ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5510/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC G.C.

SRL a chemat în judecată pe pârâtele D.G.F.P. Constanța și A.N.A.F. - D.G.S.C.

și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea

pârâtelor la soluționarea contestației sale, înregistrată sub nr. 6418 din 13

iulie 2011 la registratura pârâtei D.G.F.P. Constanța și sub nr. 907204 din 21

iulie 2011 la registratura A.N.A.F. - D.G.S.C., contestație formulată împotriva

raportului de inspecție fiscală și a procesului verbal încheiat de organele de

inspecție fiscală la data de 22 iunie 2011 și a deciziei de impunere nr. F1.

din 27 iunie 2011 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de

inspecția fiscală, emise de D.G.F.P. Constanța, precum și la emiterea

dispoziției privind soluționarea contestației care să analizeze fondul

situației de fapt fiscale ivite.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta D.G.F.P. Constanța a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, arătând că soluționarea contestației reclamantei nu poate fi efectuată decât

de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F., care este competentă conform prevederilor art.

209 alin. (3) C. proc. fisc.

Prin sentința civilă

nr. 39/CA din 20 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte acțiunea

formulată de către reclamanta SC G.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P.

Constanța și A.N.A.F. - D.G.S.C.;

- a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Constanța;

- a admis acțiunea reclamantei

în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.S.C. și a obligat pârâta să soluționeze contestația

reclamantei înregistrată sub nr. 907204 din 21 iulie 2011 la pârâtă, formulată împotriva

raportului de inspecție fiscală din 22 iunie 2011 și a deciziei de impunere nr.

994 din 27 iunie 2011;

- a respins cererea reclamantei

formulată în contradictoriu cu D.G.F.P. Constanța, ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția invocată de pârâta D.G.F.P.

Constanța, privind lipsa calității sale procesuale pasive, este întemeiată, deoarece

în cauză nu există identitate între partea chemată în judecată pentru a răspunde

pretențiilor formulate de reclamantă și cea obligată în raportul juridic dedus judecății,

având în vedere că soluționarea contestației reclamantei nu poate fi realizată decât

de organul abilitat legal a o îndeplini, respectiv D.G.S.C. din Cadrul A.N.A.F.

București, astfel cum prevede art. 209 lit. c) C. proc. fisc.

Prin urmare, acțiunea

a fost respinsă față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane

fără calitate procesual pasivă.

Instanța de fond a apreciat

că acțiunea reclamantei, prin care a solicitat obligarea pârâtei A.N.A.F. - D.G.S.C.

de a-i soluționa contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală

din 22 iunie 2011 și a deciziei de impunere nr. 994 din 27 iunie 2011 este întemeiată,

astfel că a admis cererea reclamantei în acest sens, urmând ca pârâta D.G.S.C. să

soluționeze contestația prin pronunțarea unei soluții prevăzute de textele de lege.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

declarat se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii;

că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta A.N.A.F. - D.G.S.C. la soluționarea

contestației intimatei-reclamante înregistrată sub nr. 907204 din 21 iulie 2011

la pârâtă, formulată împotriva raportului de inspecție fiscală din 22 iunie 2011

și a deciziei de impunere nr. 994 din 27 iunie 2011.

Recurenta mai arată că,

prin Decizia nr. 17 din 10 ianuarie 2012, D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. a soluționat

contestația reclamantei, în sensul că a suspendat soluționarea cauzei pentru suma

totală de 4.856.056 RON, reprezentând: - 1.366.223 RON - TVA; - 1.275.114 RON -

accesorii aferente TVA; - 1.150.504 RON - impozit pe profit; - 1.064.215 RON - accesorii

aferente impozitului pe profit, procedura administrativa urmând a fi reluată la

încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, motiv

pentru care solicită să se constate că acțiunea a rămas fără obiect.

Recurenta solicită admiterea

recursului ca fondat, modificarea sentinței nr. 39/CA din 20 ianuarie 2012, pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica sentința atacată,

în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect,

pentru considerentele în continuare arătate.

Prin acțiunea formulată,

reclamanta SC G.C. SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

obligarea pârâtelor D.G.F.P. Constanța și A.N.A.F. - D.G.S.C. la soluționarea contestației

sale, înregistrată sub nr. 6418 din 13 iulie 2011 la registratura pârâtei D.G.F.P.

Constanța și sub nr. 907204 din 21 iulie 2011 la registratura A.N.A.F. - D.G.S.C.,

contestație formulată împotriva raportului de inspecție fiscală și a procesului

verbal încheiat de organele de inspecție fiscală la data de 22 iunie 2011 și a Deciziei

de impunere nr. F1. din 27 iunie 2011 privind obligațiile suplimentare de plată

stabilite de inspecția fiscală, emise de D.G.F.P. Constanța, precum și la emiterea

dispoziției privind soluționarea contestației.

Înalta Curte constată

că cererea de obligare a pârâtei A.N.A.F. la soluționarea contestației administrative

a rămas fără obiect, deoarece prin decizia nr. 17 din 10 ianuarie 2012 D.G.S.C.

din cadrul A.N.A.F. a soluționat contestația reclamantei, în sensul că a suspendat

soluționarea cauzei pentru suma totală de 4.856.056 RON, reprezentând: - 1.366.223

RON - TVA; - 1.275.114 RON - accesorii aferente TVA; - 1.150.504 RON - impozit pe

profit; - 1.064.215 RON - accesorii aferente impozitului pe profit, procedura administrativă

urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat

suspendarea.

Acest fapt a fost adus

la cunoștința instanței de fond încă de la data de 16 ianuarie 2012, prin înscrisurile

depuse la dosar de către pârâtă, deci anterior datei pronunțării sentinței recurate.

De asemenea, în fața instanței

de control judiciar, niciuna dintre părți nu a contestat existența acestei decizii

și nici emiterea ei anterior datei pronunțării sentinței de către instanța de fond.

În raport de actele existente

la dosarul cauzei, Înalta Curte nu poate reține susținerile intimatei-reclamante,

potrivit cărora sentința instanței de fond este legală și temeinică în funcție de

actele și informațiile aflate la dosar la momentul punerii concluziilor pe fond,

de vreme ce în cauză a fost amânată pronunțarea pentru data de 16 ianuarie 2012,

iar informațiile referitoare la soluționarea contestației au ajuns la dosar înainte

de această dată.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în

sensul că va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 39/CA din 20 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 mai 2013.