ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 402/2014

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 21 aprilie 2009, sub nr. 5449/300/2009, reclamantul P.M.V. a chemat în judecată pe pârâta SC E.R.E. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i vândă camera din Căminul situat în, sector 2 București, imobil compus din cameră de locuit, cota parte indiviză asupra suprafețelor comune și cota parte din teren aflata în indiviziune forțată, aferentă camerei conform autorizației de construire, la prețul estimat de 1.400 lei, obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor ce vor lua naștere ca urmare a admiterii definitive și irevocabile a prezentei acțiuni, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7972 din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în Dosarul nr. 5449/300/2009, acțiunea a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe, reclamantul P.M.V. a declarat apel, calificat ulterior ca fiind recurs, iar prin Decizia civilă nr. 526/ R din 24 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a lll-a civilă, recursul a fost respins, ca nefondat. Reclamantul P.M.V. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 526R pronunțată de Tribunalul București, secția a lll-a civilă, la data de 24 februarie 2011, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul București în vedere judecării apelului declarat.

Prin Decizia nr. 330/ R din 20 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 5449/300/2009, recursul reclamantului a fost respins, ca inadmisibil, reținându-se, în esență, că hotărârea atacată a fost dată în recurs și, ca atare, este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu poate fi atacată cu recurs, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind inadmisibilă exercitarea unui recurs la recurs. Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, sub număr de Dosar nr. 1675/1/2013, P.M.V., în temeiul dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C proc.

civ., a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 330 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 5449/300/2009, invocând contrarietatea de hotărârii, în raport de cele reținute prin sentința civilă nr. 774 din 26 ianuarie 20110 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în Dosarul nr. 13144/300/2008, prin care a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta D.(fostă B.) E., în contradictoriu cu pârâta SC E.R.E.

SA, a fost obligată pârâta să vândă reclamantei în condițiile art. 7 alin. (1) și (4) coroborat cu art. 10 din Legea nr. 85/1992, camera/Cămin și cota parte indiviză asupra suprafețelor comune, situată în imobilul Căminul de nefamiliști din București, sector 2; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei să vândă reclamantei cota parte indiviză de teren, aferentă camerei de locuit și a fost respinsă ca nefondată cererea privind obligarea reclamantei la plata unei amenzi civile pentru fiecare zi întârziere. Intimata SC E.R.E. SA nu a formulat întâmpinare. Cu titlu preliminar, având în vedere dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului C. proc.

civ., Înalta Curte va reține incidența în cauză a dispozițiilor C. proc. civ. în vigoare la data demarării litigiului, respectiv la data de 21 aprilie 2009. Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru considerentele care succed: Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărârii date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul", se poate cere în cele nouă cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text. În lumina dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc.

civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire. Prin urmare, din textul de lege anterior evocat rezultă că prima condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea pentru admisibilitatea oricărei cereri de revizuire a unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs este aceea ca hotărârea respectivă să evoce fondul pricinii. Legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Hotărâri ale instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. Astfel, evocarea fondului fiind o cerință esențială pentru admisibilitatea revizuirii, se constată că aceasta nu este îndeplinită în situația de față, întrucât prin Decizia nr. 330 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 5449/300/2009, recursul declarat de reclamantul P.M.V. a fost soluționat în baza unei excepții, fiind respins ca inadmisibil, fără a se da astfel vreo dezlegare diferită raportului juridic dedus judecății decât cea stabilită anterior. Distinct de cele reținute, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire. În cauză nu se poate reține contradictorialitatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Atâta timp cât obiectul și părțile în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea pretins contradictorie sunt distincte, nu este îndeplinită cerința imperativă a triplei identități în sensul textului legal invocat.

Litigiul de față a avut ca obiect obligarea pârâtei SC E.R.E. SA de a vinde imobilul camera/Cămin din sector 2 București, în condițiile Legii nr. 85/1992, către reclamantul P.M.V., or hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea a fost pronunță într-un litigiu ce a avut ca obiect obligarea pârâtei SC E.R.E. SA de a vinde o altă cameră, și anume, camera/Cămin din sector 2 București către reclamanta D. (fostă B.) E., prin urmare, către o altă parte. Față de considerentele expuse, văzând și cerințele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P.M.V. împotriva Deciziei nr. 330 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 5449/300/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P.M.V. împotriva Deciziei nr. 330 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 5449/300/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2014.