ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 97/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 97/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1770 din data de 17

februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 7282/3/2012, a fost respinsă

contestația formulată de B.O., în contradictoriu cu intimatul M.A.I. - C.P.S.,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că B.O., contestatorul, a fost

beneficiarul unei pensii militare de serviciu, stabilite prin Decizia nr. 153889

din 26 februarie 2009, în baza Legii nr. 164/2001, al cărei cuantum ajunsese in

luna decembrie 2010 la suma de 5.358 lei brut.

Prin Decizia nr. 153889

din 27 decembrie 2010, emisă in baza Legii nr. 119/2010 intimatul i-a

transformat contestatorului pensia de serviciu in pensie pentru limită de

vârstă, stabilindu-i o pensie în cuantum brut de 1.415 lei, cu începere din

data de 01 ianuarie 2011, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,75422 puncte.

Contestatorul a formulat

contestație administrativă împotriva deciziei de mai sus, aceasta fiind însă

respinsă, ca lipsită de obiect, prin Hotărârea nr. 7850 din 16 decembrie 2011

emisă de C.C.P. a M.A.I.

Prin Decizia nr. 153889

din 24 ianuarie 2012, emisă în baza O.U.G. nr. 1/2011, intimata i-a revizuit

contestatorului pensia pentru limită de vârstă, stabilind-o la cuantumul de

3.564 lei brut, cu începere din data de 01 ianuarie 2011, pe baza unui punctaj

mediu anual de 4,42099 puncte.

B.O. a contestat pe

cale administrativă și decizia de revizuire de mai sus, contestația fiind respinsă

prin Hotărârea nr. 1064 din 21 februarie 2012 a Comisiei de Contestații Pensii

a M.A.I.

Prima instanță a

constatat că analiza conformității Legii nr. 119/2010 cu art. 1 din Protocolul nr.

1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost făcută chiar de C.E.D.O. în

cadrul deciziei Frimu contra României, Curtea reținând ca acest articol nu

conferă dreptul de a dobândi un bun, ca numai pensiile trecute și deja încasate

reprezintă un bun nu și cele viitoare (cu consecința imediată că prin reducerea

lor pe viitor nu este încălcat principiul neretroactivității legii civile).

S-a mai reținut că partea

necontributivă a pensiei (în cazul pensionarilor militari aceasta fiind chiar

toată pensia, deoarece ei nu au contribuit in timpul activității la sistemul de

asigurări sociale) reprezintă un beneficiu suplimentar a cărui acordare de la

bugetul de stat este la latitudinea exclusivă a legiuitorului, în funcție de

disponibilitățile bănești și de politica sa în domeniu.

În consecință, s-a

concluzionat că este foarte dificil pentru reclamanți să susțină ca ar avea un

drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția

Europeana a Drepturilor Omului.

Instanța a constatat

că este in imposibilitate de a mai realiza o apreciere diferită asupra

conformității Legii nr. 119/2010 cu Constituția și cu Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, rolul sau rezumându-se la a analiza dacă legea a fost

aplicată corect sau nu, problema care nu a fost însă ridicată de reclamant.

În ceea ce privește H.G.

nr. 735/2010, instanța a reținut ca pensia contestatorului a fost recalculată

direct în baza Legii nr. 119/2010, lege care făcea trimiterea la modul de

calcul al pensiilor pentru limită de vârstă, prevăzut de Legea nr. 19/2000, în

vigoare la acea dată.

În consecință,

metodologia de calcul rezultă direct din conținutul Legii nr. 19/2000, aplicarea

H.G. nr. 735/2010 nefiind decât subsecventă și având doar rolul de a lămuri

unele aspecte ce ar fi putut fi considerate neclare de către organele de

pensii.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.O..

Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin Decizia nr. 3744 din 6 iunie 2014 a respins recursul

contestatorului, ca nefondat.

Curtea a apreciat că

nu a fost încălcat, cu efect retroactiv, dreptul de proprietate al

contestatorului asupra pensiei de serviciu, astfel cum este reglementat de art.

1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.

Schimbarea naturii

juridice a pensiei s-a realizat prin Legea nr. 119/2010, în timp ce revizuirea

reglementată de O.U.G. nr. 1/2011 reprezintă prevederea legală de natură

procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor și

modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor

categoriilor socioprofesionale în cauză.

Curtea a constatat,

totodată, că nu este fondat nici motivul de recurs ce privește încălcarea principiului

drepturilor câștigate, atât prin prisma jurisprudenței a C.E.D.O., cât și a

Jurisprudenței Curții Constituționale.

În acest context,

Curtea a considerat că au relevanță considerentele Deciziei nr. 1270/2011 din

27/09/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor Publicată în M. Of., Partea I nr. 826 din 22/11/2011 în care se

menționează: „Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 119/2010

nu permit ca, în urma recalculării, titularul pensiei să poată opta pentru

cuantumul mai avantajos, Curtea reține că un asemenea drept a fost prevăzut de

Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii,

respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz

cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat. Au o

deosebită relevanță în acest context cele reținute de Curtea Constituțională

prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în M. Of. al României, Partea

I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: „Cuantumul

pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie

într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată

nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor

la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul

de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului

contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența

dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la

obligația statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării

acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie.

Aceasta nu înseamnă

că legea nu poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor,

bazându-se, însă, tot pe principiul contributivității, pentru că, în caz

contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui

domeniu. De aceea, dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei în

sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este

obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,

publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și anume

să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor

anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de

protecție a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2)

din Constituție, constituind, de asemenea, o speranță legitimă a asiguratului,

întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obținerea și

încasarea unui anumit cuantum al pensiei.”

