ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 683/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.- Prin sentința civilă nr. 2265/ C

din data de 18 noiembrie 2008 Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S.

în contradictoriu cu pârâta SC C. SA pe care a obligat-o să transmită reclamantei

dosarul de privatizare a SC C. SA Brașov care să cuprindă documentele parafate

și semnate în original de conducerea societății conform mențiunilor cuprinse în

Anexa 1 și Anexa 2; capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei

amenzi civile a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut din analiza materialului probator administrat că reclamanta deține în

numele statului un procent de 1,119 % din capitalul social al societății

pârâte, care este inclusă în programul de privatizare potrivit dispozițiilor

cuprinse în O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale,

aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările și completările ulterioare și

celor prevăzute de Legea nr. 137/2002 cu modificările și completările

ulterioare.

Reține instanța totodată ca reclamanta

în îndeplinirea atribuțiilor privind vânzarea-cumpărarea de acțiuni deținute de

stat la societățile comerciale aflate în portofoliul său, atribuții prevăzute

în art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004, este îndreptățită să solicite în vederea întocmirii

dosarului de prezentare pentru pachetul de acțiuni oferit la vânzare, date și

informații referitoare la situația economică, financiară, juridică a societății

comerciale respective, informații pe care pârâta a refuzat să le transmită deși

a fost notificată de reclamanta în acest sens în perioada 23 martie 2007 – 17

ianuarie 2008 printr-un număr de șase adrese.

Apărările pârâtei în sensul că

anterior au mai fost vândute de către A.V.A.S. acțiuni emise de societate, în

cadrul unui proces de privatizare iar în prezent societatea a fost declarată societate

de tip închis, au fost apreciate de instanță a fi lipsite de relevanță

juridică, în raport de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 137/2002 care permit

A.V.A.S. ca instituție publică implicată să vândă acțiunile deținute la

societățile declarate închise prin oricare din metodele prevăzute de art. 13

din O.U.G. nr. 88/1997.

Cu privire la cererea de aplicare a

unei amenzi civile în temeiul art. 580

3

C. proc. civ., prima

instanță apreciază ca aceste dispoziții se aplică în faza executării silite și

prin urmare nu își găsesc incidența în cauză.

primă instanță a fost apelată de ambele părți pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie vizând cererile și apărările care au fost respinse prin hotărârea

adoptată.

Prin decizia nr. 13 pronunțată la data

de 12 februarie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de reclamantă și respectiv pârâtă.

Răspunzând criticilor formulate de

reclamanta A.V.A.S. instanța de control judiciar constată că dezlegarea dată de

prima instanță pe capătul de cerere privind aplicarea unei amenzi civile este

corectă, deoarece dispozițiile art. 580

3

C. proc. civ., au în vedere

executarea obligațiilor prevăzute în titlurile executorii, respectiv executarea

silită a obligației de a face sau a nu face și prin urmare nu pot fi aplicate

direct de instanța care judecă fondul cauzei.

Cu privire la apelul pârâtei, curtea

de apel constată că participarea statului la capitalul social al societății

pârâte, indiferent de numărul de acțiuni deținute determină aplicabilitate dispozițiilor

Legii nr. 137/2002 cu privire la privatizarea societăților comerciale, lege cu

caracter special în raport de dispozițiile Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 297/2007

privind piața de capital.

au declarat recurs, în termen legal.

3.1. Recurenta reclamantă A.V.A.S. a

solicitat prin recursul său modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii

în totalitate a acțiunii introductive și aplicării sancțiunii amenzii civile în

baza prevederilor art. 580

3

C. proc. civ.

Potrivit recurentei, aplicarea acestei

sancțiuni pecuniare își găsește rațiunea în efectul de constrângere a

debitorului unei obligații de a face care persistă în neexecutarea obligației.

Susține recurenta totodată în

sprijinul argumentelor sale subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul, că dispozițiile art.

580

3

C. proc. civ., devin aplicabile în cauză față de caracterul

executoriu al hotărârilor date în primă instanță în materie comercială.

3.2. Recurenta pârâtă SC C. SA a

solicitat prin cerere de recurs modificarea în parte a deciziei atacate,

admiterea apelului formulat împotriva sentinței tribunalului, și pe fond

respingerea în totalitate a acțiunii introductive de instanță.

Criticile recurentei-pârâte întemeiate

în drept pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

au vizat următoarele aspecte:

Instanța de apel a încălcat prevederile

art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care o obligau să se pronunțe numai în raport

de obiectul acțiunii, limitele investirii fiind depășite prin reținerea ca

incidente a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 137/2002, dispoziții ce nu au

fost invocate de reclamanta.

Potrivit recurentei instanța de apel a

înlăturat fără o motivare pertinentă apărările sale referitoare la parcurgerea procedurii

excepționale prevăzută de Legea nr. 297/2004, legea pieței de capital, urmare

căreia acționarii minoritari își pot înstrăina acțiunile emise de societate la

un preț stabilit pe baza unei expertize efectuate de un expert autorizat,

context în care i s-a dat posibilitatea reclamantei, ca acționar minoritar

să-și valorifice dreptul într-un mod substanțial mai avantajos la prețul de

6,05 lei/acțiune față de valoarea nominală a acțiunii de 2,5 lei.

Sub un ultim aspect recurenta susține că

hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 17 noiembrie 2006 prin care societatea a fost

declarată de tip închis, hotărâre pe care reclamanta nu a contestat-o, a

devenit obligatorie și se impunea a fi avută în vedere de instanță în hotărârea

adoptată.

