ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3421/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 aprilie

2011 revizuentul M.L. a formulat cerere de revizuire potrivit art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., susținând că există contrarietate de hotărâri între sentința civilă

nr. 3207 din 26 martie 1999 a Judecătoriei Sector 3 București, pronunțată în

dosarul nr. 11040/1998 și decizia comercială nr. 546/R din 28 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată în dosarul nr. 5768.5/3/2008

și a solicitat anularea ultimei hotărâri.

În motivarea cererii

de revizuire a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 3207 din 26

martie 1999 a Judecătoriei Sector 3 București, pronunțată în dosarul nr. 11040/1998

SC S.T.X. SA a fost obligată să îi vândă camera nr. 5 a imobilului situat în

București, sector 3, prin negociere directă.

Contrar celor dispuse

prin această hotărâre, ulterior, prin decizia comercială nr. 546/R din 28

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată în

dosarul nr. 5768.5/3/2008, s-a respins recursul formulat de revizuent împotriva

sentinței comerciale nr. 1084 din 8 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VII-a comercială, în dosarul nr. 5768/3/2008, prin care

judecătorul sindic a respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de M.L. la

fișa tehnică de evaluare a camerei nr. 5, situată în imobilul din sector 3, la

suma de pornire a licitației oferită de administratorul judiciar P.C.I.

I.P.U.R.L., precum și a procesului – verbal de licitații nr. 750 din 30 iulie

2009, de SC B.T.M. SA și C.E. la licitația din 30 iulie 2009 privind imobilul

din Iași, precum și contestația SC F. SA la aceeași licitație privind imobilul

din sector 3, București.

Instanța de recurs a

confirmat hotărârea primei instanțe ca legală, având în vedere că în ceea ce

privește camera nr. 5 din imobilul situat în București, sector 3, în legătură

cu care au fost formulate contestațiile numitului M.L., în procedura

falimentului, aceasta a fost evaluată la suma de 9.409 dolari SUA și a fost

scoasă la licitație publică, ținându-se cont de Hotărârea Adunării creditorilor

debitoarei

SC S.T.X. SA cu privire la modalitatea de

vânzare.

Din

analiza proceselor – verbale întocmite cu prilejul demersurilor făcute de către

administratorul judiciar în procedura de vânzare prin licitație publică a

imobilelor deținute de către debitoarea SC S.T.X. SA, Curtea a constatat că la

data de 2 iulie 2009 a avut loc prima ședință de vânzare în legătură cu

imobilul situat în București, sector 3. La acea dată s-a prezentat recurentul

contestator M.L. care a adus la cunoștința administratorului judiciar că nu mai

este salariat la debitoarei, dar că, prin sentința civilă nr. 3207 din 26

martie 1999 a Judecătoriei Sectorului 3 București, societatea debitoare a fost

obligată să îi vândă camera 5 prin negociere directă. Administratorul judiciar

a adus la cunoștința recurentului faptul că este de acord cu modalitatea de

vânzare și i-a comunicat că prețul la care a fost evaluată locuința este de

9.409 Euro; contestatorul a înștiințat pe administrator că a depus o cerere

adresată judecătorului sindic prin care a cerut exceptarea de la vânzare prin

licitație publică a camerei și vânzarea acesteia conform sentinței, prin

vânzare directă (fila 293 vol.I dosar recurs).

În data

de 22 iulie 2009 a avut loc o nouă ședință de vânzare a bunurilor imobile ale

debitoarei, prilej cu care contestatorul s-a arătat interesat de achiziționarea

camerei, dar nu a făcut o ofertă în acest sens (fila 299 vol.I dosar recurs).

La 29

iulie 2009 recurentul a fost notificat să se prezinte pentru vânzarea imobilului

în data de 30 iulie 2009. Prin motivele de recurs contestatorul a criticat

caracterul neprocedural al notificării, însă Curtea a observat că M.L. s-a

prezentat la data de 30 iulie 2009 la sediul debitoarei; cu referire la

împrejurarea potrivit căreia contestatorul nu ar fi găsit nicio persoană la ora

indicată, aspect reclamat prin motivele de recurs, instanța a sesizat că, așa

cum rezultă din cuprinsul procesului – verbal nr. 750 din 30 iulie 2009,

administratorul judiciar a consemnat prezența contestatorului la ora 11,03 la

biroul său, ocazie cu care a informat că a depus contestație la raportul de

evaluare tehnică. Același document menționează că recurentul s-a prezentat și

în timpul licitației organizate la ora 14,00, dar a afirmat că nu dorește să

achiziționeze bunul la prețul evaluat, și nici să participe la licitație.

