ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 541/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele

și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin cererea de chemare in judecata

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 7 aprilie 2009 sub nr.

3825/118/2009 reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe

care o va pronunța, în contradictoriu cu parata SC M.T.X. SA, să oblige pârâta

la transmiterea către reclamantă a dosarului de prezentare a societății

comerciale (Anexa 1, 2, 3) care să cuprindă documentele menționate in

respectivele anexe, parafate și semnate în original, completate cu date corecte

si reale, inclusiv cu informații privind situația terenurilor deținute de

societate și a majorării capitalului social al societății cu valoarea acestora,

la ultimul trimestru și la ultima balanță încheiată, sub sancțiunea plății de

amenzi civile al căror cuantum urmează a fi stabilit de către instanță.

In motivare, s-a arătat că, în fapt,

reclamanta este acționar în cadrul pârâtei, aceasta din urma fiind inclusa in

programul de privatizare.

Prin adresa nr. 7828 din 3

septembrie 2008 A.V.A.S. a notificat societatea pârâtă în vederea transmiterii

documentelor necesare întocmirii dosarului de privatizare .

Prin adresa înregistrată sub nr.

43587 din 21 octombrie 2008, parata a transmis o parte din documentele

solicitate și, deși a arătat că va transmite ulterior și restul de acte, până

la momentul promovării acțiunii de față, nu a completat documentația necesară

pentru declanșarea procedurii de privatizare.

Anexele 1, 2 și 3 au fost transmise

pârâtei în vederea completării însă aceasta nu s-a conformat obligației stabilită

de legiuitor în sarcina sa.

Prin sentința civilă nr. 1885 din 23

martie 2010 Tribunalul Constanța a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

S-a reținut că la termenele de

judecată din data de 27 octombrie 2009, 8 decembrie 2009 și 9februarie 2010,

pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate, ce au fost comunicate

reclamantei, cu mențiunea de a preciza dacă mai insistă în cererea dedusă

judecății.

Reclamanta nu a comunicat instanței

dacă mai insistă în cerere, sens în care, instanța constatând îndeplinirea

obligației a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

S-a apreciat că prin depunerea la

dosarul cauzei a 4 seturi de înscrisuri, pârâta a făcut dovada îndeplinirii

obligațiilor prevăzute de art. 89 din H.G. 577/2002 și

art.

3 alin. (3) din H.G. nr. 837/2004 raportat la art. 5 din O.U.G. nr.. 23/2004,

respectiv

de transmitere a documentației( dosarul de prezentare)

necesare în vederea întocmirii dosarului de privatizare al SC M.T.X. SA.

În ceea ce privește cererea privind

obligarea la plata de amenzi civile in temeiul art. 580

3

C. proc.

civ. a fost respinsă ca nefondată.

În opinia primei instanțe s-a impus

și respingerea cererii privind obligarea la plata amenzii civile ca efect al

respingerii cererii principale ca rămasă fără obiect, iar pe de altă parte,

pentru aplicarea art. 580

3

C. proc. civ. presupune refuzul

îndeplinirii obligației prevăzute într-un titlu executoriu, demararea

procedurii execuționale printr-un executor judecătoresc etc., ceea ce nu este

cazul în speță.

Împotriva sentinței tribunalului,

reclamanta a declarat apel criticând soluția instanței de fond pentru

următoarele aspecte : societatea trebuia să transmită Secțiunea A) a dosarului

de prezentare (anexa nr. 2) completată cu date și informații privind situația

patrimonială și rezultatele economico-financiare la ultimul trimestru încheiat,

însoțită de Bilanțul simplificat și balanța de verificare la ultima lună

încheiată, documente semnate și ștampilate de conducerea și cenzorii/auditorii

societății, precum și Declarația pe propria răspundere a conducerii,

autentificată notarial și nicidecum întocmirea unui Raport de evaluare întocmit

de evaluatori agreați ANEVAR ce implică cheltuieli legate de plata acestora;

- referitor la Declarația pe propria

răspundere autentificată, a conducerii societății, aceasta a fost cerută

potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 137/2002 privind accelerarea

privatizării care prevede că „vânzarea acțiunilor va fi precedată de întocmirea

unui dosar de prezentare (…) Datele și informațiile cuprinse în dosarul de

prezentare sau documentul de ofertă referitoare la situația economică,

judiciară și patrimonială a societății comerciale respective sunt prezentate pe

baza declarației pe propria răspundere autentificată a administratorului unic,

a membrilor Consiliului de Administrație sau directorului general, după caz,

precum și a cenzorilor”;

- SC M.T.X. SA i s-a solicitat

transmiterea dosarului de prezentare care să cuprindă date ce sunt cunoscute de

conducerea societății și care nu implică cheltuieli din partea societății cu

privire la plata onorariilor pentru consultanți, agenți de privatizare sau

firme de avocatură și cele pentru realizarea publicității și întocmirea

documentației de ofertă, obligația pe care nu îndeplinit-o până în prezent;

- document ele depuse de SC M.T.X. SA

în dosarul cauzei sunt insuficiente formulării ofertei de vânzare a parchetului

de acțiuni gestionat la această societate;

- așa cum am solicitat și în adresa

nr. P/4789 din 17 martie 2010, pentru a considera ca îndeplinită obligația SC M.T.X.

