ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1044/2017

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 8 iulie 2015, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei de soluționare a Contestației nr. 13686/15913/15915/822277 din 16 iunie 2015 și anularea, în parte, a Ordinului Președintelui ANAF nr. 1167 din 29 mai 2009 în ceea ce privește înscrierea societății A. SRL în lista contribuabililor inactivi. 1.

Prin Sentința nr. 206 din 20 noiembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea reclamantei, a anulat Actul administrativ de soluționare a Contestației cu nr. 13686/16913/15915/822277 din 16 iunie 2015 emis de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a anulat, în parte, Ordinul Președintelui ANAF nr. 1167 din 29 mai 2009 privind înscrierea societății A. în lista contribuabililor inactivi și a obligat pârâta să plătească reclamantei 50 de RON cheltuieli de judecată. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin Încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond la data de 12 martie 2017.

Soluția și considerentele Înaltei Curți, potrivit art. 498 și art. 499 din Noul C. proc. civ. 3.1. Așa cum s-a menționat la pct. 1.2 al prezentei decizii, Curtea de apel a admis acțiunea reclamantei, a anulat Actul administrativ de soluționare a Contestației cu nr. 13686/16913/15915/822277 din 16 iunie 2015 emis de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a anulat, în parte, Ordinul Președintelui ANAF nr. 1167 din 29 mai 2009 privind înscrierea societății A. în lista contribuabililor inactivi și a obligat pârâta să plătească reclamantei 50 de RON cheltuieli de judecată. În motivarea soluției adoptate, Curtea de apel a reținut, în esență, că, în cauză, nu există confirmarea primirii actelor de către societatea reclamantă, în condițiile în care aceasta își schimbase sediul, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 86 alin. (3) C. proc. civ. - 1865, astfel încât procedura administrativă de declarare ca inactiv a contribuabilului a fost viciată, ceea ce a atras anularea parțială a Ordinului nr. 1167/2009, în ceea ce privește înscrierea societății în lista contribuabililor inactivi. 3.3. În recursul formulat, ANAF a invocat ca temei legal motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, potrivit căruia o hotărâre poate fi casată atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În motivarea recursului formulat, Agenția recurentă a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit că, în cauză, nu ar exista confirmarea primirii actelor de către societatea reclamantă, atât a adreselor privind obligația de depunere a declarațiilor fiscale, cât și a notificărilor emise, cât și faptul că societatea a făcut dovada că și-a schimbat sediul, situație în care, în mod eronat a tras concluzia că procedura de declarare a contribuabilului ca inactiv este viciată. În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată. 3.

Societatea intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., republicat și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică. 3.

Din actele și susținerile părților, cu privire la litigiul din cauza de față rezultă următoarele: Prin Sentința nr. 222 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, dată în Dosarul nr. x/57/2013, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Președintele A.N.A.F. Prin Decizia nr. 531 din 10 februarie 2015 dată de înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul S.C. A. SRL împotriva Sentinței nr. 222 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost modificată sentința recurată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de SC A. SRL, fiind anulată Decizia nr. 821176 din 3 noiembrie 2012 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a fost obligată să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Înalta Curte a reținut, în esență, că întrucât în speță procedura de comunicare nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv dispozițiile art. 44 alin. (2) C. proc. fisc., împotriva recurentei-reclamante nu a început să curgă termenul de decădere înlăuntrul căruia trebuia formulată contestația administrativă conform dispozițiilor art. 207 din același cod, iar respingerea contestației prin Decizia cu nr. 821176 din 3 noiembrie 2012 ca fiind tardivă, este nelegală. Astfel, instanța de fond nu putea trece la examinarea legalității Ordinului Președintelui ANAF nr. 1167 din 29 mai 2009 înainte de soluționarea pe fond a contestației formulate de recurenta-reclamantă conform dispozițiilor art. 218 C. proc. fisc., în raport cu soluția dată contestației administrative, analiza acesteia trebuia să se circumscrie numai cercetării soluției privind excepția tardivității. Prin Actul cu nr. 13686/15913/15915/822277 din 16 iunie 2015, ANAF - Direcția Generală Juridică, urmare a Deciziei nr. 531 din 10 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a respins ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată de societate, prin care a solicitat modificarea/anularea parțială a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009. În aceste condiții, societatea s-a adresat Curții de apel care a reținut că, în probațiune au fost administrate înscrisuri emise de organul fiscal competent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, fiind emise Notificările nr. 692 din 4 septembrie 2008 și 11923 din 3 martie 2009, cât și Adresa nr. 61970/2008 și Adresa nr. 47655/2008 prin care reclamanta este încunoștințată despre împrejurarea ca nu a depus declarațiile fiscale privind obligația de plata a impozitului pe venit și decontul de TVA. Comunicarea corespondentei s-a realizat prin posta cu confirmare de primire, dar corespondenta a fost returnată cu mențiunea destinatar necunoscut sau mutat de la adresa, în condițiile în care sediul social al reclamantei se afla la aceeași adresa. Or, Ordinul nr. 819/2008 nu cuprinde vreo reglementare privind modalitatea de transmitere a corespondentei către contribuabil și nici Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare de la acea dată, astfel încât instanța de fond a apreciat ca este aplicabila norma de drept comun cuprinsă în dispozițiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ. - 1865, potrivit căreia atunci când comunicarea nu se poate realiza prin angajați poprii, comunicarea se face prin poștă cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului și confirmarea primirii . În cauză s-a constat că nu a existat confirmarea primirii actelor de către societatea reclamantă, atât a adreselor privind obligația de depunere a obligațiilor fiscale, cât și a notificărilor emise, în condițiile în care societatea reclamantă a probat că nu și-a schimbat sediul, astfel că s-a apreciat că procedura administrativă de declarare a contribuabilului ca inactiv este viciată . Într-adevăr, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că agentul poștal a făcut mențiunea „Destinatar mutat de la adresă fără a-și lăsa noua adresă”, deși, în cauză, Agenția recurentă nu a probat că societatea și-ar fi schimbat sediul declarat la organele fiscale. Astfel fiind, instanța de recurs reține că instanța de fond a apreciat în mod corect incidența prevederilor art. 86 alin. (3) C. proc. civ. - 1865, în vigoare la datele respective, procedura de declarare ca inactivă a SC A. SRL fiind viciată. În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.