ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.11.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4912/2009

HOTĂRÂRE
06.11.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4912/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 ianuarie 2008 la

Tribunalul Tulcea, reclamanta SC P.T. SRL Jurilovca a chemat în judecată pârâta

A.N.A.F. - D.G.F.P. Tulcea, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se

dispună anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare

de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 44 din 22 august 2007, a

dispozițiilor de măsuri nr. 8090 din 17 august 2007, precum și a tuturor

actelor subsecvente acestora, emise în procedura de executare (somații).

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a mai solicitat

suspendarea executării actelor administrative enunțate.

În motivare a arătat că, urmare unui control efectuat la

societate, privind obligațiile fiscale ale acesteia, s-a stabilit că nu s-a

calculat corect TVA în sumă de 568.825 lei cu accesoriile aferente, a contestat

decizia de impunere, iar prin Decizia nr. 71 din 7 noiembrie 2007 emisă de

D.G.F.P. Tulcea, a fost respinsă contestația.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea.

Prin sentința civilă nr. 472 din 29

februarie 2008, Tribunalul Tulcea a admis excepția, și a declinat cauza, spre

competentă soluționare, Curții de Apel

Constanța,

întrucât valoarea litigiului depășește suma de 500.000 lei.

Urmare acestei soluții, cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel Constanta sub nr. 840/36/2008.

Ulterior, la 23 iunie 2008, prin precizările formulate,

contestatoarea a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 71/2007 a

D.G.F.P. Tulcea privind soluționarea contestației depusă și înregistrată la

D.G.F.P. Tulcea sub nr. 149/22 octombrie 2007, cu consecința admiterii

contestației și, în subsidiar, ca o consecință a admiterii pct. 1 (anularea Deciziei

71/2007), anularea Deciziei de impunere nr. 44/2007, a dispoziției de măsuri

8090/2007, a raportului de inspecție fiscală, precum și a tuturor actelor

subsecvente acestora emise în procedura de executare (somație nr. 36,

35,45-56/2007).

Pârâta a invocat excepția tardivității contestației astfel cum

a fost

modificată și precizată, întrucât

această cerere a fost formulată peste termenul de

6 luni de la

comunicarea Deciziei nr. 71/2007.

În susținerea excepției, s-au depus

înscrisuri.

Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 972/ CA din 11 decembrie 2008,

a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv formulată, contestația.

Totodată,

a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind suspendarea

actelor administrative.

Pentru

a hotărî astfel, cu privire la excepție, instanța a reținut că, în raport cu

data comunicării Deciziei nr. 71/2007, respectiv 13 noiembrie 2007, formularea contestației

la data de 23 iunie 2008, s-a făcut cu depășirea termenului de 6 luni, prevăzut

de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva

susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC P.T.

SRL Jurilovca, solicitând, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Recurenta

a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că, în cauză,

contestația formulată împotriva Deciziei nr. 71/2007 – a D.G.F.P. Tulcea a fost

formulată peste termenul legal, atâta timp cât, în cauză, nu s-a făcut dovada

comunicării legale a acestei decizii.

Analizând

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu critica

formulată de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv

cele ale art. 304

1

în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În

conformitate cu prevederile art. 218 pct. 2 C. proc. fisc., coroborate cu cele

ale art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 împotriva deciziei emisă

în soluționarea contestației formulate cu privire la actele administrativ

fiscale se poate introduce acțiune în termen de 6 luni de la data comunicării

respectivei decizii.

Soluția

instanței de fond a fost pronunțată printr-o greșită apreciere a înscrisurilor

din cauză și printr-o apreciere eronată a dispozițiilor legale referitoare la

termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ împotriva

actelor administrativ fiscale.

Prima

instanță a considerat îndeplinită procedura de comunicare a Deciziei nr. 71/2007

la data de 13 noiembrie 2007, fără îndoială având în vedere „confirmarea de

primire” depusă la fila 26 din dosarul Curții de apel, cu toate că, din analiza

conținutului acestui înscris, de altfel singurul depus în acest scop, nu

rezultă că actul comunicat este Decizia nr. 71/2007, ci „contestația xxxxx”, nu

rezultă identitatea primitorului actului, calitatea acestuia și nici nu are

aplicat sigiliul societăți destinatare.

În

atare situație, se constată ca fiind eronată soluția instanței care a constatat

ca fiind legal comunicată decizia contestată.

Cum,

expedierea acestui document nu întrunește cerințele legale pentru comunicarea

actelor de procedură, prevăzute de art. 44 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003

republicată, coroborate cu ele ale art. 100 alin. (1) C. proc. civ. și ale art.

11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 ca o condiție pentru a începe să

curgă termenul de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, nu se

poate susține că acțiunea reclamantei (practic precizarea de acțiune formulată

la 23 iunie 2008, prin care se solicită anularea Deciziei nr. 71/2007) este

tardivă.

În

consecință, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea pronunțată

de instanța de fond și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în

vederea soluționării pe fond a contestației.

Admite

recursul declarat de reclamanta SC P.T. SRL, Jurilovca împotriva sentinței

civile nr. 972/ CA din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1077/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată, inițial,pe rolul Tribunalul Tulcea, reclamanta SC P.T. SRL J., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.-D.
ÎCCJ 2011-02-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 710/2011
lei, stabilite prin decizia de impunere nr. 53/2007. La termenul din 07 ianuarie 2008, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 73 din 04 decembrie 2007 emisă de către D.G.F.P. Tulcea, avân
ÎCCJ 2009-03-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 663/CA din 25 iulie 2008, Curtea de Apel Constanta, secția comercială, maritimă si fluvială, de contencios administrativ si fisca
ÎCCJ 2007-04-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2141/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 247/ P.I. din 5 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea for
ÎCCJ 2007-06-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2991/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 91/ CA din 9 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 6005/36/2006, a fost respinsă ca nefondată acți
Sursă