SA era necesar ca aceasta să transmită A.V.A.S. lista documentelor necesare

cuprinse în anexele 1-3 (cu precizarea că anexa 2 trebuia completată corect cu

datele economico-financiare actualizate la ultima balanța încheiată).

Intimata pârâtă a anexat la dosar

concluzii scrise.

Prin decizia nr. 78/COM din 5 iulie

2010 s-a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte hotărârea recurată în

sensul că a obligat pe pârâtă să transmită reclamantei secțiunea A a Dosarului

de prezentare (Anexa nr. 2) completată cu date și informații privind situația

patrimonială și rezultatele economico-financiare la ultimul trimestru, însoțită

de bilanțul simplificat și balanța de verificare la ultima lună semnate și

ștampilate de conducerea societății și cenzorii societății, declarația pe

propria răspundere a conducerii, autentică și întocmită conform art. 6 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 137/2002.

În cauză, deși prima instanță a

reținut că s-ar fi depus de către pârâtă la dosarul cauzei toate documentele

solicitate de reclamantă, din actele și lucrările cauzei a rezultat că se

impune ca pârâta să completeze înscrisurile cerute de dispozițiile legale,

necesare întocmirii ofertei de vânzare a acțiunilor gestionate de pârâtă.

Astfel, din precizările depuse de

reclamantă la 26 noiembrie 2009 (fila 151 – dosar fond), a rezultat că

documentele transmise pe parcursul judecății nu cuprind date complete; în plus

ele nu sunt semnate și ștampilate în original.

Deși ulterior acestor precizări,

pârâta a mai comunicat parte din înscrisuri, totuși se impunea ca aceasta să-și

suplimenteze demersurile în sensul prevăzut de lege și solicitat de reclamantă

cu privire la prezentarea declarației pe propria răspundere dată de conducerea

societății , întocmită în forma autentică cu privire la situația acesteia

economică, judiciară și patrimonială, bilanțul simplificat și balanța la ultima

lună încheiată – semnate și ștampilate de conducere și cenzori (documente

originale) dar și depunerea acelor documente prevăzute în anexa 2 referitoare

la situația terenurilor deținute de societate și a majorării capitalului social

al societății cu valoarea acestora, la ultimul trimestru și la ultima balanță

încheiată.

Prin urmare, instanța de apel a

constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația referitoare la comunicarea

tuturor documentelor de natură a furniza toate datele și elementele necesare

întocmirii ofertei de privatizare, astfel că apelul formulat de reclamantă a

fost admis, hotărârea primei instanței a fost schimbată în parte, în sensul

obligării pârâtei de a suplimenta documentația întocmită în cazul său, cu

păstrarea celorlalte dispoziții privind cererea de obligare la plata de amenzi

civile pentru aceleași considerente expuse de prima instanță.

Împotriva deciziei reclamanta a

declarat recurs criticând soluția pronunțată în apel din perspectiva

următoarelor motive de nelegalitate: motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. în argumentarea căruia arată că prin reglementarea de

ansamblu privind executarea silită a altor obligații de a face obligațiilor de

a nu face, cuprinsă în art. 580

2

-580

5

C. proc. civ., este

instituită procedura ce permite ca debitorul unei obligații de a face sau de a

nu face, constrâns să îndeplinească acea obligație.

În opinia recurentei, în raport de

dispozițiile art. 720

8

C. proc. civ. potrivit

cărora hotă

rârile date în prima instanța privind cererile în materie

comerciala sunt executorii, consideră ca în cauză sunt pe deplin aplicabile

dispozițiile art. 580

3

în sensul că ins

tanța poate obliga debitorul obligației de a face sa plătească, în

favoarea statului, a

menda civila stabilită pe zi de întârziere până la

executarea obligației prevăzute de titlul executoriu.

Prin urmare, instanța de apel a

făcut greșit aplicarea textului de lege evocat, situație în care a pronunțat o

hotărâre nelegală.

În consecință, recurenta solicită admiterea

recursului, modificarea

în parte a deciziei

recurată în sensul admiterii c

apătului de cerere vizând obligarea

pârâtei la amenda civilă în cuantumul stabilit de instanță, în temeiul textului

de lege evocat.

Recursul este nefondat.

Articolul 580

3

alin. (1) C.

proc. civ., prevede: „ dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin

altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei,

prin aplicarea unei amenzi civile”.

Însă textul de lege enunțat trebuie

analizat în strânsă legătură cu articolul menționat în 580

2

din

același cod, ambele fiind cuprinse în Capitolul VI Secțiunea a IV – a

referitoare la executarea silită a altor obligații de a face sau a nu face.

Finalitatea acesteia este evidentă

și constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligația la

care este ținut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate

executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilită pe zi întârziere până la

data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se

urmărește contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea

îndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, în vederea asigurării

celerității, ca exigență imperativă a executării silite.

Din examinarea textelor de lege

enunțate rezultă că aplicarea unei amenzi civile se face numai în cadrul

executării silite, în condițiile și modalitatea arătată în articolele

următoare, astfel că în mod corect instanța de apel a apreciat că amenda civilă

nu poate fi aplicată, nefiind incidentă în speță.

Prin urmare, față de considerentele

anterior expuse, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, întrucât instanța de apel a

constatat corect că textul de lege evocat nu este incident în speță.

În consecință, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat

recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 78/COM din 5 iulie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2011.