ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3636/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.M.,

în calitate de asociat

nemulțumit,

prin

împuternicit

J.M.,

a formulat

opoziție „împotriva notificării privind situațiile financiare de sfârșit al lichidării

SC M. SRL Constanța”, în contradictoriu cu pârâta

M.A. SPRL, invocând în

drept dispozițiile art. 263 din

Legea nr. 31/1990, republicată, cerere înregistrată

pe rolul Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă

nr. 6231/COM, pronunțată la data de 21 octombrie 2009, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului Constanța, în temeiul art. 161 alin. (2)

C. proc. civ., a anulat această cerere, reținând că numitul J.M. nu a făcut dovada

calității de reprezentant al reclamantei, iar aceasta „nu și-a însușit acțiunea”.

Apelul declarat împotriva

menționatei sentințe a fost anulat ca netimbrat de secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin decizia

civilă nr. 14/COM, pronunțată la data de 1 februarie 2010.

Secția comercială a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 65, pronunțată la data de 12 ianuarie

2011, a admis recursul declarat de apelanta-reclamantă

A.M. împotriva deciziei

instanței de apel pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, reținând că apelanta A.M. nu a fost citată cu respectarea cerințelor legale

pentru termenul la care s-a anulat cererea sa de apel, ca netimbrată.

În rejudecare, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a Curții de

Apel Constanța a respins apelul formulat în cauză, ca nefondat, apreciind ca legală

și temeinică soluția instanței de fond, întrucât reclamanta

A.M. nu a ratificat actele

celui care „nu avea calitatea de reprezentant”.

Împotriva acestei din

urmă decizii apelanta-reclamantă a formulat recurs, prin

J.M. în calitate de împuternicit

al acesteia, arătând, între altele, că, deși potrivit art. 304

1

C.

proc. civ. „avea competența și obligația să examineze cauza sub toate aspectele

sesizate, instanța de apel a ignorat și eludat această posibilitate”.

Este de observat că, în

speță, calea de atac prevăzută de lege a fi exercitată împotriva sentinței tribunalului

este recursul.

Astfel, potrivit art.

263 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, asociatul nemulțumit poate face

opoziție în condițiile art. 62, în termen de 15 zile de la notificarea situației

financiare de lichidare și a proiectului de repartizare, iar, potrivit art. 62

alin. (3) din precizata lege, hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă

numai recursului.

Așa fiind, se constată

că instanța de control judiciar, judecând apelul în cauză, a încălcat principiul

legalității căilor de atac a căror instituire este o problemă de interes general

ce vizează determinarea mijloacelor procedurale ce pot fi exercitate pentru reformarea

sau retractarea unei hotărâri judecătorești, inducând astfel incidența motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din perspectiva acestui

principiu, este necesar a preciza lipsa de relevanță a mențiunii greșite din dispozitivul

sentinței atacate privitoare la calea de atac ca fiind apel, întrucât calea de atac

este pusă la dispoziția părților de lege nu de judecător.

Chiar dacă reclamanta

a intitulat calea de atac exercitată împotriva sentinței ca fiind apel, instanța

de control judiciar avea obligația să-i dea calificarea legală corectă și să o soluționeze

ca fiind recurs în complet format din trei judecători, or, prin judecarea cauzei

ca instanță de apel în compunerea prevăzută de lege pentru judecata apelului, determină

și incidența motivului de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc.

civ.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată întemeiate motivele de ordine publică invocate din

oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., aspect ce face de prisos examinarea

criticilor formulate prin cererea de recurs dedusă prezentei judecăți, astfel că,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C.

proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre

a soluționa calea de atac exercitată împotriva sentinței tribunalului cu respectarea

precitatelor dispoziții legale din Legea societăților comerciale, ca instanță de

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta A.M. prin împuternicit J.M. împotriva deciziei civile

nr. 47/COM din 28 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2376/118/2009,

pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de

atac, ca fiind recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2011.