Tot în aceleași

considerente Curtea Constituțională a conchis că „Din această perspectivă este

evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situații între prevederile

Legii nr. 19/2000 și dispozițiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010,

astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificația unei

încălcări a principiului egalității în drepturi a cetățenilor ori a

principiului neretroactivității legii civile.”

Curtea de Apel nu a

primit nici motivul de recurs ce privește încălcarea art. 14 din Convenția C.E.D.O.,

care consacră principiul nediscriminării.

Nefondată a fost

găsită și u

ltimă

critică formulată de recurent cu privire la neobservarea de către instanța de

fond a dispozițiilor art. 1 și 6 din O.U.G. 1/2011, care produc efectele

unei anulări de act juridic.

Instanța fondului a

analizat incidența dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, prin care s-a

reglementat procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de

pensie, ținând cont de specificul situației categoriei socioprofesionale în

cauză, însă prin aceste dispoziții legale nu s-a statuat asupra valabilității

deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza Legii nr. 119/2010.

De asemenea, art. 6

din O.U.G. nr. 1/2011 reglementează ipoteze în care, deși a fost emisă o

decizie de recalculare în baza Legii nr. 119/2010, pensia astfel stabilită nu

rămâne în plată, ci se păstrează în plată cuantumul fostei pensii de serviciu,

până la emiterea deciziei de recalculare. Nici acest text legal nu invalidează

deciziile de recalculare a pensiilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010,

întrucât menține opțiunea legiuitorului în sensul transformării pensiilor de

serviciu în pensii de asigurări sociale. Numai cu efect temporar, în scopul

înlăturării unor consecințe inechitabile ale aplicării procedurii de calcul

reglementate în baza Legii nr. 119/2010, se păstrează în plată cuantumul

pensiei avute în decembrie 2010.

Împotriva acestei

decizii a formulat, la data de 10 septembrie 2014 (data poștei) cerere de

revizuire B.O., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. anularea ei, considerând-o potrivnică Deciziei nr. 1253/R din 10 mai 2012

a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Decizia nr. 1253/R

pronunțată în data de 10 mai 2012 de către Curtea de Apel București,

secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale în Dosarul nr. 10859/3/2011, instanța de judecată a admis

recursul formulat de reclamanții B.I., B.O., B.L., B.D., B.L., B.N., B.D.,

B.M., B.D., B.F. prin S.C.M.D.R.R. împotriva sentinței civile nr. 11170 din 9

decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâta C.S.P. a M.A.I.; a

modificat în parte sentința recurată în sensul că a admis în parte cererea și a

anulat Deciziile nr. 133678 din 27 decembrie 2010, nr. 153889 din 27 decembrie 2010,

nr. 130008 din 27 decembrie 2010, nr. 159225 din 27 ianuarie 2010, nr. 146818

din 27 decembrie 2010, nr. 134532 din 27 decembrie 2010, nr. 154464 din 27

decembrie 2010, nr. 98768 din 27 decembrie 2010, nr. 134561 din 27 decembrie 2010,

nr. 154135 din 27 decembrie 2010 și a menținut în plată Deciziile nr. 133678

din 20 august 2008, nr. 153889 din 26 februarie 2009, nr. 130008 din 21

octombrie 2002, nr. 159225 din 16 iulie 2010, nr. 146818 din 24 mai 2007, nr.

134532 din 14 februarie 2004, nr. 154464 din 20 martie 2009, nr. 98768 din 11

septembrie 2008, nr. 134561 din 19 februarie 2003 și nr. 154135 din 23

februarie 2009; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea cererii

de revizuire a arătat că cele două soluții sunt contradictorii, iar reforma

sistemului de pensii are un efect retroactiv și aduce atingere drepturilor

dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate

în timpul anilor de serviciu.

A susținut că decizia

de revizuire a pensiei recalculate - Decizia nr. 153889 din 24 ianuarie 2012 -

este nelegală deoarece prin emiterea acesteia se încalcă principiul fundamental

al drepturilor câștigate, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate așa cum este

protejat de jurisprudența C.E.D.O.

Însuși Consiliul

Legislativ a considerat că pensiile aflate în plată constituie drepturi legal

câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar

constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare

aplicându-se numai pentru viitor, în speță, pensiilor stabilite după intrarea

în vigoare a noii reglementări.

La termenul de

judecată din data de 15 ianuarie 2015, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția

tardivității cererii de revizuire în raport de dispoz. art. 324 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., pe care, analizând-o cu prioritate în raport de dispoz.art. 137 C.

proc. civ., o reține ca fiind incidentă speței.

Potrivit

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de introducere

a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care

ultima hotărâre este a instanței de recurs, este de o lună și curge de la

pronunțarea acestei hotărâri.

În speță, ultima

hotărâre dintre cele pretins potrivnice, a cărei anulare s-a solicitat pe calea

revizuirii, este o hotărâre pronunțată în recurs, respectiv Decizia civilă nr. 3744

din 6 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În raport de data

pronunțării acestei hotărâri - 6 iunie 2014, termenul legal de revizuire,

calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru

termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 7 iulie 2014.

Cererea de revizuire

a fost, însă, formulată la data de 10 septembrie 2014, deci peste termenul

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Întrucât este vorba despre

un act de procedură trimis la instanță prin poștă, ca dată a formulării cererii

de revizuire s-a luat în calcul, conform art. 104 C. proc. civ., data ștampilei

poștei și nu data înregistrării cererii la grefa instanței, respectiv 12

septembrie 2014.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, făcând

astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de B.O. împotriva Deciziei civile nr. 3744 din 06 iunie 2014

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2015.