Criticile

formulate de către recurent cu privire la faptul că judecătorul sindic nu a

soluționat toate cererile sale, respectiv cererea de exceptarea de la vânzare

la licitație, respectiv cererea de efectuare a unei expertize prețuitoare nu au

fost primite. Din verificarea considerentelor hotărârii, Curtea a remarcat

faptul că instanța fondului a analizat aceste cereri și a motivat respingerea

lor, invocând natura dreptului născut în patrimoniul recurentului ca urmare a

pronunțării sentinței civile anterior amintite, precum și lipsa calității

acestuia de a contesta evaluarea imobilului și, pe cale de consecință,

pertinența cererii sale de a se efectua o expertiză prețuitoare.

Astfel,

din situația de fapt reținută de către judecătorul fondului, Curtea a observat

că administratorul judiciar a înțeles să accepte varianta de vânzare propusă de

către recurent; în plus, în ceea ce privește dreptul contestatorului născut în

temeiul sentinței civile nr. 3207/1999 a Judecătoriei Sectorului 3 București,

Curtea a remarcat faptul că în mod corect judecătorul sindic a apreciat asupra

acestuia, raportat la situația intimatei SC S.T.X. SA; în opinia instanței,

cererile contestatorului trebuie raportate la incidența procedurii reglementate

de Legea nr. 85/2006 asupra societății debitoare. Este fără de tăgadă faptul că

sentința evocată recunoaște contestatorului recurent dreptul de a cumpăra

imobilul în discuție de la societatea intimată, prin vânzare cu negociere

directă a prețului; hotărârea invocată de reclamant a generat în sarcina

intimatei SC S.T.X. SA obligația de a vinde, la un preț ce urma a fi negociat

de părți, iar nu la un preț determinat. Pe cale de consecință, la momentul

deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, contestatorul era

titularul unui drept de creanță corelativ obligației de a face stabilite în

sarcina societății, drept care putea fi valorificat de către acesta în

condițiile speciale ale procedurii insolvenței.

Contestatorul

nu este și nu poate fi considerat un creditor privilegiat, care poate obține de

la intimată valorificarea dreptului său în afara procedurii în care se

regăsește societatea debitoare și cu ignorarea principiilor ce guvernează

această procedură. De altfel, așa cum a reținut și instanța fondului,

administratorul judiciar a făcut demersuri pentru punerea în aplicare a

sentinței, sens în care a încercat negocierea prețului de vânzare cu

contestatorul, anterior vânzării prin licitație publică; faptul că părțile nu

au căzut de acord asupra prețului nu reprezintă o nerecunoaștere a efectelor

sentinței civile.

Or, față de

argumentele de fapt și de drept avute în vedere de către instanța de recurs,

revizuentul consideră că ultima hotărâre este contrară dispozițiilor celei

dintâi în privința dreptului său consacrat cu putere de lucru judecat de a

cumpăra locuința în temeiul Legii nr. 85/1992 prin negociere directă și nu la

licitație publică, astfel că trebuie anulată.

Intimata a formulat

întâmpinare la cererea de revizuire arătând în privința condițiilor de

admisibilitate ale cererii de revizuire că hotărârile s-au pronunțat în cauze

având un obiect și părți diferite, nefiind, astfel, întrunite cerințele legale

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând cererea de

revizuire din perspectiva condițiilor de admisibilitate rezultate din

interpretarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ., temei legal invocat în susținerea

cererii de față, se constată următoarele:

Revizuirea este

admisibilă dacă sunt întrunite următoarele condiții: existența unor hotărâri

definitive, hotărârile în cauză să fie potrivnice, să existe triplă identitate

de obiect, părți și cauză și în cel de al doilea proces să nu se invocat

excepția puterii de lucru judecat sau dacă a fost ridicată, să nu fi format

obiect de dezbatere.

Aceste condiții

trebuie îndeplinite cumulativ finalitatea revizuirii fiind remedierea erorilor

determinate de nesocotirea autorității de lucru judecat, în astfel de situații

executarea hotărârilor fiind imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte

s-ar putea prevala de hotărârea care îi este favorabilă.

Or, se constată că

prin prima hotărâre s-a admis obligația de a face, într-un litigiu de drept

comun, respectiv pârâta SC S.T.X. SA a fost obligată să vândă revizuentului din

cauza de față imobilul nr. 5, din

sector 3,

București, iar prin cea de a doua hotărâre, pronunțată în procedura

falimentului, s-a respins contestația formulată de revizuent în contradictoriu

cu

SC S.T.X. SA

și adjudecatara imobilului S.M.,

împotriva licitației organizată de lichidatorul judiciar, privind anularea

acesteia, invocându-se drept cauză a acestei contestații încălcarea regimului

juridic al imobilului și împrejurarea pronunțării hotărârii celei dintâi.

Prin

urmare, chiar dacă este vorba de același imobil, obiectul, cauza și părțile

sunt diferite, neputându-se invoca autoritatea de lucru judecat în raport cu

prima hotărâre pentru a se putea dispune, astfel, anularea celei din urmă.

Față de

această situație și având în vedere, totodată, și dispozițiile art. 326 C.

proc. civ. cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire

formulată de M.L.

,

împotriva

deciziei comerciale nr. 546/R din 28 martie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

2 noiembrie 2011.