ÎCCJ, decizie (scj.ro #83148)

Obligația de a face. Amenda civilă. Instanța competentă

să aplice amenda.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Executare silită.

Index alfabetic : executare silită

-

amendă civilă

-

obligație de a face

C.

proc. civ., art.580

3

alin.1 teza I-a,

art.720

8

,

art. 733

Legea

nr.137/2002, art.6 alin.1 și 2

O.U.G.

nr.23/2004, art.5

H.G.

nr.837/2004, art.3 alin.3

Competența

de aplicare a amenzii civile prevăzute de art.580

3

C.

proc. civ. pentru debitorul obligației de a face revine instanței de executare,

în această fază a procesului și nu instanței învestite cu

acțiunea în obligarea debitorului pârât.

ICCJ,

Secția Comercială, Decizia nr. 1848 din 10 iunie 2009

Prin

acțiunea comercială înregistrată la Tribunalul Dâmbovița,

reclamanta AVAS București a solicitat ca prin sentința ce se va

pronunța, pârâta SC G.C.L. și T. SA Târgoviște, să fie

obligată să-i transmită dosarul de privatizare a

societății, care să cuprindă documentele menționate în

anexa 1 și 2 completate, așa cum prevede art.6 alin.1 și 2 din

Legea nr.137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea

privatizării, cu modificările și completările ulterioare,

sub sancțiunea plății unei amenzi civile al cărui cuantum

urmează a fi stabilit de instanță.

Reclamanta

a arătat că a solicitat pârâtei această documentație, în

baza atribuțiilor conferite de art.5 din O.U.G. nr.23/2004 și art.3

alin.3 H.G. nr.837/2004, însă pârâta a refuzat să răspundă

acestor solicitări legitime, astfel că reclamanta prejudiciată a

fost nevoită să se adreseze instanței de judecată.

Prima

instanță a admis acțiunea reclamantei în parte, prin

sentința nr.957/18 septembrie 2008, și a obligat pârâta să

transmită acesteia dosarul de privatizare a societății care

să cuprindă documentele parafate și semnate în original de

conducere, și a respins cererea de plată a unei amenzi civile.

Prima

instanță a reținut că reclamanta AVAS București

deține 1,63% din capitalul social al pârâtei SC G.C.L.șiT. SA

Târgoviște, și că are atribuția vânzării acestor

acțiuni, potrivit art.5 lit.d din O.U.G. nr.23/2004, care este

precedată de întocmirea unui dosar de prezentare conform art.6 alin.1

și 2 din Legea nr.137/2002, obligația furnizării acestor informații

de către pârâtă, la solicitarea reclamantei, fiind reglementată

de art.3 alin.3 din H.G. nr.837/2004.

Tribunalul

Dâmbovița a apreciat însă, ca fiind nejustificată măsura

aplicării unei amenzi civile în baza art.580

3

C. proc. civ., la

judecarea fondului cauzei, această sancțiune neputându-se dispune

decât în cea de a doua fază a procesului civil, aceea a executării

silite, prin parcurgerea etapelor procedurale prevăzute de lege.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta AVAS București, care a criticat-o

pentru nelegalitate și netemeinicie în privința soluției de

respingere a cererii de aplicare a unei amenzi civile reclamantei, arătând

că a notificat-o pe aceasta pentru transmiterea documentelor solicitate,

iar îndeplinirea unei obligații de a face de către debitor nu poate

fi asigurată decât prin constrângerea acestuia concretizată în

aplicarea amenzii civile, reglementată de art.580

3

C.proc.civ.,

textul acestuia coroborându-se cu prevederile art.720

8

C.proc.civ.,

potrivit cărora hotărârile în primă instanță privind

cererile în materie comercială sunt executorii, astfel încât amenda

solicitată de apelanta reclamantă era pe deplin aplicabilă.

Curtea de Apel

Ploiești, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și

Fiscal, prin decizia nr.238 din 17 decembrie

2008, a

respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că amenda

civilă reglementată de textul de lege menționat nu poate fi

dispusă decât în faza executării silite, după judecarea

irevocabilă a cauzei, când „obligația de a face” sau „a nu face” este

constatată printr-un titlu executoriu.

Împotriva acestei

hotărâri reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art.304 pct.9 C.proc.civ.. A arătat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art.580

3

C. proc. civ. raportate la art.720

8

din același cod. (…)

Recursul

este nefondat.

Criticile formulate

de reclamantă întemeiate pe dispozițiile motivului de nelegalitate

evocat se referă la aplicarea greșită a legii.

Din examinarea

criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte a constatat că

instanța de apel a aplicat corect textul de lege prevăzut de art.580

3

C. proc. civ..

Potrivit

dispozițiilor art.580

3

C. proc. civ. alin.1 teza a I-a,

dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă

persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei,

prin aplicarea unei amenzi civile.

Textul de lege

evocat este inclus în procedura executării silite, în faza a doua a

procesului, conferind creditorului dreptului de a sesiza instanța de

executare, cu obligarea debitorului la plata unei amenzi civile în favoarea

statului, stabilită între 20 și 50 lei pentru fiecare zi de

întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlu

executoriu.

Prin urmare,

procedura de soluționare se face de către instanța de executare

care apreciază asupra cererii creditorului, formulată în

condițiile alin.1 al art.580

3

C. proc. civ., prin încheiere

irevocabilă, dată cu citarea părților; încheierea este

executorie de drept și se comunică din oficiu organelor fiscale

competente, pentru executarea silită, conform normelor Codului de

procedură fiscală (art.733 C. proc. civ.).

Așa fiind,

textul de lege invocat instituie procedura ce permite ca debitorul unei obligații

de a face sau de a nu face, la care se referă un titlu judecătoresc,

să fie constrâns să îndeplinească acea obligație fie el

însuși, fie alte persoane pe cheltuiala sa.

În consecință, reclamanta nu se poate prevala de acest text de lege

pentru considerentele menționate, motiv pentru care Înalta Curte a

constatat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu

respectarea dispozițiilor legale.