ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 februarie 2011, reclamanta SC G. SRL a chemat în judecata pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru ca prin hotarârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 447 din 21 iunie 2006, publicat în M. Of. nr. 593 din 10 iulie 2006, emis de președintele pârâtei, sub aspectul declarării și includerii reclamantei pe lista societăților inactive. Reclamanta a precizat că a formulat plângere prealabilă la data de 01 noiembrie 2011. Pârâta A.N.A.F.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă deoarece ordinul contestat a fost publicat în M. Of. la data de 10 iulie 2006, iar lista contribuabililor inactivi a fost afișată și pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice. Prin urmare reclamanta a luat la cunoștință de faptul că a fost inclusă pe lista contribuabililor inactivi la data de 10 iulie 2006 și nu la data de 28 septembrie 2010, cum a afirmat prin acțiune. Pârâta a mai sustinut că ordinul contestat nu are caracter normativ. La data de 09 noiembrie 2011, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității, invocată prin întampinare, iar pârâta a depus concluzii scrise. Reclamanta a depus cerere precizatoare după sedință și după pronunțare.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 6601 din 09 noiembrie 2011, Curtea de Appel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin acțiunea sa, reclamanta a solicitat anularea dispozițiilor Ordinului nr. 447 din 21 iunie 2006, publicat în M. Of. nr. 593 din 10 iulie 2006, emis de președintele A.N.A.F., sub aspectul declarării și includerii reclamantei pe lista societăților inactive. Actul contestat este un act administrativ cu caracter individual deoarece privește persoane juridice strict determinate. În acest context reclamanta avea obligația formulării plângerii prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, adică în 30 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial.

Prin publicarea ordinului în Monitorul Oficial actul se consideră comunicat și opozabil erga omnes. Curtea a reținut că nerespectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrage decăderea din dreptul de a mai formula plângere prealabilă. Potrivit art. 7 alin. (7) al aceluiași articol „plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.” Curtea a constatat că reclamanta nu a respectat nici termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege, care s-a împlinit la data de 10 ianuarie 2007, ordinul fiind publicat în M. Of.

la data de 10 iulie 2006, reclamanta nefăcând dovada întreruperii sau suspendării cursului prescripției. Prin urmare, a stabilit instanța de fond, reclamanta nu a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ contestat, în termen legal, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, aceasta nefiind îndeplinită în conformitate cu dispozițiile legale. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC G. SRL Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență că Ordinul Președintelui A.N.A.F.

nr. 447 din 21 iunie 2006 este un act administrativ cu caracter normativ, iar societatea a formulat plângere prealabilă înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală în 01 noiembrie 2010. A precizat recurenta că Ordinul nr. 447 din 21 iunie 2006, prin care societatea a fost declarată inactivă, a fost emis în temeiul art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere și art. 11 alin. (1 2 ) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare precum și Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 375/2005 privind stabilirea condițiilor pentru declararea contribuabililor inactivi.

A arătat că din conținutul ordinului rezultă că dispozițiile sunt destinate tuturor subiecților de drept, fiind publicate și în Monitorul Oficial, precum și pe pagina de internet Ministerului Finanțelor, astfel că nu poate avea decât caracter normativ. De asemenea, împrejurarea că de la data declarării ca inactiv, contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate are consecințe negative și pentru o companie care relaționează cu o asemenea societate. Faptul că se suspendă toate procedurile de avizare, autorizare, certificare, licențiere sau alte proceduri similare, cât și orice operațiune sau procedură vamală cu privire la contribuabilul inactiv și la activitățile acestuia, precum și oricare dintre avizele, autorizațiile, licențele, acordurile și orice alte acte în baza cărora contribuabilii inactivi sunt autorizați să funcționeze sau să desfășoare diverse activități economice.

În ceea ce privește plângerea prealabilă, recurenta a susținut că societatea a formulat plângerea la Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Naționala de Administrare Fiscala la data de 01 noiembrie 2010. În continuare recurenta a formulat critici privind nelegalitatea declarării SC G. SRL ca inactivă, susținând că autoritatea nu a respectat prevederile art. 11 alin. (11) și (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și nici prevederile Ordinului A.N.A.F. nr. 375/2005. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin sentința nr. 6601 din 09 noiembrie 2011 instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a dispoziției din Ordinul Președintelui A.N.A.F.

nr. 447 din 21 iunie 2006 privind declararea și includerea SC G. SRL pe lista societăților inactive publicat în M.Of. nr. 593/2006, pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar. Înalta Curte constată că nu este fondată critica recurentei privind caracterul normativ al Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006. Actele administrative cu caracter normativ conțin norme juridice, adică reguli de conduită obligatorii, generale și impersonale care se adresează unui număr nederminat de persoane, pe când actele normative cu caracter individual vizează o anume persoană sau grupuri de persoane. Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F.

nr. 447 din 21 iunie 2006, a cărui anulare punctuală s-a solicitat, s-a declarat și inclus reclamanta SC G. SRL pe lista societăților inactive. Se constată așadar că prima instanță în mod corect a stabilit caracterul de act individual al ordinului, întrucât acesta vizează persoane juridice strict determinate. Așa fiind, în mod corect au fost aplicate prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind procedura prealabilă. Potrivit acestor dispoziții „(1) Înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vatamată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Or, pârâta a publicat Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006 în M. Of. nr. 593 din 10 iulie 2006, dată la care a devenit opozabil erga omnes, iar reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de 01 noiembrie 2010, cu mult peste termenele prevăzute de lege. De altfel, așa cum rezultă din cele mai sus-menționate, reclamanta nu a respectat nici termenul prevăzut la alin. (7) al art. 7 din lege, potrivit cărora „plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.” În concluzie, Înalta Curte, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de SC G. SRL Giurgiu împotriva sentinței nr. 6601 din 09 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2013.