ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 97/2015

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1770 din data de 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 7282/3/2012, a fost respinsă contestația formulată de B.O., în contradictoriu cu intimatul M.A.I. - C.P.S., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că B.O., contestatorul, a fost beneficiarul unei pensii militare de serviciu, stabilite prin Decizia nr. 153889 din 26 februarie 2009, în baza Legii nr. 164/2001, al cărei cuantum ajunsese in luna decembrie 2010 la suma de 5.358 lei brut. Prin Decizia nr. 153889 din 27 decembrie 2010, emisă in baza Legii nr. 119/2010 intimatul i-a transformat contestatorului pensia de serviciu in pensie pentru limită de vârstă, stabilindu-i o pensie în cuantum brut de 1.415 lei, cu începere din data de 01 ianuarie 2011, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,75422 puncte.

Contestatorul a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de mai sus, aceasta fiind însă respinsă, ca lipsită de obiect, prin Hotărârea nr. 7850 din 16 decembrie 2011 emisă de C.C.P. a M.A.I. Prin Decizia nr. 153889 din 24 ianuarie 2012, emisă în baza O.U.G. nr. 1/2011, intimata i-a revizuit contestatorului pensia pentru limită de vârstă, stabilind-o la cuantumul de 3.564 lei brut, cu începere din data de 01 ianuarie 2011, pe baza unui punctaj mediu anual de 4,42099 puncte. B.O. a contestat pe cale administrativă și decizia de revizuire de mai sus, contestația fiind respinsă prin Hotărârea nr. 1064 din 21 februarie 2012 a Comisiei de Contestații Pensii a M.A.I. Prima instanță a constatat că analiza conformității Legii nr. 119/2010 cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost făcută chiar de C.E.D.O.

în cadrul deciziei Frimu contra României, Curtea reținând ca acest articol nu conferă dreptul de a dobândi un bun, ca numai pensiile trecute și deja încasate reprezintă un bun nu și cele viitoare (cu consecința imediată că prin reducerea lor pe viitor nu este încălcat principiul neretroactivității legii civile). S-a mai reținut că partea necontributivă a pensiei (în cazul pensionarilor militari aceasta fiind chiar toată pensia, deoarece ei nu au contribuit in timpul activității la sistemul de asigurări sociale) reprezintă un beneficiu suplimentar a cărui acordare de la bugetul de stat este la latitudinea exclusivă a legiuitorului, în funcție de disponibilitățile bănești și de politica sa în domeniu.

În consecință, s-a concluzionat că este foarte dificil pentru reclamanți să susțină ca ar avea un drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Instanța a constatat că este in imposibilitate de a mai realiza o apreciere diferită asupra conformității Legii nr. 119/2010 cu Constituția și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rolul sau rezumându-se la a analiza dacă legea a fost aplicată corect sau nu, problema care nu a fost însă ridicată de reclamant. În ceea ce privește H.G. nr. 735/2010, instanța a reținut ca pensia contestatorului a fost recalculată direct în baza Legii nr. 119/2010, lege care făcea trimiterea la modul de calcul al pensiilor pentru limită de vârstă, prevăzut de Legea nr. 19/2000, în vigoare la acea dată.

În consecință, metodologia de calcul rezultă direct din conținutul Legii nr. 19/2000, aplicarea H.G. nr. 735/2010 nefiind decât subsecventă și având doar rolul de a lămuri unele aspecte ce ar fi putut fi considerate neclare de către organele de pensii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.O.. Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 3744 din 6 iunie 2014 a respins recursul contestatorului, ca nefondat. Curtea a apreciat că nu a fost încălcat, cu efect retroactiv, dreptul de proprietate al contestatorului asupra pensiei de serviciu, astfel cum este reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.

Schimbarea naturii juridice a pensiei s-a realizat prin Legea nr. 119/2010, în timp ce revizuirea reglementată de O.U.G. nr. 1/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socioprofesionale în cauză. Curtea a constatat, totodată, că nu este fondat nici motivul de recurs ce privește încălcarea principiului drepturilor câștigate, atât prin prisma jurisprudenței a C.E.D.O., cât și a Jurisprudenței Curții Constituționale.

În acest context, Curtea a considerat că au relevanță considerentele Deciziei nr. 1270/2011 din 27/09/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor Publicată în M. Of., Partea I nr. 826 din 22/11/2011 în care se menționează: „Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca, în urma recalculării, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reține că un asemenea drept a fost prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat.

Au o deosebită relevanță în acest context cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: „Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie.

Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivității, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și anume să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos.

