ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2013

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 10 februarie 2011, reclamanta SC G. SRL a chemat în judecata pe pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru ca prin hotarârea ce se va pronunța

să se dispună anularea Ordinului nr. 447 din 21 iunie 2006, publicat în M. Of.

nr. 593 din 10 iulie 2006, emis de președintele pârâtei, sub aspectul declarării

și includerii reclamantei pe lista societăților inactive.

Reclamanta a precizat

că a formulat plângere prealabilă la data de 01 noiembrie 2011.

Pârâta A.N.A.F. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă deoarece

ordinul contestat a fost publicat în M. Of. la data de 10 iulie 2006, iar lista

contribuabililor inactivi a fost afișată și pe pagina de internet a Ministerului

Finanțelor Publice.

Prin urmare reclamanta

a luat la cunoștință de faptul că a fost inclusă pe lista contribuabililor inactivi

la data de 10 iulie 2006 și nu la data de 28 septembrie 2010, cum a afirmat prin

acțiune.

Pârâta a mai sustinut

că ordinul contestat nu are caracter normativ.

La data de 09

noiembrie 2011, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității, invocată

prin întampinare, iar pârâta a depus concluzii scrise.

Reclamanta a depus cerere

precizatoare după sedință și după pronunțare.

de apel

Prin sentința nr. 6601

din 09 noiembrie 2011, Curtea de Appel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin acțiunea sa, reclamanta

a solicitat anularea dispozițiilor Ordinului nr. 447 din 21 iunie 2006, publicat

în M. Of. nr. 593 din 10 iulie 2006, emis de președintele A.N.A.F., sub aspectul

declarării și includerii reclamantei pe lista societăților inactive.

Actul contestat este un

act administrativ cu caracter individual deoarece privește persoane juridice strict

determinate.

În acest context reclamanta

avea obligația formulării plângerii prealabile în conformitate cu dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, adică în 30 de zile de la data publicării

ordinului în Monitorul Oficial.

Prin publicarea ordinului

în Monitorul Oficial actul se consideră comunicat și opozabil erga omnes.

Curtea a reținut că nerespectarea

termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrage decăderea

din dreptul de a mai formula plângere prealabilă.

Potrivit art. 7 alin.

(7) al aceluiași articol „plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale

se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la

alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de

6 luni este termen de prescripție.”

Curtea a constatat că

reclamanta nu a respectat nici termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege, care

s-a împlinit la data de 10 ianuarie 2007, ordinul fiind publicat în M. Of. la data

de 10 iulie 2006, reclamanta nefăcând dovada întreruperii sau suspendării cursului

prescripției.

Prin urmare, a stabilit

instanța de fond, reclamanta nu a formulat plângere prealabilă împotriva actului

administrativ contestat, în termen legal, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea

procedurii administrative prealabile, aceasta nefiind îndeplinită în conformitate

cu dispozițiile legale.

cauză

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta SC G. SRL Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență că Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006 este un act

administrativ cu caracter normativ, iar societatea a formulat plângere prealabilă

înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală în 01 noiembrie 2010.

A precizat recurenta că

Ordinul nr. 447 din 21 iunie 2006, prin care societatea a fost declarată inactivă,

a fost emis

în

temeiul art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

cu modificările și completările ulterioare, având în vedere și art. 11 alin. (1

2

)

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare

precum și Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 375/2005

privind stabilirea condițiilor pentru declararea contribuabililor inactivi.

A arătat că din conținutul

ordinului rezultă că dispozițiile sunt destinate tuturor subiecților de drept, fiind

publicate și în Monitorul Oficial, precum și pe pagina de internet Ministerului

Finanțelor, astfel că nu poate avea decât caracter normativ.

De asemenea, împrejurarea

că de la data declarării ca inactiv, contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza

facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate are consecințe negative și

pentru o companie care relaționează cu o asemenea societate.

Faptul că se suspendă

toate procedurile de avizare, autorizare, certificare, licențiere sau alte proceduri

similare, cât și orice operațiune sau procedură vamală cu privire la contribuabilul

inactiv și la activitățile acestuia, precum și oricare dintre avizele, autorizațiile,

licențele, acordurile și orice alte acte în baza cărora contribuabilii inactivi

sunt autorizați să funcționeze sau să desfășoare diverse activități economice.

În ceea ce privește plângerea

prealabilă, recurenta a susținut că societatea a formulat plângerea la Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Naționala de Administrare Fiscala la data de 01

noiembrie 2010.

În continuare recurenta

a formulat critici privind nelegalitatea declarării SC G. SRL ca inactivă, susținând

că autoritatea nu a respectat prevederile art.

11 alin. (11) și (12) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și nici prevederile

Ordinului A.N.A.F. nr. 375/2005.

II. Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

de drept relevante

Prin sentința

nr. 6601 din 09 noiembrie 2011 instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea

de anulare a dispoziției din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 447 din 21

iunie 2006 privind declararea și includerea SC G. SRL pe lista societăților inactive

publicat în M.Of. nr. 593/2006, pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, soluție împărtășită și de instanța de

control judiciar.

Înalta Curte constată

că nu este fondată critica recurentei privind caracterul normativ al Ordinului Președintelui

A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006.

Actele administrative

cu caracter normativ conțin norme juridice, adică reguli de conduită obligatorii,

generale și impersonale care se adresează unui număr nederminat de persoane, pe

când actele normative cu caracter individual vizează o anume persoană sau grupuri

de persoane.

Prin Ordinul Președintelui

A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006, a cărui anulare punctuală s-a solicitat, s-a

declarat și inclus reclamanta SC G. SRL pe lista societăților inactive. Se constată

așadar că prima instanță în mod corect a stabilit caracterul de act individual al

ordinului, întrucât acesta vizează persoane juridice strict determinate.

Așa fiind, în mod corect

au fost aplicate prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind procedura

prealabilă.

Potrivit acestor dispoziții

„(1) Înainte de a

se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vatamată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării

actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Or, pârâta a publicat

Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006 în M. Of. nr. 593 din

10 iulie 2006, dată la care a devenit opozabil erga omnes, iar reclamanta a formulat

plângerea prealabilă la data de 01 noiembrie 2010, cu mult peste termenele prevăzute

de lege.

De altfel, așa cum rezultă

din cele mai sus-menționate, reclamanta nu a respectat nici termenul prevăzut la

alin. (7) al art. 7 din lege, potrivit cărora

„plângerea prealabilă în cazul actelor

administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste

termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii

actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.”

În concluzie, Înalta Curte,

constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de SC G. SRL Giurgiu împotriva sentinței nr. 6601 din 09 noiembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 ianuarie 2013.