ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6189/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal

la data de 16

februarie 2012, reclamanta SC O. SRL a formulat contestație împotriva deciziei

din 17 ianuarie 2012 emisă de A.N.A.F.-D.G.F.P. Tulcea prin care i-a fost

respinsă contestația prin care solicitase anularea în parte a deciziei de

impunere din 18 noiembrie 2011 privind obligațiile suplimentare de plată

stabilite de o inspecție fiscală, precum și a raportului de inspecție fiscală

din 18 noiembrie 2011 emise de A.N.A.F.-D.G.F.P. Tulcea.

Prin contestația formulată,

reclamanta a arătat că prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. din 21 septembrie 2010

societatea a fost declarată inactivă, ordin ce a fost dat cu încălcarea procedurii

stabilite prin Ordinul M.F. modificat prin ordinele M.F. nr. 67/2009 și nr. 2258/2010,

împrejurare care o determină ca în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a invoca

excepția de nelegalitate a Ordinului Președintelui A.N.A.F. din 21 septembrie 2010

în ceea ce privește SC O. SRL.

Prin încheierea din 12

aprilie 2012 Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea de Apel Constanța.

Prin întâmpinare pârâta

A.N.A.F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui A.N.A.F.,

iar pe fond a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată.

În ce privește excepția

de nelegalitate a solicitat respingerea acesteia.

Hotărârea instanței de

fond

Prin

sentința

nr.

411/CA din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția de nelegalitate formulată

de către reclamanta SC O. SRL în contradictoriu cu pârâții – D.G.F.P. Tulcea și

Președintele A.N.A.F. ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că ordinul din 21 septembrie 2010 pentru aprobarea

listei contribuabililor declarați inactivi, astfel cum se precizează în preambulul

actului, a fost emis în temeiul prevederilor art. 11 alin. (1

1

) și

(1

2

) din Legea nr. 571/2003 privind C. proc. fisc., în temeiul prevederilor

art. 78 alin. (5) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. și având în

vedere prevederile ordinului P.A.N.A.F. pentru aprobarea procedurii privind declararea

contribuabililor inactivi, cu modificările și completările ulterioare.

A apreciat judecătorul

fondului că nu se poate susține că ordinul fiind emis în aplicarea ordinului nr.

819/2008 și prin care se aprobă lista contribuabililor declarați inactivi, este

nelegal, deoarece acesta nu numai că nu cuprinde nicio dispoziție legală proprie

în referire la „Procedura privind declararea contribuabililor inactivi” și care

să fie contrară vreunei dispoziții din Ordinul în baza căruia a fost emis, ci dimpotrivă,

acest ordin de aprobare a unei liste, a fost emis în aplicarea Ordinului nr. 819/2008

pentru aprobarea procedurii privind declararea contribuabililor inactivi.

Astfel, s-a apreciat că

nemulțumirile reclamantei privind modalitatea in care s-a procedat la înscrierea

sa în lista societăților inactive, constituie o apărare de fond.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a Președintelui A.N.A.F. în cauză, s-a apreciat

că se impune respingerea acesteia deoarece acesta este emitentul actului în referire

la care s-a invocat excepția de nelegalitate.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs recurenta – reclamantă SC O. SRL, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, s-a arătat în esență că menționarea societății reclamante ca fiind

declarată inactivă prin ordinul contestat s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor

prevăzute la pct. B art. 9 din Anexa 1 la Ordinul A.N.A.F. nr. 819/2008, care prevăd

obligativitatea notificării acestei împrejurări, notificare care nu a avut loc.

S-a invocat astfel nelegalitatea

ordinului din 21 septembrie 2010 în raport de neefectuarea comunicării condițiilor

pe care le putea îndeplini reclamanta pentru a evita menționarea acesteia pe lista

societăților inactive.

De asemenea, s-a susținut

că instanța de fond nu a remarcat lipsa notificării pe care D.G.F.P. Tulcea trebuia

să o comunice.

Procedura în fața

instanței de recurs

Intimata – pârâtă a formulat

concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea

soluției instanței de fond apreciind-o ca fiind legală și temeinică.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte urmează o respinge

pentru considerentele ce vor fi arătate in continuare.

În fapt, recurenta – reclamantă

a invocat excepția de nelegalitate a ordinului P. A.N.A.F. din 21 septembrie 2010,

apreciat a fi emis cu încălcarea procedurii stabilite prin Ordinul M.F. nr. 819/2008,

modificat prin Ordinele M.F. nr. 67/2009 și 2258/2010, prin care s-a aprobat Lista

contribuabililor declarați inactivi, reclamanta fiind indicată la poziția X din

listă.

Investită cu soluționarea

excepției de nelegalitate, instanța de contencios administrativ are de verificat

concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică

superioară în temeiul și în executarea cărora au fost emis, ținând seama de principiul

ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din

Constituția, republicată și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Din preambulul ordinului

din 21 septembrie 2010 rezultă că acesta a fost emis în temeiul prevederilor

art. 11 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea nr. 571/2003 privind

C. proc. fisc., în temeiul prevederilor art. 78 alin. (5) lit. a) din O.G. nr. 92/2003

privind C. proc. fisc. și având în vedere prevederile Ordinului P. A.N.A.F. nr.

819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi,

cu modificările și completările ulterioare.

Reține Înalta Curte, că

prin ordinul din 21 septembrie 2010 a fost aprobată Lista contribuabililor declarați

inactivi, în alin. (1); și s-a dispus comunicarea listei cu respectarea condițiilor

prevăzute de art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., prin

afișare la sediul A.N.A.F. și prin publicare pe pagina de internet, în alin. (2).

Nu poate fi reținută susținerea

recurentei – reclamante potrivit căreia actul atacat, prin menționarea acesteia

la poziția nr. X din listă, încalcă dispozițiile cu forță juridică superioară cuprinse

in pct. B art. 9 din Anexa 1 a Ordinului A.N.A.F. nr. 819/2008 potrivit cărora se

comunică cate o notificare fiecărui contribuabil in termen de 5 zile de la data

publicării proiectului de ordin, întrucât ceea ce se invocă de fapt în motivarea

excepției de nelegalitate ca fiind abuziv, este modul in care s-a derulat procedura

de declarare a recurentei ca inactivă.

În acord cu soluția pronunțată

de instanța de fond, Înalta Curte constată că acest motiv, ca și împrejurarea

că instanța de fond nu remarcat lipsa notificării pe care D.G.F.P. Tulcea trebuia

să o comunice, poate fi analizat pe calea acțiunii in anulare a actului, prin excepția

de nelegalitate instanța de contencios administrativ fiind investită să examineze

concordanța actului administrativ deduse judecății cu actul normativ cu forță juridică

superioară, in temeiul și in executarea căruia a fost emis, in raport de prevederile

art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Constatând că sentința

recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă

casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O. SRL Tulcea

împotriva sentinței nr. 411/CA din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2013.