ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 541/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 7 aprilie 2009 sub nr. 3825/118/2009 reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu parata SC M.T.X. SA, să oblige pârâta la transmiterea către reclamantă a dosarului de prezentare a societății comerciale (Anexa 1, 2, 3) care să cuprindă documentele menționate in respectivele anexe, parafate și semnate în original, completate cu date corecte si reale, inclusiv cu informații privind situația terenurilor deținute de societate și a majorării capitalului social al societății cu valoarea acestora, la ultimul trimestru și la ultima balanță încheiată, sub sancțiunea plății de amenzi civile al căror cuantum urmează a fi stabilit de către instanță.

In motivare, s-a arătat că, în fapt, reclamanta este acționar în cadrul pârâtei, aceasta din urma fiind inclusa in programul de privatizare. Prin adresa nr. 7828 din 3 septembrie 2008 A.V.A.S. a notificat societatea pârâtă în vederea transmiterii documentelor necesare întocmirii dosarului de privatizare . Prin adresa înregistrată sub nr. 43587 din 21 octombrie 2008, parata a transmis o parte din documentele solicitate și, deși a arătat că va transmite ulterior și restul de acte, până la momentul promovării acțiunii de față, nu a completat documentația necesară pentru declanșarea procedurii de privatizare. Anexele 1, 2 și 3 au fost transmise pârâtei în vederea completării însă aceasta nu s-a conformat obligației stabilită de legiuitor în sarcina sa.

Prin sentința civilă nr. 1885 din 23 martie 2010 Tribunalul Constanța a respins acțiunea ca rămasă fără obiect. S-a reținut că la termenele de judecată din data de 27 octombrie 2009, 8 decembrie 2009 și 9februarie 2010, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate, ce au fost comunicate reclamantei, cu mențiunea de a preciza dacă mai insistă în cererea dedusă judecății. Reclamanta nu a comunicat instanței dacă mai insistă în cerere, sens în care, instanța constatând îndeplinirea obligației a respins acțiunea ca rămasă fără obiect. S-a apreciat că prin depunerea la dosarul cauzei a 4 seturi de înscrisuri, pârâta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 89 din H.G.

577/2002 și art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 837/2004 raportat la art. 5 din O.U.G. nr.. 23/2004, respectiv de transmitere a documentației( dosarul de prezentare) necesare în vederea întocmirii dosarului de privatizare al SC M.T.X. SA. În ceea ce privește cererea privind obligarea la plata de amenzi civile in temeiul art. 580 3 C. proc. civ. a fost respinsă ca nefondată. În opinia primei instanțe s-a impus și respingerea cererii privind obligarea la plata amenzii civile ca efect al respingerii cererii principale ca rămasă fără obiect, iar pe de altă parte, pentru aplicarea art. 580 3 C. proc. civ. presupune refuzul îndeplinirii obligației prevăzute într-un titlu executoriu, demararea procedurii execuționale printr-un executor judecătoresc etc., ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva sentinței tribunalului, reclamanta a declarat apel criticând soluția instanței de fond pentru următoarele aspecte : societatea trebuia să transmită Secțiunea A) a dosarului de prezentare (anexa nr. 2) completată cu date și informații privind situația patrimonială și rezultatele economico-financiare la ultimul trimestru încheiat, însoțită de Bilanțul simplificat și balanța de verificare la ultima lună încheiată, documente semnate și ștampilate de conducerea și cenzorii/auditorii societății, precum și Declarația pe propria răspundere a conducerii, autentificată notarial și nicidecum întocmirea unui Raport de evaluare întocmit de evaluatori agreați ANEVAR ce implică cheltuieli legate de plata acestora; - referitor la Declarația pe propria răspundere autentificată, a conducerii societății, aceasta a fost cerută potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării care prevede că „vânzarea acțiunilor va fi precedată de întocmirea unui dosar de prezentare (…) Datele și informațiile cuprinse în dosarul de prezentare sau documentul de ofertă referitoare la situația economică, judiciară și patrimonială a societății comerciale respective sunt prezentate pe baza declarației pe propria răspundere autentificată a administratorului unic, a membrilor Consiliului de Administrație sau directorului general, după caz, precum și a cenzorilor”;

- SC M.T.X. SA i s-a solicitat transmiterea dosarului de prezentare care să cuprindă date ce sunt cunoscute de conducerea societății și care nu implică cheltuieli din partea societății cu privire la plata onorariilor pentru consultanți, agenți de privatizare sau firme de avocatură și cele pentru realizarea publicității și întocmirea documentației de ofertă, obligația pe care nu îndeplinit-o până în prezent; - document ele depuse de SC M.T.X. SA în dosarul cauzei sunt insuficiente formulării ofertei de vânzare a parchetului de acțiuni gestionat la această societate; - așa cum am solicitat și în adresa nr. P/4789 din 17 martie 2010, pentru a considera ca îndeplinită obligația SC M.T.X. SA era necesar ca aceasta să transmită A.V.A.S.

