ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6739/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

La data de 2 decembrie 2012 a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. 8471/327/2011,

plângerea contravențională împotriva Procesului-verbal de constatare și

sancționare a contravenției seria A/2009 nr. 0209286 din 17 noiembrie 2011,

formulată de petenta SC O. SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală

a Finanțelor Publice Tulcea.

În motivarea

plângerii contravenționale, petenta a arătat că prin Procesul-verbal seria

A/2009 nr. 0209286 din 17 noiembrie 2011 a fost sancționată cu amendă în sumă

de 6.000 RON și cu aplicarea măsurii complementare de confiscare a sumei de

30.851 RON, pentru fapta prevăzută la art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990,

însă descrierea faptei nu se circumscrie dispozițiilor art. 16 din O.G. nr.

2/2001, fiind neclară și incompletă.

A mai precizat

petenta că în perioada 7 octombrie 2010 - 18 decembrie 2010, societatea s-a

aflat pe lista contribuabililor inactivi în baza Ordinul Președintelui A.N.A.F.

nr. 2499 din 21 septembrie 2010, fapt pe care nu l-a cunoscut până la sfârșitul

lunii octombrie 2010, când a fost înștiințată de către intimată că nu mai este

plătitoare de TVA.

Intimata a mai

invocat excepția de nelegalitate a Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2499

din 21 septembrie 2010 și excepția prescripției dreptului intimatei de a aplica

amenda.

Legal citată,

intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii

contravenționale ca nelegală și constatarea că Procesul-verbal de constatare și

sancționare a contravenției seria A/2009 nr. 0209286 din 17 noiembrie 2011 este

temeinic și legal.

În ședința din data

de 24 februarie 2011, petenta, a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului

Președintelui A.N.A.F. nr. 2499 din 21 septembrie 2010, cu privire la

includerea societății în lista societăților inactive.

Prin Încheierea din

13 aprilie 2012 Judecătoria Tulcea a sesizat instanța competentă în

soluționarea excepției de nelegalitate respectiv Curtea de Apel Constanța.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 988/36/2012.

Pârâta A.N.A.F. a

invocat excepția lipsei calității procesuale a Președintelui Agenției Naționale

de administrare Fiscală și excepția autorității de lucru judecat.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

575/CA din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.N.A.F., excepția autorității de lucru judecat invocată de

pârâta A.N.A.F. și excepția de nelegalitate formulată de către reclamanta SC O.

SRL în contradictoriu cu pârâții - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Tulcea și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca nefondată.

În ce privește lipsa

calității procesuale pasive a A.N.A.F., Curtea a reținut că este neîntemeiată,

motivat de faptul că deși actul invocat pe calea excepției de nelegalitate este

emis de Președintele A.N.A.F., în cauza de fond a părților unde a fost invocată

excepția de nelegalitate figurează ca pârâtă și A.N.A.F. - D.G.F.P. Tulcea.

În consecință, în

cauza având ca obiect excepția de nelegalitate, calitate procesuală pasivă o au

celelalte părți din procedura de fond, dedusă judecății de către reclamantă

care a înțeles să uzeze și de această apărare permisă de dispozițiile art. 4

Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

autoritatea de lucru judecat, Curtea a reținut că nici această apărare nu poate

fi primită întrucât deși într-o altă cauză a fost analizată legalitatea

aceluiași ordin ca și cel criticat în cauză, chiar între aceleași părți totuși

hotărârea pronunțată nu este irevocabilă.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate invocată, s-au reținut următoarele.

Ordinul nr. 2499 din

21 septembrie 2010 pentru aprobarea listei contribuabililor declarați inactivi,

astfel cum se precizează în preambulul actului, a fost emis în temeiul

prevederilor art. 11 alin. (11) și (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul de

procedură fiscală, în temeiul prevederilor art. 78 alin. (5) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și având în vedere prevederile

Ordinului ANAF nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea

contribuabililor inactivi, cu modificările și completările ulterioare.

A apreciat

judecătorul fondului că nu se poate susține că Ordinul nr. 2499/2010 fiind emis

în aplicarea Ordinului nr. 819/2008 și prin care se aprobă lista

contribuabililor declarați inactivi, este nelegal, deoarece acesta nu numai că

nu cuprinde nicio dispoziție legală proprie în referire la „Procedura privind

declararea contribuabililor inactivi” și care să fie contrară vreunei

dispoziții din Ordinul în baza căruia a fost emis, ci dimpotrivă, acest Ordin

(nr. 2.499/2010) de aprobare a unei liste, a fost emis în aplicarea Ordinului

nr. 819/2008 pentru aprobarea procedurii privind declararea contribuabililor

inactivi.

