ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1471/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1471/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 mai 2008 reclamanta

A.V.A.S. București a

chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SA Oradea solicitând ca pe baza probelor

ce urmau a fi administrate în cauză, instanța să pronunțe o hotărâre

judecătorească prin care să oblige pârâta la transmiterea către reclamantă a

dosarului de privatizare a societății, care să cuprindă documentele, parafate

și semnate în original de conducerea societății și pe care le-a menționat în

anexele 1 și 2, sub sancțiunea plății de amenzi civile în cuantumul stabilit de

instanță în baza prevederilor art. 580

3

alin. (1) C. proc. civ.

A motivat acțiunea în

sensul că deține acțiuni reprezentând 8,1556 % din capitalul societății SC P.

SA Oradea, și având în vedere că pârâta este inclusă în programul de

privatizare i-a solicitat acesteia să-i transmită documentele menționate mai

sus, inclusiv informațiile privind situația terenurilor deținute de societate

și a majorării capitalului social cu valoarea acestora la ultimul trimestru

încheiat, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2002,

făcând trimitere și la art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004 și art. 3 alin. (3) din H.G.

nr. 837/2004 privind organizarea și funcționarea A.V.A.S.

Prin întâmpinarea

formulată de pârâtă, aceasta a cerut ca acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată, precizând că reclamanta deține acțiuni la societatea pârâtă și

intenționează să-și vândă acțiunile dar că în loc să suporte cheltuielile ce le

implică această vânzare a solicitat direct societății cât și prin acțiunea în

fața instanței de judecată, să suporte aceste cheltuieli. De asemenea a mai

menționat că i-a comunicat reclamantei în nenumărate rânduri că acesteia i se

permite accesul direct la documentele necesare pentru întocmirea dosarului de

prezentare și că pentru situația în care se dorește întocmirea de către

societate a dosarului să-i fie comunicată H.G. prin care s-a aprobat, conform art.

51 din Legea nr. 137/2002, suportarea cheltuielilor legate de privatizare

direct de către societatea pârâtă, comunicare ce nu a fost făcută întrucât nu a

fost obținută o astfel de hotărâre.

Prin sentința

comercială nr. 389/COM/2008, Tribunalul Bihor, secția comercială, a respins

acțiunea reclamantei, având ca obiect obligația de a face și a reținut că

dispoziția legală privind suportarea de către societatea comercială supusă

privatizării a cheltuielilor necesare pentru pregătirea și realizarea

privatizării este o normă cu caracter dispozitiv, nu imperativ, implicând

condiția obținerii unei hotărâri a guvernului, condiție pe care în cauză

reclamanta nu a dovedit-o.

Împotriva acestei

sentințe reclamanta A.V.A.S. București a formulat apel care a fost admis de

către Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal prin Decizia nr. 8/C/2009-A din 20 ianuarie 2009, fiind schimbată în

totalitate sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei

și în consecință a obligat-o pe pârâtă să transmită către reclamantă dosarul de

privatizare a societății care să cuprindă documentele menționate în anexa 1 și

anexa 2 completată prevăzută de O.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002 cu

modificările și completările ulterioare, a respins cererea de aplicarea

sancțiunii amenzii civile, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că pârâta s-a privatizat în anul

1998 conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni in 17 decembrie 1998 iar

documentele solicitate de apelanta reclamantă sunt cele ce vizează dosarul de

privatizare pentru vânzarea acțiunilor societăților comerciale gestionate de

A.V.A.S. (anexa 1) și Fișa de prezentare (anexa 2) care conțin date ce sunt

cunoscute conducerii societății și nu implică cheltuieli din partea acesteia

astfel cum prevăd dispozițiile art. 51 din Legea nr. 137/2002 pentru a

justifica obținerea unei hotărâri a guvernului.

Pentru aceste

considerente instanța de apel a apreciat fondată în parte acțiunea reclamantei

în sensul obligării pârâtei de a-i transmite dosarul de privatizare care să

cuprindă documentele menționate în anexele 1 și 2 completate conform

prevederilor O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002 cu modificările

ulterioare, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata în

favoarea statului a unei amenzi civile stabilită pe zi de întârziere până la

executarea obligației prevăzut în titlul executoriu conform art. 580

3

C. proc. civ., apreciind că aceste dispoziții nu sunt incidente speței.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât reclamanta A.V.A.S. București cât și pârâta SC

P. SA Oradea.

Recursul declarat de

reclamantă a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art.

580

3

C. proc. civ. și motivat în sensul că în cadrul procedurii ce

permite ca debitorul unei obligații de a face să fie constrâns să îndeplinească

obligația, art. 580

3

C. proc. civ. prevede că obligația de a face nu

poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta putând fi

constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, stabilită pe

zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută de titlul executoriu

și având în vedere dispozițiile art. 720

8

C. proc. civ. potrivit

cărora hotărârile date în primă instanță privind cererile în materie comercială

sunt executorii, în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 580

3

C. proc. civ. astfel că instanța poate obliga debitorul să plătească în

favoarea statului amenda civilă stabilită pe zi întârziere până la îndeplinirea

obligației prevăzută de titlul executoriu. Ca atare a solicitat admiterea

recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în

totalitatea acțiunii.

Recurenta SC P. SA

Oradea a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. susținând că

instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în sensul

că reclamanta nu a solicitat documente legate de vânzarea acțiunilor sale

deținute în anul 1998, discuția nefiind privatizarea din anul 1998 ci, o altă

privatizare prin care reclamanta intenționează să vândă acțiunile pe care le

deține, altele decât cele din 1998, respectiv restul de acțiuni deținute în SC P.

