ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 663/CA din 25 iulie 2008, Curtea de Apel Constanta, secția comercială, maritimă si fluvială, de contencios administrativ si fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC D. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.J.A.O.V. Tulcea și a dispus, până la pronunțarea instanței de fond, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008 emisă de D.J.A.O.V. Tulcea. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că prin decizia de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008, în sarcina reclamantei SC D. SRL au fost stabilite obligații suplimentare de plată în sumă de 525.360 lei, din care 301.663 lei accize si 223.697 lei majorări de întârziere, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat la data de 1 iulie 2008 contestație, în temeiul art. 205 din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. A constatat instanța că în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ în conținutul art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existenta cazului bine justificat si existenta riscului producerii unei pagube iminente, astfel încât a apreciat ca fiind întemeiată cererea de suspendare a actului administrativ fiscal contestat, până la pronunțarea instanței de contencios administrativ asupra fondului cauzei. În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs D.R.A.O.V. Galați în nume propriu și pentru A.N.V. Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în esență, recurentele au arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală față de neîndeplinirea celor două condiții cumulative cerute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) prin care legiuitorul lămurește înțelesul expresiilor „pagubă iminentă” și „caz bine justificat”. În opinia recurentelor nu se poate primi concluzia că toate cererile de suspendare a executării sunt întemeiate apriori și că impozitele datorate statului reprezintă o pagubă iminentă pentru un agent economic așa cum rezultă în mod implicit din considerentele de altfel lipsite de substanță, ale sentinței Curții de Apel Constanța. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a abordat argumentația pe fondul contestației, înțelegând în acest fel să sublinieze justețea soluției pronunțate pe cererea de suspendare a actului administrativ-fiscal în discuție.

Mai mult, societatea intimată a depus la dosar ( sentința civilă nr. 970/CA din 11 decembrie 2008 prin care s-a soluționat fondul pricinii, dispunându-se anularea deciziei nr. 37 din 9 iulie 2008, a deciziei de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008 și a raportului de inspecție fiscală care a stat la baza acesteia. Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu sunt întemeiate criticile aduse de recurente deoarece judecătorul fondului a evaluat cererea de suspendare din perspectiva art. 14 din Legea contenciosului administrativ și a dispus în conformitate cu aceste prevederi suspendarea deciziei de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008 a D.J.A.O.V. Tulcea până la pronunțarea instanței de fond.

Cum în cauză instanța de fond s-a pronunțat și asupra cererii de anulare a actelor administrativ-fiscale, ce o privesc pe reclamantă, printre care și cel a cărui suspendare s-a ordonat, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 970/CA din 11 decembrie 2008, cu atât mai mult eventuala revenire asupra acestei măsuri nu ar mai avea eficiență, față de temeiul în baza căruia s-a cerut și s-a dispus suspendarea, respectiv art. 14. Neexistând, așadar, motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și a art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Galați și A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 663/CA din 25 iulie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.