ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 687/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 687/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta
A.V.A.S. - A.V.A.S. a chemat în judecată SC U.P. SA București și a solicitat ca
prin sentința care se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să-i
transmită documentele menționate în anexele I și II completate, din dosarul de
privatizare a societății, sub sancțiunea plății de amenzi civile. În drept a
fost invocat art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri
pentru accelerarea privatizării cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul București, secția comercială,
prin sentința nr. 7418/2008 a admis în parte acțiunea reclamantei obligând-o pe
pârâta SC U.P. SA să transmită documentele prevăzute la pct. 2-20 din anexa I
la cererea de chemare în judecată și datele necesare completării fișei de
prezentare, în vederea întocmirii dosarului pentru privatizare. În sprijinul
acestei soluții instanța de fond a reținut că A.V.A.S. este autoritatea
competentă să vândă acțiunile deținute de stat la societățile comerciale și că pentru
realizarea atribuțiilor ce-i revin în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 137/2002
trebuie mai întâi să întocmească un dosar de privatizare pe baza datelor și
informațiilor societății. Aceste informații au fost solicitate în conformitate
cu art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 837/2004 și cum pârâta nu s-a conformat obligațiilor
ce-i revin s-a apreciat ca fiind întemeiată cererea A.V.A.S. de obligare la transmiterea
documentelor prevăzute de lege.
Cel de-al doilea capăt de cerere
privind aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 580
3
alin. (1) C.
proc. civ. a fost respins pe considerentul că textul indicat nu este aplicabil
decât în faza de executare a hotărârii comerciale.
Apelul. Decizia Curții de Apel.
Sentința tribunalului a fost apelată
de reclamantă în partea care privește respingerea capătului de cerere privind obligarea
pârâtei la plata amenzii civile solicitată în temeiul art. 580
3
C.
proc. civ.
Examinând apelul în raport de prevederile
legale pretins încălcate, Curtea de Apel București a respins criticile argumentând
că dispozițiile art. 580
3
C. proc. civ. sunt aplicabile exclusiv în
procedura executării silite, după obținerea unui titlu executoriu. Faptul că
sentința este executorie, în conformitate cu dispozițiile art. 720
8
C.
proc. civ. nu justifică, în opinia Curții, obligarea intimatei pârâte la plata
unei amenzi civile în condițiile art. 580
3
alin. (1) C. proc. civ.
dacă nu se cunoaște conduita debitorului cu privire la îndeplinirea obligației
de ,,a face” dispusă prin hotărâre, o astfel de cerere, fiind privită de
instanța de apel și ca prematură.
În consecință prin Decizia nr. 19
pronunțată la data de 20 ianuarie 2009 a fost respins apelul ca nefondat.
Recursul. Motivele de recurs.
Împotriva deciziei pronunțată de
Curtea de Apel București a declarat recurs, reclamanta A.V.A.S. București cu
respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a expus
argumentele în fapt și în drept care au dus la promovarea acțiunii și în acest
sens a arătat că, în îndeplinirea programului de privatizare îi revin atribuții
în conformitate cu art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2002 potrivit
cărora vânzarea acțiunilor trebuie să fie precedată de întocmirea unui dosar de
prezentare în funcție de metoda de privatizare aleasă și de pachetul de acțiuni
oferit la vânzare.
Întrucât unele date din dosarul de
privatizare se întocmesc pe baza documentației pe care intimata avea obligația
să o comunice iar aceasta din urmă nu și-a îndeplinit această obligație a
promovat acțiunea din prezentul dosar. A mai susținut recurenta că primul capăt
de cerere a vizat obligația de „a face” așa încât era în drept să solicite aplicarea
amenzii civile prevăzută de art. 580
3
alin. (1) C. proc. civ. din
moment ce pentru neîndeplinirea acestor obligații, în caz de neexecutare nu se
poate recurge la o altă sancțiune.
În opinia recurentei soluția Curții de
Apel s-a dat cu încălcarea art. 580
3
C. proc. civ., fiind
îndreptățită ca pe această cale a recursului să solicite aplicarea corectă a
acestor prevederi.
Recursul este nefondat.
Singura chestiune de drept care a fost
supusă spre analiză Înaltei Curți, în conformitate cu motivul de nelegalitate
invocat, vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 580
3
C. proc.
civ., raportate la art. 720
8
C. proc. civ.
Dispozițiile legale pretins încălcate:
Art. 580
3
C. proc. civ.:
,,Dacă obligația de a face nu poate fi
îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea
ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate
obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească
în favoarea statului o amendă civilă (…), stabilită pe zi de întârziere până la
executarea obligației prevăzută în titlul executoriu”.
Reglementarea a cărei aplicare este
criticată de recurentă se află în Cartea a V-a a codului de procedură civilă,
consacrată executării silite a obligațiilor stabilite printr-un titlu
executoriu. Finalitatea acesteia constă în determinarea debitorului rău platnic
de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui titlu executoriu fără
ca în raport cu deținătorul titlului, amenda civilă instituită procedural să
aibă caracter reparator. Deci, creditorul are la îndemână această posibilitate
de a cere instanței de executare, care se va pronunța prin încheiere
irevocabilă, să aplice aceste dispoziții în vederea asigurării celerității
executării obligației prevăzută în titlu.
De primă referință trebuie reținut
că admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la predarea documentelor
necesare formării dosarului de prezentare al societății în conformitate cu art.
6 din Legea nr. 137/2002, nu atrage cu necesitate în această fază procesuală,
care vizează obținerea titlului executor, aplicarea amenzii civile ca sancțiune
în vederea constrângerii debitorului.
Recurenta însăși motivează în
solicitarea sa de a se aplica amenda civilă, faptul că această măsură este
necesară împotriva debitorului care persistă în neexecutarea obligației. Or,
această sancțiune este determinată strict procedural și se află la îndemâna sa
în faza de executare.
Mai trebuie observat din dispozițiile mai
sus citate, că art. 580
3
C. proc. civ. reglementează amenda civilă,
drept mijloc de constrângere în raporturile cu statul așa încât în raport cu
creditorul aceasta nu are caracter reparator deși se aplică la cererea
creditorului.
Prin invocarea dispozițiilor art. 780
8
C. proc. civ. recurenta i-a solicitat instanței care a judecat fondul să
anticipeze conduita debitorului în faza de executare. Argumentul că hotărârea
devine executorie după judecata în fond nu este suficient pentru a admite că amenda
civilă reglementată de art. 580
3
C. proc. civ. are caracterul
daunelor cominatorii, cu atât mai mult cu cât acestea au fost înlăturate expres
prin alineatul (5) al art. 580
3
C. proc. civ. Ceea ce legea îi oferă
creditorului, ca alternativă, de această dată în favoarea sa, sunt daunele -
interese care au caracter reparator astfel că alături de amenda civilă, art. 580
3
C. proc. civ. a pus la îndemâna creditorului mijloace eficiente și suficiente de
constrângere pentru executarea obligației de,,a face” pe care a obținut-o prin
hotărârile anterior pronunțate.
Rezumând argumentele de mai sus se va
reține din interpretarea sistematică a art. 580
3
C. proc. civ. că dispozițiile
sale se aplică exclusiv în procedura executării silite, după obținerea titlului
executoriu atunci când obligația de a,,face” nu poate fi executată decât de debitor.
În consecință, față de cele ce preced
conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei comerciale nr. 19
din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19
februarie 2010.