ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4109/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4109/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,
asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 10
ianuarie 2012, D.N.C. a solicitat anularea deciziei nr. 4251 din data de 20 mai
2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală.
Cu ocazia dezbaterilor, la solicitarea instanței,
petentul a precizat că în cauză sunt incidente dispozițiilor art. 318 alin. (1)
teza a II-a C. proc. civ., în raport de care a apreciat că se impune anularea
deciziei pronunțate în recurs.
Contestația în anulare este inadmisibilă pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile
instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul
sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare.
Prin decizia nr. 4251 din data de 20 mai 2011 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,
a fost respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 7018/R
din 02 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și
pentru cauze civile, privind conflictele de muncă și asigurările sociale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut incidența dispozițiilor
art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., în raport de care hotărârile
pronunțate în recurs sunt irevocabile, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi
atacate cu recurs.
În raport de soluția pronunțată de instanța supremă
prin decizia civilă nr. 4251 din data de 20 mai 2011, a cărei anulare se
solicită, contestatorul nu mai poate formula și susține ipoteza a doua a art.
318 alin. (1) C. proc. civ., întrucât o astfel de atribuțiune a instanței este
subsecventă învestirii legale a acesteia.
Cum Înalta Curte nu a judecat recursul reclamantului,
contestația în anulare nu este admisibilă pentru că nu sunt îndeplinite
condițiile cerute de text, respectiv instanța să fi omis să cerceteze vreunul
din motivele de casare și această omisiune să se fi produs din greșeală.
Pe cale de consecință, contestația în anulare va fi
respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în
anulare formulată de contestatorul D.N.C. împotriva deciziei nr. 4251 din data
de 20 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2012.