ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7438/2012

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9696 din 13 decembrie 2006, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.V. împotriva pârâtei SC E. SA, pârâta fiind obligată să vândă reclamantei, în condițiile art. 2 alin. (1), (4) din Legea nr. 85 / 1992, camera X a Căminului situat în București, str. H. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâtă și continuat, în urma divizării sale parțiale, de către SC E.R.E. SRL (devenit proprietar, în urma divizării, al celor două cămine de nefamiliști din București, str. H.) a fost admis prin decizia nr. 1170 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 730 din 7 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva hotărârii pronunțată în apel. Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta a formulat, la data de 9 august 2010, prezenta cerere de revizuire. Invocând motivul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a susținut că există contrarietate de hotărâri în raport cu decizia nr. 744 din 26 ianuarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată cu privire la aceeași pricină - dreptul chiriașilor de a cumpăra camerele imobilului cămin 1 și 2 de la adresa menționată, în contradictoriu cu aceeași pârâtă.

Revizuenta a arătat că au existat pe rolul instanțelor din București un număr de peste 90 de dosare cu privire la obligarea intimatei de a vinde camerele către chiriași. În peste 65 de dosare, instanțele s-au pronunțat definitiv în sensul admiterii cererii chiriașilor, iar hotărârile au fost puse în executare, iar alte cea 20 de dosare sunt încă pe rol. Rațiunea pentru care există art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este și pentru a evita situații precum cea de față, constând în soluții total diferite date de către instanțe situațiilor evident similare, a susținut revizuenta. Solicitând instanței să aprecieze asupra extinderii aplicabilității art. 322 pct. 7 C. proc. civ.și acestei spețe, revizuenta a exprimat opinia că există tripla identitate de părți, obiect și cauză, întrucât obiectul îl constituie același imobil, cauza este evident aceeași, iar una dintre părți este prezentă în toate cauzele de acest gen, respectiv intimata.

Mai mult, în hotărârea contradictorie supusă revizuirii, a cărei anulare se solicită, instanța de recurs face referire la întreg imobilul și la toți chiriașii acestuia, nu numai la partea din speță. Analizând cererea de revizuire, instanța va reține, cu prioritate, prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. ce dispun în sensul că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere revizuirea dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, dispoziții care se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului menționat, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă. Cu alte cuvinte, pentru existența acestui caz de revizuire este necesară existența triplei identități, de părți, obiect și cauza, condiție fundamentală față de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității lucrului judecat.

Or, în cauză, nu este, însă, îndeplinită condiția triplei identități. Din susținerile revizuentei și din actele de la dosar rezultă că hotărârea pretins potrivnică, cât și cele pronunțate în dosarele invocate de revizuentă, în care instanțele s-au pronunțat irevocabil în mod diferit în raport cu cererea revizuentei, și anume în sensul admiterii cererii chiriașilor, chiar dacă au avut același obiect, s-au pronunțat între intimata SC E.R.E. SRL și alte persoane decât reclamanta din cauza de față, M.V. Așa fiind, susținerea revizuentei în sensul că deciziile privesc aceeași cauză nu este întemeiată, deoarece ele au fost pronunțate în procese diferite, în care reclamanții erau diferiți. Practica neunitară invocată în susținerea cererii de revizuire, prin trimitere la hotărârile în care s-a dat o altă interpretare unor cereri având același obiect, nu se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., reglementarea unor astfel de situații fiind atributul altor mecanisme instituționale. Față de cele ce preced, constatându-se că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă. De altfel, revizuentă nu a respectat nici termenul legal de declarare a revizuirii, termen care, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1C. proc. civ., este de o lună de la pronunțarea deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de M.V. împotriva deciziei nr. 730 din 7 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2012.