ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr.
663/CA din 25 iulie 2008, Curtea de Apel Constanta, secția comercială, maritimă
si fluvială, de contencios administrativ si fiscal, a admis cererea de
suspendare formulată de reclamanta SC D. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.J.A.O.V.
Tulcea și a dispus, până la pronunțarea instanței de fond, suspendarea
executării deciziei de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008 emisă de D.J.A.O.V.
Tulcea.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a constatat că prin decizia de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008,
în sarcina reclamantei SC D. SRL au fost stabilite obligații suplimentare de
plată în sumă de 525.360 lei, din care 301.663 lei accize si 223.697 lei
majorări de întârziere, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat la data de
1 iulie 2008 contestație, în temeiul art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală.
A constatat
instanța că în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ în
conținutul art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existenta cazului
bine justificat si existenta riscului producerii unei pagube iminente, astfel
încât a apreciat ca fiind întemeiată cererea de suspendare a actului
administrativ fiscal contestat, până la pronunțarea instanței de contencios
administrativ asupra fondului cauzei.
În termen
legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs D.R.A.O.V. Galați în nume
propriu și pentru A.N.V.
Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în
esență, recurentele au arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală
față de neîndeplinirea celor două condiții cumulative cerute de art. 14 din
Legea contenciosului administrativ cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și
t) prin care legiuitorul lămurește înțelesul expresiilor „pagubă iminentă” și
„caz bine justificat”.
În opinia recurentelor nu se poate primi concluzia că toate cererile de
suspendare a executării sunt întemeiate apriori și că impozitele datorate
statului reprezintă o pagubă iminentă pentru un agent economic așa cum rezultă
în mod implicit din considerentele de altfel lipsite de substanță, ale
sentinței Curții de Apel Constanța.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a abordat argumentația pe fondul
contestației, înțelegând în acest fel să sublinieze justețea soluției
pronunțate pe cererea de suspendare a actului administrativ-fiscal în discuție.
Mai mult, societatea intimată a depus la dosar ( sentința civilă nr.
970/CA din 11 decembrie 2008 prin care s-a soluționat fondul pricinii,
dispunându-se anularea deciziei nr. 37 din 9 iulie 2008, a deciziei de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008 și a raportului de inspecție fiscală care a
stat la baza acesteia.
Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu sunt întemeiate
criticile aduse de recurente deoarece judecătorul fondului a evaluat cererea de
suspendare din perspectiva art. 14 din Legea contenciosului administrativ și a
dispus în conformitate cu aceste prevederi suspendarea deciziei de impunere nr.
3956 din 13 iunie 2008 a D.J.A.O.V. Tulcea până la pronunțarea instanței de
fond.
Cum în cauză instanța de fond s-a
pronunțat și asupra cererii de anulare a actelor administrativ-fiscale, ce o
privesc pe reclamantă, printre care și cel a cărui suspendare s-a ordonat, așa
cum rezultă din sentința civilă nr. 970/CA din 11 decembrie 2008, cu atât mai
mult eventuala revenire asupra acestei măsuri nu ar mai avea eficiență, față de
temeiul în baza căruia s-a cerut și s-a dispus suspendarea, respectiv art. 14.
Neexistând, așadar, motive pentru
casarea/modificarea sentinței recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și a
art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V.
Galați și A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 663/CA din 25 iulie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă si fluvială, contencios
administrativ si fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.