3.3. În cauză ambele părți au formulat

și întâmpinări în calitate de intimate cu privire la recursul formulat de

cealaltă parte, reclamanta A.V.A.S. solicitând respingerea recursului pârâtei,

ca nefundat, față de dispozițiile legale invocate care reglementează obiectul

de activitate al A.V.A.S. și enumeră în mod limitativ metodele de diminuare ale

participației statului la societățile comerciale.

Pârâta SC C. SA, prin întâmpinarea

depusă la data de 29 iulie 2009 a invocat excepția de inadmisibilitate a

recursului declarat de A.V.A.S. întrucât cererea sa de aplicare a unei amenzi

civile nu poate fi primită de această fază procesuală.

3.4. Asupra recursurilor.

3.5. Excepția inadmisibilității

recursului declarat de A.V.A.S. este nefondată și a fost respinsă pentru

considerentele expuse în practicaua acestei decizii.

3.6. Cu privire la recursul declarat

de recurenta reclamantă A.V.A.S., critica de nelegalitate invocată se vădește

neîntemeiată.

Dispozițiile art. 580

3

C.

proc. civ., cuprinse în Cartea V – Despre executarea silită – Capitolul VI

Secțiunea a IV-a intitulată executarea silită a altor obligații de a face sau a

obligațiilor de a nu face, reglementează posibilitatea obligării debitorului

unei obligații de a face, care nu poate fi îndeplinită de altă persoană decât

debitorul, la plata unei amenzi civile în favoarea statului stabilită pe zi de

întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

Este incontestabil că prin exercitarea

acestei constrângeri pecuniare se urmărește determinarea debitorului să își

execute obligația stabilită în sarcina sau prin titlul executoriu, după cum este

la fel de evident că această posibilitate vizează faza de executare a

obligațiilor stabilite în titlu.

În acest sens se impune a sublinia, nu

numai apartenența dispozițiilor art. 580

3

Cărții a V-a dedicată

executării silite, dar și procedura reglementată de textul de lege cu privire

la competența instanței de executare care se pronunță prin încheiere

irevocabilă, la cererea creditorului.

Așa fiind, critica

recurentei-reclamante, în sensul aplicării acestora dispoziții de către

instanța investită cu judecarea fondului cauzei nu are nici un fundament legal.

Caracterul executoriu al hotărârii pronunțate de tribunal ca primă instanță

semnifică posibilitatea recunoscută de lege reclamantei de a solicita punerea

în executare silită a hotărârii. Or, reclamanta conform raționamentului său

încearcă să substituie instanței de executare, instanța de fond, ceea ce

reprezintă o încălcare vădită a legii.

3.7. Prin criticile formulate

recurenta-pârâtă pune în discuție îndreptățirea A.V.A.S. ca instituție

implicată în procesul de privatizare să solicite transmiterea dosarului de

prezentare cuprinzând date și informații referitoare la situația economice

financiare, juridică și patrimonială a societății pârâte în vederea vânzării

acțiunilor deținute în numele statului la societatea respectivă potrivit

reglementărilor speciale în materia privatizării.

Vânzarea de acțiuni la societățile comerciale

la care Statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar,

indiferent de numărul de acțiuni pe care le deține este reglementată de

dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 modificată și completată de Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice și de dispozițiile

Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, acte normative

care stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea și finalizarea procesului de

privatizare.

Conform celor stabilite de art. 4 din

Legea nr. 137/2002 diminuarea participațiilor Statului la societățile

comerciale se realizează și prin vânzarea de acțiuni ca metodă de privatizare,

operație care va fi precedată de întocmirea dosarului de prezentare.

Totodată potrivit art. 5 din O.U.G. nr.

23/2004 A.V.A.S. are atribuții în vânzarea acțiunilor deținute de stat la

societățile comerciale aflate în portofoliul său prin metodele prevăzute de O.U.G.

nr. 88/1997 cu modificările și completările ulterioare și de Legea nr. 137/2002

cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare A.V.A.S. ca instituție

implicată în sensul reglementărilor susmenționate este în drept să solicite de

la societatea aflată în portofoliul său în funcție de metoda de privatizare

aleasă toate datele necesare întocmirii dosarului de prezentare.

Susținerea recurentei în sensul că

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., prin

depășirea limitelor investirii făcând referire la dispozițiile art. 47 din

Legea nr. 137/2002 neinvocate de reclamanta prin cererea sa, este eronată.

Argumentul întemeiat pe ipoteza

reglementată de art. 47 din Legea nr. 137/2002 potrivit căruia „în cazul

societăților comerciale declarate închise potrivit legii de reglementare a

piețelor de capital, instituțiile publice implicate pot vinde acțiunile

deținute prin oricare din metodele prevăzute la art. 13 din O.U.G. nr. 88/1997

cu modificările ulterioare”, a constituit răspunsul primei instanțe, confirmat

de instanța de apel, la apărările pârâte întemeiate pe statutul său de

societate de tip închis, ceea ce în mod evident nu reprezintă o depășire a

limitelor investirii ci îndeplinirea întocmai a obligației instanței de a

examina și a răspunde tuturor apărărilor formulate în cauză.

În sfârșit, susținerea recurentei în

legătură cu neatacarea cu acțiune în anulare de către reclamantă a hotărârii A.G.E.A.

din data de 17 noiembrie 2006 referitoare la declararea societății de tip

închis, este lipsită de relevanță în condițiile în care și în cazul

societăților declarate închise instituția implicată poate vinde acțiunile

deținute prin metodele stabilite prin legile privatizării.

Pentru considerentele ce preced,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de cele două părți, respectiv reclamanta și

pârâta din prezenta cauză constatând că, motivele de nelegalitate invocate nu

subzistă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI și pârâta SC C. SA BRAȘOV împotriva

deciziei nr. 13/ Ap din 12 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

februarie 2010.