Aceasta este o măsură de protecție a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituție, constituind, de asemenea, o speranță legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obținerea și încasarea unui anumit cuantum al pensiei.” Tot în aceleași considerente Curtea Constituțională a conchis că „Din această perspectivă este evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situații între prevederile Legii nr. 19/2000 și dispozițiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010, astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificația unei încălcări a principiului egalității în drepturi a cetățenilor ori a principiului neretroactivității legii civile.” Curtea de Apel nu a primit nici motivul de recurs ce privește încălcarea art. 14 din Convenția C.E.D.O., care consacră principiul nediscriminării.

Nefondată a fost găsită și u ltimă critică formulată de recurent cu privire la neobservarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 1 și 6 din O.U.G. 1/2011, care produc efectele unei anulări de act juridic. Instanța fondului a analizat incidența dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, prin care s-a reglementat procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situației categoriei socioprofesionale în cauză, însă prin aceste dispoziții legale nu s-a statuat asupra valabilității deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza Legii nr. 119/2010. De asemenea, art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 reglementează ipoteze în care, deși a fost emisă o decizie de recalculare în baza Legii nr. 119/2010, pensia astfel stabilită nu rămâne în plată, ci se păstrează în plată cuantumul fostei pensii de serviciu, până la emiterea deciziei de recalculare.

Nici acest text legal nu invalidează deciziile de recalculare a pensiilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010, întrucât menține opțiunea legiuitorului în sensul transformării pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale. Numai cu efect temporar, în scopul înlăturării unor consecințe inechitabile ale aplicării procedurii de calcul reglementate în baza Legii nr. 119/2010, se păstrează în plată cuantumul pensiei avute în decembrie 2010. Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 10 septembrie 2014 (data poștei) cerere de revizuire B.O., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. anularea ei, considerând-o potrivnică Deciziei nr. 1253/R din 10 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Decizia nr. 1253/R pronunțată în data de 10 mai 2012 de către Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 10859/3/2011, instanța de judecată a admis recursul formulat de reclamanții B.I., B.O., B.L., B.D., B.L., B.N., B.D., B.M., B.D., B.F. prin S.C.M.D.R.R. împotriva sentinței civile nr. 11170 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâta C.S.P.

a M.A.I.; a modificat în parte sentința recurată în sensul că a admis în parte cererea și a anulat Deciziile nr. 133678 din 27 decembrie 2010, nr. 153889 din 27 decembrie 2010, nr. 130008 din 27 decembrie 2010, nr. 159225 din 27 ianuarie 2010, nr. 146818 din 27 decembrie 2010, nr. 134532 din 27 decembrie 2010, nr. 154464 din 27 decembrie 2010, nr. 98768 din 27 decembrie 2010, nr. 134561 din 27 decembrie 2010, nr. 154135 din 27 decembrie 2010 și a menținut în plată Deciziile nr. 133678 din 20 august 2008, nr. 153889 din 26 februarie 2009, nr. 130008 din 21 octombrie 2002, nr. 159225 din 16 iulie 2010, nr. 146818 din 24 mai 2007, nr. 134532 din 14 februarie 2004, nr. 154464 din 20 martie 2009, nr. 98768 din 11 septembrie 2008, nr. 134561 din 19 februarie 2003 și nr. 154135 din 23 februarie 2009; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea cererii de revizuire a arătat că cele două soluții sunt contradictorii, iar reforma sistemului de pensii are un efect retroactiv și aduce atingere drepturilor dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. A susținut că decizia de revizuire a pensiei recalculate - Decizia nr. 153889 din 24 ianuarie 2012 - este nelegală deoarece prin emiterea acesteia se încalcă principiul fundamental al drepturilor câștigate, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate așa cum este protejat de jurisprudența C.E.D.O. Însuși Consiliul Legislativ a considerat că pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, în speță, pensiilor stabilite după intrarea în vigoare a noii reglementări.

La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2015, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția tardivității cererii de revizuire în raport de dispoz. art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe care, analizând-o cu prioritate în raport de dispoz.art. 137 C. proc. civ., o reține ca fiind incidentă speței. Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima hotărâre este a instanței de recurs, este de o lună și curge de la pronunțarea acestei hotărâri. În speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunțată în recurs, respectiv Decizia civilă nr. 3744 din 6 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În raport de data pronunțării acestei hotărâri - 6 iunie 2014, termenul legal de revizuire, calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 7 iulie 2014. Cererea de revizuire a fost, însă, formulată la data de 10 septembrie 2014, deci peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Întrucât este vorba despre un act de procedură trimis la instanță prin poștă, ca dată a formulării cererii de revizuire s-a luat în calcul, conform art. 104 C. proc. civ., data ștampilei poștei și nu data înregistrării cererii la grefa instanței, respectiv 12 septembrie 2014. Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de B.O. împotriva Deciziei civile nr. 3744 din 06 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.