ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1471/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 mai 2008 reclamanta A.V.A.S. București a chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SA Oradea solicitând ca pe baza probelor ce urmau a fi administrate în cauză, instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să oblige pârâta la transmiterea către reclamantă a dosarului de privatizare a societății, care să cuprindă documentele, parafate și semnate în original de conducerea societății și pe care le-a menționat în anexele 1 și 2, sub sancțiunea plății de amenzi civile în cuantumul stabilit de instanță în baza prevederilor art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ.

A motivat acțiunea în sensul că deține acțiuni reprezentând 8,1556 % din capitalul societății SC P. SA Oradea, și având în vedere că pârâta este inclusă în programul de privatizare i-a solicitat acesteia să-i transmită documentele menționate mai sus, inclusiv informațiile privind situația terenurilor deținute de societate și a majorării capitalului social cu valoarea acestora la ultimul trimestru încheiat, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2002, făcând trimitere și la art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004 și art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 837/2004 privind organizarea și funcționarea A.V.A.S.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtă, aceasta a cerut ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, precizând că reclamanta deține acțiuni la societatea pârâtă și intenționează să-și vândă acțiunile dar că în loc să suporte cheltuielile ce le implică această vânzare a solicitat direct societății cât și prin acțiunea în fața instanței de judecată, să suporte aceste cheltuieli. De asemenea a mai menționat că i-a comunicat reclamantei în nenumărate rânduri că acesteia i se permite accesul direct la documentele necesare pentru întocmirea dosarului de prezentare și că pentru situația în care se dorește întocmirea de către societate a dosarului să-i fie comunicată H.G. prin care s-a aprobat, conform art. 51 din Legea nr. 137/2002, suportarea cheltuielilor legate de privatizare direct de către societatea pârâtă, comunicare ce nu a fost făcută întrucât nu a fost obținută o astfel de hotărâre.

Prin sentința comercială nr. 389/COM/2008, Tribunalul Bihor, secția comercială, a respins acțiunea reclamantei, având ca obiect obligația de a face și a reținut că dispoziția legală privind suportarea de către societatea comercială supusă privatizării a cheltuielilor necesare pentru pregătirea și realizarea privatizării este o normă cu caracter dispozitiv, nu imperativ, implicând condiția obținerii unei hotărâri a guvernului, condiție pe care în cauză reclamanta nu a dovedit-o. Împotriva acestei sentințe reclamanta A.V.A.S.

București a formulat apel care a fost admis de către Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 8/C/2009-A din 20 ianuarie 2009, fiind schimbată în totalitate sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și în consecință a obligat-o pe pârâtă să transmită către reclamantă dosarul de privatizare a societății care să cuprindă documentele menționate în anexa 1 și anexa 2 completată prevăzută de O.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002 cu modificările și completările ulterioare, a respins cererea de aplicarea sancțiunii amenzii civile, fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că pârâta s-a privatizat în anul 1998 conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni in 17 decembrie 1998 iar documentele solicitate de apelanta reclamantă sunt cele ce vizează dosarul de privatizare pentru vânzarea acțiunilor societăților comerciale gestionate de A.V.A.S.

(anexa 1) și Fișa de prezentare (anexa 2) care conțin date ce sunt cunoscute conducerii societății și nu implică cheltuieli din partea acesteia astfel cum prevăd dispozițiile art. 51 din Legea nr. 137/2002 pentru a justifica obținerea unei hotărâri a guvernului. Pentru aceste considerente instanța de apel a apreciat fondată în parte acțiunea reclamantei în sensul obligării pârâtei de a-i transmite dosarul de privatizare care să cuprindă documentele menționate în anexele 1 și 2 completate conform prevederilor O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002 cu modificările ulterioare, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata în favoarea statului a unei amenzi civile stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzut în titlul executoriu conform art. 580 3 C. proc.

civ., apreciind că aceste dispoziții nu sunt incidente speței. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta A.V.A.S. București cât și pârâta SC P. SA Oradea. Recursul declarat de reclamantă a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 580 3 C. proc. civ. și motivat în sensul că în cadrul procedurii ce permite ca debitorul unei obligații de a face să fie constrâns să îndeplinească obligația, art. 580 3 C. proc. civ. prevede că obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta putând fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută de titlul executoriu și având în vedere dispozițiile art. 720 8 C. proc.

civ. potrivit cărora hotărârile date în primă instanță privind cererile în materie comercială sunt executorii, în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 580 3 C. proc. civ. astfel că instanța poate obliga debitorul să plătească în favoarea statului amenda civilă stabilită pe zi întârziere până la îndeplinirea obligației prevăzută de titlul executoriu. Ca atare a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitatea acțiunii. Recurenta SC P. SA Oradea a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

susținând că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în sensul că reclamanta nu a solicitat documente legate de vânzarea acțiunilor sale deținute în anul 1998, discuția nefiind privatizarea din anul 1998 ci, o altă privatizare prin care reclamanta intenționează să vândă acțiunile pe care le deține, altele decât cele din 1998, respectiv restul de acțiuni deținute în SC P. SA, astfel că instanța greșit a reținut că există vreo legătură cu vânzarea acțiunilor din 1998. De asemenea a invocat încălcarea dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990 în sensul obligării pârâtei la întocmirea dosarului de privatizare pe cheltuiala societății, art. 222 din Legea nr. 31/1990 sancționând cu excluderea din societate a administratorului dacă acesta folosește fondurile societății în interesul A.V.A.S.

întrucât întocmirea unui nou dosar de privatizare presupune cheltuieli care nu-și au nicio justificare față de împrejurarea că legiuitorul a stipulat în mod expres în ce mod pot fi suportate de către societatea privatizată, cheltuielile legate de vânzarea acțiunilor deținute de A.V.A.S. Recursurile sunt nefondate. Potrivit art. 580 3 C. proc. civ. „dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu”.

Conform art. 720 8 C. proc. civ. „hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”. De reținut este faptul că reglementarea din art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ. este subsumată Cărții a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu, și se referă la executarea silită a obligațiilor de a face sau de a nu face, așa cum rezultă din Secțiunea a IV-a. Finalitatea acestei reglementări constă în determinarea debitorului rău platnic de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa prin aplicarea unei amenzi civile stabilită pe zi de întârziere până la data executării.

Ca urmare dispozițiile art. 580 3 C. proc. civ. se aplică exclusiv în procedura executării silite, după obținerea titlului executoriu, atunci când obligația de a face nu poate fi executată decât de debitor, astfel că aceste dispoziții nu pot fi aplicate direct de instanța care judecă fondul litigiului, care nu se poate substitui instanței de executare, căreia i se adresează exclusiv acest text de lege. Trimiterea făcută de recurentă la dispozițiile art. 720 8 C. proc. civ. în sensul că hotărârea devine executorie după judecata în fond nu este suficientă pentru a admite că amenda civilă reglementată de art. 580 3 C. proc. civ. are caracterul daunelor cominatorii cu atât mai mult cu cât acestea au fost înlăturate expres prin alin. (5) al art. 580 3 C. proc.

civ., astfel că invocarea dispozițiilor art. 720 8 C. proc. civ. nu poate determina aplicarea dispozițiilor art. 580 3 C. proc. civ. în judecata în fond a cauzei când instanța nu poate anticipa conduita debitorului în faza de executare. Pentru aceste motive recursul reclamantei urmează a se respinge ca nefondat. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC P. SA Oradea și acesta urmează a se respinge întrucât dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu au corespondent în motivele invocate pentru modificarea hotărârii atacate deoarece instanța de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecății pronunțând o hotărâre legală și la adăpost de orice critică. Se constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2002 și art. 5 din O.U.G.

nr. 23/2004 ca instanța, printr-o hotărâre judecătorească să oblige pârâta la transmiterea către A.V.A.S.

a dosarului de privatizare a societății care să cuprindă documentele menționate în anexele 1 și 2 și că instanța de apel analizând și interpretând dispozițiile legale menționate, corect a stabilit că pârâta nu a comunicat apelantei reclamante documentele solicitate și că, invocarea motivelor potrivit cărora întocmirea dosarului de privatizare presupune cheltuieli legate de materiale, forța de muncă și plata taxelor notariale pentru care este necesară transmiterea Hotărârii Guvernului prin care s-a aprobat, conform art. 5 din Legea nr. 137/2002, plata cheltuielilor privind întocmirea dosarului de privatizare precum și documentele necesare întocmirii ofertei de vânzare acțiuni, nu au suport legal întrucât art. 51 din Legea nr. 137/2002 privește cheltuielile legate de plata onorariilor pentru consultări, agenți de privatizare sau firme de avocatură și cele pentru pregătirea și realizarea privatizării societății comerciale iar documentele solicitate de apelantă sunt cele ce vizează dosarul de privatizare pentru vânzarea acțiunilor societății comerciale gestionate de A.V.A.S.

care conțin date cunoscute conducerii societății și nu implică cheltuieli din partea acesteia, care să justifice obținerea unei hotărâri a Guvernului în condițiile art. 51 din Legea nr. 137/2002. Instanța de apel a apreciat corect asupra obiectului acțiunii și interpretând corect dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2002 precum și art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004 a pronunțat o soluție legală în concordanță cu cererea reclamantei raportată la dispozițiile legale în materie, hotărârea atacată neavând legătură cu reglementarea art. 222 din Legea nr. 31/1990 privind excluderea din societate a asociaților administratori, așa încât niciunul dintre motivele invocate de recurenta pârâtă nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. pentru modificarea hotărârii atacate, recursul pârâtei urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București și pârâta SC P. SA Oradea împotriva Deciziei civile nr. 8/C/2009-A din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.