ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.03.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2009

HOTĂRÂRE
05.03.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.

663/CA din 25 iulie 2008, Curtea de Apel Constanta, secția comercială, maritimă

si fluvială, de contencios administrativ si fiscal, a admis cererea de

suspendare formulată de reclamanta SC D. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.J.A.O.V.

Tulcea și a dispus, până la pronunțarea instanței de fond, suspendarea

executării deciziei de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008 emisă de D.J.A.O.V.

Tulcea.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a constatat că prin decizia de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008,

în sarcina reclamantei SC D. SRL au fost stabilite obligații suplimentare de

plată în sumă de 525.360 lei, din care 301.663 lei accize si 223.697 lei

majorări de întârziere, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat la data de

1 iulie 2008 contestație, în temeiul art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul

de procedură fiscală.

A constatat

instanța că în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ în

conținutul art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existenta cazului

bine justificat si existenta riscului producerii unei pagube iminente, astfel

încât a apreciat ca fiind întemeiată cererea de suspendare a actului

administrativ fiscal contestat, până la pronunțarea instanței de contencios

administrativ asupra fondului cauzei.

În termen

legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs D.R.A.O.V. Galați în nume

propriu și pentru A.N.V.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în

esență, recurentele au arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală

față de neîndeplinirea celor două condiții cumulative cerute de art. 14 din

Legea contenciosului administrativ cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și

t) prin care legiuitorul lămurește înțelesul expresiilor „pagubă iminentă” și

„caz bine justificat”.

În opinia recurentelor nu se poate primi concluzia că toate cererile de

suspendare a executării sunt întemeiate apriori și că impozitele datorate

statului reprezintă o pagubă iminentă pentru un agent economic așa cum rezultă

în mod implicit din considerentele de altfel lipsite de substanță, ale

sentinței Curții de Apel Constanța.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a abordat argumentația pe fondul

contestației, înțelegând în acest fel să sublinieze justețea soluției

pronunțate pe cererea de suspendare a actului administrativ-fiscal în discuție.

Mai mult, societatea intimată a depus la dosar ( sentința civilă nr.

970/CA din 11 decembrie 2008 prin care s-a soluționat fondul pricinii,

dispunându-se anularea deciziei nr. 37 din 9 iulie 2008, a deciziei de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008 și a raportului de inspecție fiscală care a

stat la baza acesteia.

Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu sunt întemeiate

criticile aduse de recurente deoarece judecătorul fondului a evaluat cererea de

suspendare din perspectiva art. 14 din Legea contenciosului administrativ și a

dispus în conformitate cu aceste prevederi suspendarea deciziei de impunere nr.

3956 din 13 iunie 2008 a D.J.A.O.V. Tulcea până la pronunțarea instanței de

fond.

Cum în cauză instanța de fond s-a

pronunțat și asupra cererii de anulare a actelor administrativ-fiscale, ce o

privesc pe reclamantă, printre care și cel a cărui suspendare s-a ordonat, așa

cum rezultă din sentința civilă nr. 970/CA din 11 decembrie 2008, cu atât mai

mult eventuala revenire asupra acestei măsuri nu ar mai avea eficiență, față de

temeiul în baza căruia s-a cerut și s-a dispus suspendarea, respectiv art. 14.

Neexistând, așadar, motive pentru

casarea/modificarea sentinței recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și a

art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V.

Galați și A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 663/CA din 25 iulie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă si fluvială, contencios

administrativ si fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1077/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată, inițial,pe rolul Tribunalul Tulcea, reclamanta SC P.T. SRL J., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.-D.
ÎCCJ 2009-11-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4912/2009
t, în principal, anularea Deciziei nr. 71/2007 a D.G.F.P. Tulcea privind soluționarea contestației depusă și înregistrată la D.G.F.P. Tulcea sub nr. 149/22 octombrie 2007, cu consecința admiterii contestației și, în subsidiar, ca o consecin
ÎCCJ 2009-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 268/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 9 iulie 2008, reclamanta SC T.T.S.O. SRL Agigea a chemat în judecată A.N.V. și D.R.A.O.V. Constanța, solicitând suspend
ÎCCJ 2012-11-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4645/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 206/CA din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal
ÎCCJ 2010-10-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4291/2010
i contestate, dovedindu-se cazul bine justificat, prin aspectele expuse în susținerea nelegalității deciziei de impunere, precum și existența pagubei iminente, prin raportare la cuantumul mai mult decât semnificativ al obligațiilor de plată
Sursă