ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2014

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 28 octombrie 2008 sub nr. 12069/300/2008, reclamantul G.D. a chemat în judecată pe pârâta SC E.R.E.

SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să-i vândă camera din Căminul, situat în București, sector 2, în condițiile art. 7 alin (1) și alin. (4) din Legea nr. 85/1992 și ale Decretului-Lege nr. 61/1990, imobil compus din camera de locuit, cota-parte indiviză asupra suprafețelor comune și cota-parte de teren aflată în indiviziune forțată, aferentă camerei, conform autorizației de construire, la prețul de 1.500 lei, obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor ce vor lua naștere ca urmare a admiterii definitive și irevocabile a prezentei acțiuni, precum și notarea litigiului la O.C.P.I.

Sector 2 București și a interdicției de înstrăinare ca măsură de indisponibilizare asupra imobilului menționat, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 5818 din 25 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active, invocată de către pârâtă; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G.D., în contradictoriu cu pârâta SC E.R.E. SA, s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată și a s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr. 963/ A din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat.

Prin Decizia nr. 2159 din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 12069/300/2008, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel. Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, sub număr de Dosar nr. 1674/1/2013, G.D., în temeiul dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2159 din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 12069/300/2008, invocând contrarietatea de hotărârii, în raport de cele reținute prin sentința civilă nr. 774 din 26 ianuarie 20110 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în Dosarul nr. 13144/300/2008, prin care a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta D.(fostă B.) E., în contradictoriu cu pârâta SC E.R.E.

SA, a fost obligată pârâta să vândă reclamantei în condițiile art. 7 alin. (1) și (4) coroborat cu art. 10 din Legea nr. 85/1992, camera/Cămin și cota parte indiviză asupra suprafețelor comune, situată în imobilul Căminul de nefamiliști din București, sector 2; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei să vândă reclamantei cota parte indiviză de teren, aferentă camerei de locuit și a fost respinsă ca nefondată cererea privind obligarea reclamantei la plata unei amenzi civile pentru fiecare zi întârziere. Intimata SC E.R.E. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., solicitând, în esență, admiterea excepției invocate și, în consecință, respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată, iar în subsidiar, respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Cu titlu preliminar, având în vedere dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului C. proc. civ., Înalta Curte va reține incidența în cauză a dispozițiilor C. proc. civ. în vigoare la data demarării litigiului, respectiv la data de 28 octombrie 2008. Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru considerentele care succed: Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărârii date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul", se poate cere în cele nouă cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text. Astfel, în lumina dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire. Prin urmare, din textul de lege anterior evocat rezultă că prima condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea pentru admisibilitatea oricărei cereri de revizuire a unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs este aceea ca hotărârea respectivă să evoce fondul pricinii.

Legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul de față, când instanța de recurs prin Decizia nr. 2159 din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 12069/300/2008, a cărei revizuire se solicită, a respins recursul, ca nefondat, fără a pronunța ea însăși o hotărâre asupra fondului cererii, ci numai a analizat motivele de casare invocate de recurent.

Or, hotărârea prin care recursul a fost respins, fără a se evoca fondul cauzei, menținându-se, implicit, situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată, nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire. În consecință, respingând, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.D. cu menținerea în totalitate a stării de fapt, astfel cum aceasta a fost statuată de către instanța de apel, decizia dată în recurs nu întrunește condiția cerută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, în această ipoteză calea de atac extraordinară nefiind admisibilă. Distinct de cele reținute, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire. În cauză nu se poate reține contradictorialitatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Atâta timp cât obiectul și părțile în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea pretins contradictorie sunt distincte, nu este îndeplinită cerința imperativă a triplei identități în sensul textului legal invocat.

Litigiul de față a avut ca obiect obligarea pârâtei SC E.R.E. SA de a vinde imobilul camera/Cămin din, sector 2 București, în condițiile Legii nr. 85/1992, către reclamantul G.D., or hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea a fost pronunță într-un litigiu ce a avut ca obiect obligarea pârâtei SC E.R.E. SA de a vinde un alt imobil, și anume, camera/Cămin, din sector 2 București către reclamanta D.(fostă B.) E., prin urmare, către o altă parte. Față de considerentele expuse, văzând și cerințele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul G.D. împotriva Deciziei nr. 2159 din 23 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 12069/300/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul G.D. împotriva Deciziei nr. 2159 din 23 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 12069/300/2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2014.