ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1875/2010

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta

A.V.A.S. București prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța a

solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC

T.H.R.M.N. SA la transmiterea către reclamantă a dosarului de prezentare a

societății comerciale care să cuprindă documentele menționate în respectivele

anexe parafate și semnate în original, completate cu date corecte și reale,

inclusiv cu informații privind situația terenurilor deținute de societate și a

majorării capitalului social al societății cu valoarea acestora, la ultimul

trimestru și la ultima balanță încheiată, sub sancțiunea plății de amenzi

civile al căror cuantum urmează a fi stabilit de către instanță.

Prin sentința civilă nr. 2172/COM din

25 martie 2009 Tribunalul Constanța, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să

transmită către reclamantă dosarul de prezentare a societății pârâte (anexa 1

și 2) care să cuprindă documentele menționate în respectivele anexe, parafate

și semnate în original completate cu date corecte și reale, inclusiv cu

informații privind terenurile deținute de societate și a majorării capitalului

social al societății cu valoarea acestora la ultimul trimestru și la ultima

balanță încheiată.

S-a respins ca nefondat capătul de

cerere privind obligarea la plata unor amenzi civile.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut, în esență, că deși pârâta a fost notificată în

vederea transmiterii documentelor necesare întocmirii dosarului de privatizare,

aceasta a ignorat aceste notificări iar în fața instanței și-a justificat refuzul

prin aceea că nu toate informațiile sunt necesare fiind suficientă o fișă

simplificată și făcând aplicarea dispozițiilor art. 82, 83 și 89 din H.G. nr. 577/2002

a apreciat că pârâtei îi revenea obligația de a comunica reclamantei

informațiile solicitate.

Totodată s-a respins ca nefondat și

capătul de cerere privind obligarea la plata amenzii civile în temeiul art. 580

3

C. proc. civ., dat fiind că la momentul soluționării pricinii nu erau întrunite

condițiile stipulate în textul de lege invocat, fiind necesar a se dovedi

împrejurarea ca debitorul, pârâta din prezenta cauză, refuzând îndeplinirea

obligației prevăzute în titlu executoriu și prezentat de hotărârea comercială

de obligare la predare.

Apelurile declarate împotriva acestei

sentințe de ambele părți, au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, prin decizia civilă nr. 101/ COM din 8 octombrie 2009.

În argumentarea acestei soluții

instanța de apel a reținut că, deși legea prevede că în anumite situații poate

fi prezentată o fișă simplificată, pârâta nu identifică care este conținutul acestei

fișe simplificate, concluzia fiind aceea că, autoritatea implicată va fi aceea

care va stabili informațiile relevante care să asigure potențialilor

cumpărători posibilitatea cunoașterii principalelor date și informații de

natură tehnică, economică, financiară și juridică cu privire la societatea comercială

supusă privatizării, în funcție de care să poată formula oferta potrivit

metodei de privatizare propuse.

S-a mai reținut că deși se opune la

prezentarea către reclamanta A.V.A.S. a tuturor documentelor solicitate, pârâta

n u specifică textul de lege care limitează documentele ce vor fi prezentate în

cazul în care este suficientă o fișă simplificată.

Împotriva acestei decizii au declarat

recursuri atât reclamanta A.V.A.S. București cât și pârâta SC T.H.R.M.N. SA

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

București a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a

susține nelegalitatea deciziei recurate referitor la respingerea capătului de

cerere vizând obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile. Astfel, recurenta consideră

că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 580

3

C. proc.

civ. raportate la art. 720

8

C. proc. civ. în sensul că instanța

poate obliga debitorul de a face să plătească, în favoarea statului, o amendă

civilă stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în

titlul executoriu.

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în recursul

său, pârâta SC T.H.R.M.N. SA a criticat decizia recurată sub aspectul obligării

transmiterii dosarului de prezentare precizând că față de procentul de 0,12%

din capitalul SC T.H.R.M.N. SA reclamanta A.V.A.S. București trebuia să

solicite informații sumare despre societate metoda de vânzare a pachetului de

acțiuni - specifică pieței de capital, excluzând necesitatea dosarului de

prezentare în forma solicitată, forma impusă în cazul procedurii de vânzare la

licitație cu strigare sau cu oferta în plic.

Totodată, susține recurenta , instanța

de apel plecând de la constatarea că legea nu identifică care este conținutul

fișei simplificate a apreciat că A.V.A.S. este îndreptățită să solicite toate

informațiile pe care le considera relevante, deci implicit dosarul în forma sa completă.

Recursurile sunt nefondate.

București

Dispozițiile procedurale supuse

analizei:

- Potrivit art. 580

3

C.

proc. civ. „dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană

decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea

unei amenzi civile.

Instanța sesizată de creditor îl poate

obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă dată cu citarea părților, să

plătească în favoarea statului, o amendă civilă … stabilită pe zi de întârziere

până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu”.

- Conform art. 720

8

C. proc.

civ. „hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în

materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept

executarea”.