lista documentelor necesare cuprinse în anexele 1-3 (cu precizarea că anexa 2 trebuia completată corect cu datele economico-financiare actualizate la ultima balanța încheiată). Intimata pârâtă a anexat la dosar concluzii scrise. Prin decizia nr. 78/COM din 5 iulie 2010 s-a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte hotărârea recurată în sensul că a obligat pe pârâtă să transmită reclamantei secțiunea A a Dosarului de prezentare (Anexa nr. 2) completată cu date și informații privind situația patrimonială și rezultatele economico-financiare la ultimul trimestru, însoțită de bilanțul simplificat și balanța de verificare la ultima lună semnate și ștampilate de conducerea societății și cenzorii societății, declarația pe propria răspundere a conducerii, autentică și întocmită conform art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2002.

În cauză, deși prima instanță a reținut că s-ar fi depus de către pârâtă la dosarul cauzei toate documentele solicitate de reclamantă, din actele și lucrările cauzei a rezultat că se impune ca pârâta să completeze înscrisurile cerute de dispozițiile legale, necesare întocmirii ofertei de vânzare a acțiunilor gestionate de pârâtă. Astfel, din precizările depuse de reclamantă la 26 noiembrie 2009 (fila 151 – dosar fond), a rezultat că documentele transmise pe parcursul judecății nu cuprind date complete; în plus ele nu sunt semnate și ștampilate în original.

Deși ulterior acestor precizări, pârâta a mai comunicat parte din înscrisuri, totuși se impunea ca aceasta să-și suplimenteze demersurile în sensul prevăzut de lege și solicitat de reclamantă cu privire la prezentarea declarației pe propria răspundere dată de conducerea societății , întocmită în forma autentică cu privire la situația acesteia economică, judiciară și patrimonială, bilanțul simplificat și balanța la ultima lună încheiată – semnate și ștampilate de conducere și cenzori (documente originale) dar și depunerea acelor documente prevăzute în anexa 2 referitoare la situația terenurilor deținute de societate și a majorării capitalului social al societății cu valoarea acestora, la ultimul trimestru și la ultima balanță încheiată.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația referitoare la comunicarea tuturor documentelor de natură a furniza toate datele și elementele necesare întocmirii ofertei de privatizare, astfel că apelul formulat de reclamantă a fost admis, hotărârea primei instanței a fost schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei de a suplimenta documentația întocmită în cazul său, cu păstrarea celorlalte dispoziții privind cererea de obligare la plata de amenzi civile pentru aceleași considerente expuse de prima instanță. Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs criticând soluția pronunțată în apel din perspectiva următoarelor motive de nelegalitate: motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în argumentarea căruia arată că prin reglementarea de ansamblu privind executarea silită a altor obligații de a face obligațiilor de a nu face, cuprinsă în art. 580 2 -580 5 C. proc. civ., este instituită procedura ce permite ca debitorul unei obligații de a face sau de a nu face, constrâns să îndeplinească acea obligație. În opinia recurentei, în raport de dispozițiile art. 720 8 C. proc. civ. potrivit cărora hotă rârile date în prima instanța privind cererile în materie comerciala sunt executorii, consideră ca în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 580 3 în sensul că ins tanța poate obliga debitorul obligației de a face sa plătească, în favoarea statului, a menda civila stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute de titlul executoriu.

Prin urmare, instanța de apel a făcut greșit aplicarea textului de lege evocat, situație în care a pronunțat o hotărâre nelegală. În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurată în sensul admiterii c apătului de cerere vizând obligarea pârâtei la amenda civilă în cuantumul stabilit de instanță, în temeiul textului de lege evocat. Recursul este nefondat. Articolul 580 3 alin. (1) C. proc. civ., prevede: „ dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile”. Însă textul de lege enunțat trebuie analizat în strânsă legătură cu articolul menționat în 580 2 din același cod, ambele fiind cuprinse în Capitolul VI Secțiunea a IV – a referitoare la executarea silită a altor obligații de a face sau a nu face.

Finalitatea acesteia este evidentă și constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilită pe zi întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmărește contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerității, ca exigență imperativă a executării silite. Din examinarea textelor de lege enunțate rezultă că aplicarea unei amenzi civile se face numai în cadrul executării silite, în condițiile și modalitatea arătată în articolele următoare, astfel că în mod corect instanța de apel a apreciat că amenda civilă nu poate fi aplicată, nefiind incidentă în speță.

Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, întrucât instanța de apel a constatat corect că textul de lege evocat nu este incident în speță. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 78/COM din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.