ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4767/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. Deva a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului administrativ de soluționare a contestației nr. 46090/1.07.2016, emis de către pârâtă, și anularea în parte a Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 1167 din 29.05.2009, în ceea ce privește înscrierea societății A. S.R.L. în lista contribuabililor inactivi; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri proceuale.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 287/2016 din 05 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, și în consecință: a anulat actul administrativ de soluționare a contestației cu nr. 46090/01.07.2016 emis de pârâtă; a anulat în parte Ordinul emis de Președintele ANAF cu nr. 1167/29.05.2009 în ceea ce privește înscrierea societății reclamante în lista contribuabililor inactivi și a obligat pârâta sa plătească reclamantei suma de 100 de RON, cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, solicitând casarea hotărârii atacate, iar, în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii societății- intimate, ca fiind neîntemeiată. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta- pârâtă a relevat, pe scurt, situația de fapt în cauză și a criticat sentința recurată ca fiind nelegală, în esență, reproșând primei instanțe că a făcut o interpretare greșită a O.P.A.N.A.F. nr. 819/2008, pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, invocând următoarele motive: În mod eronat instanța de fond nu a luat în considerare probele de la dosarul cauzei depuse de instituția- pârâtă în dovedirea împrejurării că A. S.R.L. a fost notificată în temeiul O.P.A.N.A.F. nr. 819/2008 cu privire la nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale și includerea ei în lista contribuabililor inactivi și, contrar celor reținute de instanța de fond, nu putea produce dovezi, altele decât cele aflate la dosarul cauzei, cu privire la comunicarea către societate a notificărilor. În ceea ce privește adresele nr. x/04.09.2008 și nr. y/03.03.2009, recurenta- pârâtă susține că acestea probează faptul că A.N.A.F. a procedat la notificarea societății- intimate în conformitate cu dispozițiile O.P.A.N.A.F. nr. 819/2008, iar împrejurarea că borderourile nr. 675/05.09.2008 și nr. 219/06.03.2009 au fost întocmite de către A.F.P. Deva, nu constituie motiv de înlăturare a lor, ca și probe. Având în vedere volumul mare de lucrări pe care le comunică în fiecare zi o instituție publică, învederează recurenta că prezentarea corespondenței la serviciile poștale nu se poate realiza decât pe baza unor borderouri special întocmite în acest sens. Astfel, solicită a se observa că Borderoul nr. 675/05.09.2008 însoțit de notificarea nr. x/04.09.2008, a fost predat de către A.F.P. Deva spre expediere prin recomandata către Poșta Română, fiind aplicată ștampila de primire a Poștei Române, Oficiul Poștal Deva în data de 05.09.2008 (poziția 97), iar, în mod corespunzător, Borderoul nr. 219/06.03.2009 a fost predat de către A.F.P. Deva spre expediere prin recomandata către Poșta Română, fiind aplicată ștampila de primire a Poștei Române, Oficiul Poștal Deva în data de 06.03.2009 (poziția 37). Recurenta- pârâtă învederează că neprezentarea societății la Oficiul Poștal pentru ridicarea corespondenței este motivul pentru care notificările nu au fost transmise intimatei- reclamante doar prin scrisoare recomandată, ci au fost publicate și pe site-ul instituției, împrejurarea că organul fiscal a uzat de două modalități de comunicare a notificărilor, respectiv, atât prin poștă, cât și prin publicare pe site-ul instituției, considerând-o recurenta ca fiind relevantă în ceea ce privește transparența cu care a fost îndeplinită procedura notificării contribuabilului în vederea declarării stării de inactivitate. De asemenea, recurenta- pârâtă a criticat concluziile instanței de fond și în ce privește neacordarea de forță probantă adresei nr. x/22.09.2016, prin care Oficiul Județean de Poștă Hunedoara a confirmat că recomandata nr. x/2008 transmisă intimatei- reclamante prin borderoul nr. 620/2008- a fost predată destinatarului la 20.08.2008; recomandata nr. x/2009 transmisă intimatei- reclamante prin borderoul nr. 219/2009- a fost predată destinatarului în data de 09.03.2009, iar recomandata nr. x/2008 transmisă intimatei- reclamante prin borderoul nr. 675/2008- a fost predată destinatarului în data de 09.09.2008. Consideră, astfel, că aplicarea ștampilei de primire a Poștei Române- Oficiul Poștal Deva pe borderourile nr. 675/05.09.2008, nr. 219/06.03.2009 și nr. 620/19.08.2008 reprezintă o prezumție absolută a comunicării de către A.N.A.F.- A.F.P. Deva a notificărilor către A. S.R.L. Concluzionând, recurenta- pârâtă apreciază că toate aspectele mai sus- învederate conduc la concluzia că A.N.A.F. și-a îndeplinit obligațiile de comunicare a notificărilor către A. S.R.L., astfel cum sunt prevăzute de O.P.A.N.A.F. nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi.

