A/2008 a aceleiași instanțe, invocată de reclamanrul M.O. și a respins ca neîntemeiată, cererea de lămurire a întinderii și aplicării sus-menționatei decizii. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei de interes, că nu s-ar putea reține că petenții nu au interes în a obține o situație favorabilă în proces, însă în speță interesul petenților nu este unul juridic.

În ceea ce privește cererea de lămurire a dispozitivului, instanța de apel, constatând că petenții nu doresc lămurirea dispozitivului deciziei și că aceștia pretind că dispozitivul deciziei în discuție vine în contradicție cu decizia pronunțată în recurs de Înalta Curte, a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 281 1 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât recursul declarat împotriva deciziei nr. 238A din 30 octombrie 2008 a fost admis, neputându-se obține legal, pe calea unei cereri de lămurire, schimbarea soluției din apel care a fost deja examinata de instanța de recurs prin decizia nr. 1919 din 19 martie 2010. Împotriva acestei încheieri, pârâții D.C.A. și D.C. au declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală. În motivarea recursului, petenții arată că prin decizia a cărui dispozitiv solicită a fi lămurit, instanța de apel a reținut că primul capăt de cerere are natura unei acțiuni în constatare prin care reclamantul solicită protejarea unui drept nepatrimonial, dreptul de autor. Cu această argumentare, în esență, instanța de apel a desființat în parte soluția primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecarea primelor două capete de cerere. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul lor cu privire la cele două capete de cerere și a admis recursul reclamantului, reținând printre altele că ne aflăm în ipoteza unei acțiuni în realizare și nu în constatare.

Petenții susțin că instanța supremă, păstrând soluția Curții de Apel București cu privire la primele două capete de cerere, în forma în care aceasta a fost dată, a menținut și considerentele instanței de apel asupra naturii acestor capete de cerere. În aceste condiții, susțin petenții, se impunea lămurirea hotărârii instanței de apel cu privire la natura primelor două capete de cerere cu care reclamantul a investit instanța, respectiv dacă natura acestora este aceea a unei acțiuni în constatare sau în realizare. Mai susțin că echivocul unei astfel de situații nelămurite conduce la consecințe inacceptabile, instanța de judecată în rejudecare fiind pusă în situația de a alege oricare dintre considerentele reținute, care sunt în mod evident diametral opuse.

Arată că simpla împrejurare reținută de instanța de apel investită cu soluționarea cererii de lămurire în sensul că instanța de recurs a admis deja recursul împotriva deciziei civile nr. 238.A. din 30 octombrie 2008 nu poate constitui un argument de respingere a cererii de lămurire ca neîntemeiată,. Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri, ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Din economia textului de lege sus-menționat rezultă că obiect al unei atare cereri îl constituie, după caz, lămurirea înțelesului dispozitivului, lămurirea întinderii acestuia, a modului de aplicare a dispozitivului, sau lămurirea cuprinsului dispozitivului atunci când acesta cuprinde dispoziții potrivnice. În consecință, prin lămurirea dispozitivului hotărârii acesta nu poate fi modificat, ci doar se clarifică, se interpretează măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare. În orice caz, această procedură este folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, iar nu și atunci când se invocă existența unor contradicții între dispozitiv și considerente sau între dispozitivul deciziei din apel și decizia pronunțată în recurs.

În speță, prin decizia nr. 238 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze proprietatea intelectuală conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul incident declarat de pârâții D.C. și D.C.A. împotriva sentinței nr. 1620 din 18 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a admis apelul principal declarat de reclamantul M.O. împotriva aceleiași sentințe; a desființat în parte sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecarea primelor două capete de cerere, aceluiași tribunal, menținând sentința în ce privește respingerea ca prescrisă a cererii de obligare a pârâților la plata daunelor morale.

Această decizie a fost modificată în parte în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecarea tuturor capetelor de cerere aceluiași tribunal, fiind păstrate dispozițiile din decizia instanței de apel și sentința tribunalului în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active și lipsei de interes privindu-l pe reclamant. Or, în condițiile în care decizia ce formează obiectul cererii de lămurire a dispozitivului a fost modificată prin decizia nr. 1919 din 19 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecarea tuturor capetelor de cerere tribunalului (în primă instanță), în mod corect instanța de apel a reținut că nu s-ar putea obține legal, pe calea unei cereri de lămurire, schimbarea soluției din apel care a fost deja examinată de instanța de recurs.

De altfel, din conținutul cererii formulată de petenți se constată că aceștia nu doresc lămurirea dispozitivului hotărârii ci a considerentelor acesteia, ceea ce nu este permis în procedura prevăzută de aart. 281 1 C. proc. civ. Față de considerentele prezentate, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții D.C.A. și D.C. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2012. Irevocabilă.