Concluziile Înaltei Curți rezultate

din dispozițiile redate mai sus:

Reglementarea din art. 580

3

alin. (1) C. proc. civ. este subsumată Cărții a V-a a Codului de procedură

civilă, consacrată executării silite a obligațiilor stabilite printr-un titlu

executoriu și se referă la executarea silită a obligațiilor de a face sau de a

nu face, așa cum rezultă din Secțiunea a IV-a.

Finalitatea acestei reglementări

constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligația la care

este ținut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa,

prin aplicarea unei amenzi civile stabilită pe zi de întârziere până la data

executării.

Ca urmare, dispozițiile art. 580

3

C. proc. civ. se aplică exclusiv în procedura executării silite, după obținerea

titlului executoriu, atunci când obligația de a face nu poate fi executată

decât de debitor, astfel că aceste dispoziții nu pot fi aplicate direct de

instanța care judecă fondul litigiului, care nu se poate substitui instanței de

executare, căreia i se adresează exclusiv acest text de lege.

Trimiterea făcută de recurentă la

dispozițiile art. 720

8

C. proc. civ. în sensul că hotărârea devine

executorie după judecata în fond nu este suficientă pentru a admite că amenda

civilă reglementată de art. 580

3

C. proc. civ. are caracterul

daunelor cominatorii cu atât mai mult cu cât acestea au fost înlăturate expres

prin alin. (5) al art. 580

3

C. proc. civ., astfel că invocarea

dispozițiilor art. 720

8

C. proc. civ. nu poate determina aplicarea

dispozițiilor art. 580

3

C. proc. civ. în judecata de fond a cauzei

când instanța nu poate anticipa conduita debitorului în faza de executare.

Rezumând argumentele de mai sus se va

reține din interpretarea sistematică a art. 580

3

C. proc. civ. că dispozițiile

sale se aplică exclusiv în procedura executării silite, după obținerea titlului

executoriu atunci când obligația ,,de a face” nu poate fi executată decât de

debitor.

Pentru aceste motive recursul

reclamantei A.V.A.S. București urmează a fi respins ca nefondat.

Nord

Prin criticile formulate

recurenta-pârâtă pune în discuție îndreptățirea A.V.A.S. ca instituție

implicată în procesul de privatizare să solicite transmiterea dosarului de

prezentare cuprinzând date și informații referitoare la situația economico-financiară,

juridică și patrimonială a societății pârâte în vederea vânzării acțiunilor

deținute în numele statului la societatea respectivă potrivit reglementărilor

speciale în materia privatizării.

Vânzarea de acțiuni la societățile

comerciale la care Statul sau o autoritate a administrației publice locale este

acționar, indiferent de numărul de acțiuni pe cale le deține este reglementată

de dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 modificată și completată de Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice și de dispozițiile Legii

nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, acte

normative care stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea și finalizarea

procesului de privatizare.

Conform celor stabilite de art. 4 din

Legea nr. 137/2002 diminuarea participațiilor Statului la societățile

comerciale se reglementează și prin vânzarea de acțiuni, ca metodă de

privatizare, operație care este precedată de întocmirea dosarului de

prezentare.

Totodată, potrivit art.5 din O.U.G. nr.

23/2004 A.V.A.S. are atribuții în vânzarea acțiunilor deținute de stat la

societățile comerciale aflate în portofoliul său prin metodele prevăzute de O.U.G.

nr. 88/1997 cu modificările și completările ulterioare și de Legea nr. 137/2002

cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, A.V.A.S. ca instituție

implicată în sensul reglementărilor susmenționate este în drept să solicite de

la societatea aflată în portofoliul său, în funcție de metoda de privatizare

aleasă, toate datele necesare întocmirii dosarului de prezentare.

Critica recurentei conform căreia

instanța de apel a pronunțat o hotărâre incorectă pornind de la concluzia că nu

a fost indicat textul de lege care limitează documentele ce trebuiesc prezentate

în cazul în care este suficientă o fișă simplificată, este nefondată.

În pronunțarea deciziei instanța de

apel a analizat cauza în ansamblul și complexitatea ei cu aplicarea corectă a

legislației în vigoare și nu numai din perspectiva prezentării fișei simplificate

astfel cum susține recurenta. De altfel, instanța de apel a făcut precizarea

privind prezentarea fișei simplificate pentru a răspunde criticilor pârâtei

precizând totodată că deși legea nu prevede expres documentele ce pot fi

solicitate în baza acestei fișe simplificate, autoritatea este cea care

stabilește informațiile relevante care să asigure potențialilor cumpărători

posibilitatea cunoașterii principalelor date și informații de natură tehnică,

economică, financiară și juridică cu privire la societatea comercială supusă

privatizării.

În concluzie, Înalta Curte constată că

instanța de apel a pronunțat o decizie temeinică și legală făcând o corectă

aplicare a dispozițiilor legale specifice cauzei.

Pentru aceste motive, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S.

București și pârâta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta A.V.A.S. București și de pârâta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord împotriva

deciziei nr. 101/ COM din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2010.