SA, astfel că instanța greșit a reținut că există vreo legătură cu vânzarea

acțiunilor din 1998.

De asemenea a invocat

încălcarea dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990 în sensul obligării

pârâtei la întocmirea dosarului de privatizare pe cheltuiala societății, art. 222

din Legea nr. 31/1990 sancționând cu excluderea din societate a

administratorului dacă acesta folosește fondurile societății în interesul A.V.A.S.

întrucât întocmirea unui nou dosar de privatizare presupune cheltuieli care

nu-și au nicio justificare față de împrejurarea că legiuitorul a stipulat în

mod expres în ce mod pot fi suportate de către societatea privatizată,

cheltuielile legate de vânzarea acțiunilor deținute de A.V.A.S.

Recursurile sunt

nefondate.

Potrivit art. 580

3

C. proc. civ. „dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă

persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin

aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe

debitor, prin încheiere irevocabilă dată cu citarea părților, să plătească în

favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită

pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul

executoriu”.

Conform art. 720

8

C. proc. civ. „hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile

în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de

drept executarea”.

De reținut este

faptul că reglementarea din art. 580

3

alin. (1) C. proc. civ. este

subsumată Cărții a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării

silite a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu, și se referă la

executarea silită a obligațiilor de a face sau de a nu face, așa cum rezultă

din Secțiunea a IV-a.

Finalitatea acestei

reglementări constă în determinarea debitorului rău platnic de a executa

obligația la care este ținut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el

o poate executa prin aplicarea unei amenzi civile stabilită pe zi de întârziere

până la data executării.

Ca urmare

dispozițiile art. 580

3

C. proc. civ. se aplică exclusiv în procedura

executării silite, după obținerea titlului executoriu, atunci când obligația de

a face nu poate fi executată decât de debitor, astfel că aceste dispoziții nu

pot fi aplicate direct de instanța care judecă fondul litigiului, care nu se

poate substitui instanței de executare, căreia i se adresează exclusiv acest

text de lege.

Trimiterea făcută de

recurentă la dispozițiile art. 720

8

C. proc. civ. în sensul că

hotărârea devine executorie după judecata în fond nu este suficientă pentru a

admite că amenda civilă reglementată de art. 580

3

C. proc. civ. are

caracterul daunelor cominatorii cu atât mai mult cu cât acestea au fost

înlăturate expres prin alin. (5) al art. 580

3

C. proc. civ., astfel

că invocarea dispozițiilor art. 720

8

C. proc. civ. nu poate

determina aplicarea dispozițiilor art. 580

3

C. proc. civ. în

judecata în fond a cauzei când instanța nu poate anticipa conduita debitorului

în faza de executare.

Pentru aceste motive

recursul reclamantei urmează a se respinge ca nefondat.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâta SC P. SA Oradea și acesta urmează a se respinge

întrucât dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu au corespondent în

motivele invocate pentru modificarea hotărârii atacate deoarece instanța de

apel a interpretat corect actul juridic dedus judecății pronunțând o hotărâre

legală și la adăpost de orice critică.

Se constată că prin

cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în temeiul dispozițiilor art.

6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2002 și art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004 ca

instanța, printr-o hotărâre judecătorească să oblige pârâta la transmiterea

către A.V.A.S. a dosarului de privatizare a societății care să cuprindă

documentele menționate în anexele 1 și 2 și că instanța de apel analizând și

interpretând dispozițiile legale menționate, corect a stabilit că pârâta nu a

comunicat apelantei reclamante documentele solicitate și că, invocarea

motivelor potrivit cărora întocmirea dosarului de privatizare presupune

cheltuieli legate de materiale, forța de muncă și plata taxelor notariale

pentru care este necesară transmiterea Hotărârii Guvernului prin care s-a

aprobat, conform art. 5 din Legea nr. 137/2002, plata cheltuielilor privind

întocmirea dosarului de privatizare precum și documentele necesare întocmirii

ofertei de vânzare acțiuni, nu au suport legal întrucât art. 51 din Legea nr.

137/2002 privește cheltuielile legate de plata onorariilor pentru consultări,

agenți de privatizare sau firme de avocatură și cele pentru pregătirea și

realizarea privatizării societății comerciale iar documentele solicitate de

apelantă sunt cele ce vizează dosarul de privatizare pentru vânzarea acțiunilor

societății comerciale gestionate de A.V.A.S. care conțin date cunoscute

conducerii societății și nu implică cheltuieli din partea acesteia, care să

justifice obținerea unei hotărâri a Guvernului în condițiile art. 51 din Legea nr.

137/2002.

Instanța de apel a

apreciat corect asupra obiectului acțiunii și interpretând corect dispozițiile art.

6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2002 precum și art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004

a pronunțat o soluție legală în concordanță cu cererea reclamantei raportată la

dispozițiile legale în materie, hotărârea atacată neavând legătură cu

reglementarea art. 222 din Legea nr. 31/1990 privind excluderea din societate a

asociaților administratori, așa încât niciunul dintre motivele invocate de

recurenta pârâtă nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. pentru modificarea hotărârii atacate, recursul pârâtei urmând a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de

reclamanta

A.V.A.S. București și pârâta SC P. SA Oradea

împotriva Deciziei civile nr. 8/C/2009-A

din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2010.