Astfel, s-a apreciat

că nemulțumirile reclamantei privind modalitatea în care s-a procedat la

înscrierea sa în lista societăților inactive, constituie o apărare de fond.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs recurenta-reclamantă SC O. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, s-a arătat în esență că menționarea societății reclamante ca fiind

declarată inactivă prin ordinul contestat s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor

prevăzute la pct. B art. 9 din Anexa nr. 1 la Ordinul ANAF nr. 819/2008, care

prevăd obligativitatea notificării acestei împrejurări, notificare care nu a

avut loc.

S-a invocat astfel

nelegalitatea Ordinului nr. 2.499 din 21 septembrie 2010 în raport de

neefectuarea comunicării condițiilor pe care le putea îndeplini reclamanta

pentru a evita menționarea acesteia pe lista societăților inactive.

De asemenea, s-a

susținut că instanța de fond nu a remarcat lipsa notificării pe care DGFP

Tulcea trebuia să o comunice.

Procedura în fața

instanței de recurs

Intimata-pârâtă a

formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat

și menținerea soluției instanței de fond apreciind-o ca fiind legală și

temeinică.

S-a reiterat în

cuprinsul Notelor Scrise excepția puterii de lucru judecat.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

urmează o respinge pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În fapt,

recurenta-reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului ANAF nr.

2.499 din 21 septembrie 2010, apreciat a fi emis cu încălcarea procedurii

stabilite prin Ordinul MF nr. 819/2008, modificat prin Ordinele MF nr. 67/2009

și nr. 2.258/2010, prin care s-a aprobat Lista contribuabililor declarați

inactivi, reclamanta fiind indicată la poziția 23331 din listă.

Învestită cu soluționarea

excepției de nelegalitate, instanța de contencios administrativ are de

verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative

cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora au fost emis,

ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative

consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția, republicată și art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 24 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, republicată.

Din Preambulul Ordinului

nr. 2.499 din 21 septembrie 2010 rezultă că acesta a fost emis în temeiul

prevederilor art. 11 alin. (11) și (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul de

procedură fiscală, în temeiul prevederilor art. 78 alin. (5) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și având în vedere prevederile

Ordinului ANAF nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea

contribuabililor inactivi, cu modificările și completările ulterioare.

Reține Înalta Curte,

că prin Ordinul nr. 2.499 din 21 septembrie 2010 a fost aprobată Lista

contribuabililor declarați inactivi, în alin. (1); și s-a dispus comunicarea

listei cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 44 alin. (3) din O.G. nr.

92/2003 privind codul de procedură Fiscală, prin afișare la sediul Agenției

Naționale de Administrare Fiscală și prin publicare pe pagina de internet, în

alin. (2).

Nu poate fi reținută

susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia actul atacat, prin menționarea

acesteia la poziția nr. 23331 din listă, încalcă dispozițiile cu forță juridică

superioară cuprinse în pct. B art. 9 din Anexa nr. 1 a Ordinului ANAF nr.

819/2008 potrivit cărora se comunică câe o notificare fiecărui contribuabil în

termen de 5 zile de la data publicării proiectului de ordin, întrucât ceea ce

se invocă de fapt în motivarea excepției de nelegalitate ca fiind abuziv, este

modul în care s-a derulat procedura de declarare a recurentei ca inactivă.

În acord cu soluția

pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte constată că acest motiv, ca și

împrejurarea că instanța de fond nu remarcat lipsa notificării pe care DGFP

Tulcea trebuia să o comunice, poate fi analizat pe calea acțiunii în anulare a

actului, prin excepția de nelegalitate instanța de contencios administrativ

fiind învestită să examineze concordanța actului administrativ deduse judecății

cu actul normativ cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea

căruia a fost emis, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepția

autorității de lucru judecat, invocată de intimata-pârâtă A.NA.F., se reține că

excepția de nelegalitate, fiind un mijloc de apărare, trebuie cercetată în mod

concret în fiecare caz în parte, în raport cu obiectul acțiunii, astfel că în

situația existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile

pronunțate anterior în soluționarea excepției referitoare la același act

administrativ, nu se poate reține că există autoritate de lucru judecat,

întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 163 alin. (1) C. proc.

civ., în sensul triplei identități de cauză, obiect și părți.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Constatând că

sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să

atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.C. O. S.R.L. Tulcea împotriva Sentinței nr. 575/CA din 11

decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM