ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 402/2014

Asupra cererii

de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 21 aprilie 2009, sub nr. 5449/300/2009,

reclamantul P.M.V. a chemat în judecată pe pârâta SC E.R.E. SA, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei

să-i vândă camera din Căminul situat în, sector 2 București, imobil compus din

cameră de locuit, cota parte indiviză asupra suprafețelor comune și cota parte

din teren aflata în indiviziune forțată, aferentă camerei conform autorizației

de construire, la prețul estimat de 1.400 lei, obligarea pârâtei la plata unei

amenzi civile în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în

executarea obligațiilor ce vor lua naștere ca urmare a admiterii definitive și

irevocabile a prezentei acțiuni, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 7972 din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2

București, în Dosarul nr. 5449/300/2009, acțiunea a fost respinsă.

Împotriva

acestei sentințe, reclamantul P.M.V. a declarat apel, calificat ulterior ca

fiind recurs, iar prin Decizia civilă nr. 526/ R din 24 februarie 2011

pronunțată de Tribunalul București, secția a lll-a civilă, recursul a fost

respins, ca nefondat.

Reclamantul P.M.V.

a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 526R pronunțată de Tribunalul

București, secția a lll-a civilă, la data de 24 februarie 2011, solicitând

casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul București în

vedere judecării apelului declarat.

Prin Decizia nr.

330/ R din 20 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 5449/300/2009, recursul

reclamantului a fost respins, ca inadmisibil, reținându-se, în esență, că

hotărârea atacată a fost dată în recurs și, ca atare, este irevocabilă, conform

art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu poate fi atacată cu

recurs, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind inadmisibilă

exercitarea unui recurs la recurs.

Prin cererea

înregistrată la data de 15 martie 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă, sub număr de Dosar nr. 1675/1/2013, P.M.V., în

temeiul dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C proc. civ., a solicitat

revizuirea Deciziei civile nr. 330 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Curtea

de Apel București, în Dosarul nr. 5449/300/2009, invocând contrarietatea de

hotărârii, în raport de cele reținute prin sentința civilă nr. 774 din 26

ianuarie 20110 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în Dosarul nr.

13144/300/2008, prin care a fost admisă în parte cererea formulată de

reclamanta D.(fostă B.) E., în contradictoriu cu pârâta SC E.R.E. SA, a fost

obligată pârâta să vândă reclamantei în condițiile art. 7 alin. (1) și (4)

coroborat cu art. 10 din Legea nr. 85/1992, camera/Cămin și cota parte indiviză

asupra suprafețelor comune, situată în imobilul Căminul de nefamiliști din

București, sector 2; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind obligarea

pârâtei să vândă reclamantei cota parte indiviză de teren, aferentă camerei de

locuit și a fost respinsă ca nefondată cererea privind obligarea reclamantei la

plata unei amenzi civile pentru fiecare zi întârziere.

Intimata SC E.R.E.

SA nu a formulat întâmpinare.

Cu titlu

preliminar, având în vedere dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 76/2012

privind punerea în aplicare a Noului C. proc. civ., Înalta Curte va reține

incidența în cauză a dispozițiilor C. proc. civ. în vigoare la data demarării

litigiului, respectiv la data de 21 aprilie 2009.

Înalta Curte va

respinge cererea de revizuire pentru considerentele care succed:

Conform art. 322

alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărârii date de o

instanță de recurs, atunci când evocă fondul", se poate cere în cele nouă

cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text.

În lumina

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță

de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care această

hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art.

322 pct. 1-9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de

revizuire.

Prin urmare,

din textul de lege anterior evocat rezultă că prima condiție pe care trebuie să

o îndeplinească hotărârea pentru admisibilitatea oricărei cereri de revizuire a

unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs este aceea ca hotărârea

respectivă să evoce fondul pricinii.

Legiuitorul a

impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie

stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de

judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până

în acel moment.

Hotărâri ale

instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit

recursul și rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte

hotărârea recurată.

Astfel,

evocarea fondului fiind o cerință esențială pentru admisibilitatea revizuirii,

se constată că aceasta nu este îndeplinită în situația de față, întrucât prin

Decizia nr. 330 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București,

în Dosarul nr. 5449/300/2009, recursul declarat de reclamantul P.M.V. a fost

soluționat în baza unei excepții, fiind respins ca inadmisibil, fără a se da astfel

vreo dezlegare diferită raportului juridic dedus judecății decât cea stabilită

anterior.

Distinct de

cele reținute, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului

puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în

dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Condițiile

anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia

dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauză nu se

poate reține contradictorialitatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite

cumulativ cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Atâta timp cât

obiectul și părțile în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea pretins

contradictorie sunt distincte, nu este îndeplinită cerința imperativă a triplei

identități în sensul textului legal invocat.

Litigiul de

față a avut ca obiect obligarea pârâtei SC E.R.E. SA de a vinde imobilul camera/Cămin

din sector 2 București, în condițiile Legii nr. 85/1992, către reclamantul P.M.V.,

or hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea a fost pronunță într-un

litigiu ce a avut ca obiect obligarea pârâtei SC E.R.E. SA de a vinde o altă

cameră, și anume, camera/Cămin din sector 2 București către reclamanta D.

(fostă B.) E., prin urmare, către o altă parte.

Față de

considerentele expuse, văzând și cerințele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentul P.M.V. împotriva Deciziei nr. 330 din 20

septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 5449/300/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul P.M.V. împotriva Deciziei nr. 330

din 20 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 5449/300/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2014.