Apărarea formulată în cauză Intimata- reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, la data de 24 februarie 2017, prin care, în principal, a solicitat anularea recursului, apreciind că, strict formal, acesta nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței civile. În esență, contrar criticilor formulate de recurenta- pârâtă, intimata- reclamantă a arătat că legiuitorul a propus o procedură clară pentru declararea contribuabililor inactivi, și în mod corect instanța de fond a concluzionat că înscrisurile de la dosarul cauzei nu au valoare probantă, motivație care este raliată cu jurisprudența instanțelor naționale.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 30 octombrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 octombrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând, cu prioritate, excepția invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că această excepție nu este întemeiată, deoarece, din cele menționate în cererea de recurs de către recurentă, este posibilă încadrarea criticilor în cazul prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, prin motivele de recurs s-a reproșat instanței de fond interpretarea greșită a O.P.A.N.A.F. nr. 819/2008, de aprobare a Procedurii de declarare a contribuabililor inactivi, susținând recurenta- pârâtă că societatea- intimată A. S.R.L. a fost notificată în conformitate cu prevederile acestui Ordin cu privire la nedepunerea în termen a declarațiilor fiscale și includerea ei în lista contribuabililor inactivi, motivare ce poate fi interpretată ca o critică adusă sentinței atacate referitoare la încălcarea dispozițiilor legale invocate. În această împrejurare, excepția nulității recursului invocată de către intimata- reclamantă A. S.R.L. va fi respinsă. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în forma în vigoare la momentul comunicării actelor în speță- februarie 2009), denumit marginal "Comunicarea actului administrativ fiscal" prevăd următoarele: "(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat(...) (2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. (4) Dispozițiile C. proc. civ. privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.". Prin Decizia Curții Constituționale nr. 536/2011, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeași ordonanță, s-a stabilit, "că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestației îl reprezintă data comunicării, incertitudinea în privința acestuia constituind un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanță", și că "enumerarea pe care o conțin prevederile nu este întâmplătoare, ci modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor". Deși prevederile art. 44 Codul de procedură fiscală prevăd posibilitatea comunicării actului administrativ prin publicitate [alin. (2) lit. d)], aceleași reglementări [alin. (4)] fac trimitere la aplicarea C. proc. civ. în ceea ce privește "comunicarea actelor de procedură", care se aplică în mod corespunzător. Aceasta înseamnă că, în acord cu principiile generale de drept procesual, citarea prin publicitate reprezintă ultima alternativă, aplicabilă doar în cazul în care nu se poate identifica domiciliul părții, iar o altă modalitate de comunicare nu este posibilă din motive obiective. Însuși C. proc. civ. prevede posibilitatea comunicării prin publicitate a citațiilor și a actelor de procedură în situații expres reglementate. Prevederile art. 86 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil, consacră posibilitatea comunicării actelor de procedură în mai multe variante, dar în același scop, respectiv, al încunoștințării efective și al eliminării, pe cât posibil, a situațiilor ca actele comunicate să nu parvină destinatarului. Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază așadar, cum corect a reținut și instanța de fond, că formalitatea referitoare la comunicarea și, respectiv, confirmarea primirii actului atacat, nu s-a realizat cu respectarea normelor legale arătate. În cazul de față, procedura de comunicare a celor două acte administrative fiscale nu a respectat prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și cele din art. 86 C. proc. civ. Este adevărat că în borderourile pentru trimiteri de corespondență cu serviciul suplimentar "recomandat", expediate în data de 05.09.2008 și, respectiv, 06.03.2009 de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Deva, figurează intimata- reclamantă A. S.R.L. la nr. 97 și 37, dar, borderoul de corespondență, în sine, cum corect a constatat și instanța de fond, este un act efectuat pe circuitul intern, nu există confirmare de expediere efectivă către societatea intimată-reclamantă, ce urma a fi declarată inactivă. Prin urmare, nu s-a dovedit că a avut loc comunicarea notificărilor cu respectarea dispozițiilor legale, borderourile de corespondență depuse în dosar neputând constitui probă în acest sens, căci nu atestă primirea corespondenței de către destinatar. Mai mult, din cuprinsul prevederilor art. 86 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că citarea, respectiv comunicarea unui act prin publicitate, inclusiv prin afișarea acestuia la sediul organului emitent, se face numai atunci când, prin tot ce a fost întreprins, nu s-a izbutit a se afla domiciliul părții respective- ceea ce nu este cazul în speță. Așadar, Înalta Curte constată că în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, sentința recurată fiind legală și la adăpost de orice critică. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.