ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5510/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC G.C. SRL a chemat în judecată pe pârâtele D.G.F.P. Constanța și A.N.A.F. - D.G.S.C. și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la soluționarea contestației sale, înregistrată sub nr. 6418 din 13 iulie 2011 la registratura pârâtei D.G.F.P. Constanța și sub nr. 907204 din 21 iulie 2011 la registratura A.N.A.F. - D.G.S.C., contestație formulată împotriva raportului de inspecție fiscală și a procesului verbal încheiat de organele de inspecție fiscală la data de 22 iunie 2011 și a deciziei de impunere nr. F1. din 27 iunie 2011 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emise de D.G.F.P.

Constanța, precum și la emiterea dispoziției privind soluționarea contestației care să analizeze fondul situației de fapt fiscale ivite. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta D.G.F.P. Constanța a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că soluționarea contestației reclamantei nu poate fi efectuată decât de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F., care este competentă conform prevederilor art. 209 alin. (3) C. proc. fisc. Prin sentința civilă nr. 39/CA din 20 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta SC G.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P.

Constanța și A.N.A.F. - D.G.S.C.; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Constanța; - a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.S.C. și a obligat pârâta să soluționeze contestația reclamantei înregistrată sub nr. 907204 din 21 iulie 2011 la pârâtă, formulată împotriva raportului de inspecție fiscală din 22 iunie 2011 și a deciziei de impunere nr. 994 din 27 iunie 2011; - a respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu D.G.F.P. Constanța, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția invocată de pârâta D.G.F.P.

Constanța, privind lipsa calității sale procesuale pasive, este întemeiată, deoarece în cauză nu există identitate între partea chemată în judecată pentru a răspunde pretențiilor formulate de reclamantă și cea obligată în raportul juridic dedus judecății, având în vedere că soluționarea contestației reclamantei nu poate fi realizată decât de organul abilitat legal a o îndeplini, respectiv D.G.S.C. din Cadrul A.N.A.F. București, astfel cum prevede art. 209 lit. c) C. proc. fisc. Prin urmare, acțiunea a fost respinsă față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei, prin care a solicitat obligarea pârâtei A.N.A.F.

- D.G.S.C. de a-i soluționa contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală din 22 iunie 2011 și a deciziei de impunere nr. 994 din 27 iunie 2011 este întemeiată, astfel că a admis cererea reclamantei în acest sens, urmând ca pârâta D.G.S.C. să soluționeze contestația prin pronunțarea unei soluții prevăzute de textele de lege. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii; că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta A.N.A.F. - D.G.S.C. la soluționarea contestației intimatei-reclamante înregistrată sub nr. 907204 din 21 iulie 2011 la pârâtă, formulată împotriva raportului de inspecție fiscală din 22 iunie 2011 și a deciziei de impunere nr. 994 din 27 iunie 2011. Recurenta mai arată că, prin Decizia nr. 17 din 10 ianuarie 2012, D.G.S.C.

din cadrul A.N.A.F. a soluționat contestația reclamantei, în sensul că a suspendat soluționarea cauzei pentru suma totală de 4.856.056 RON, reprezentând: - 1.366.223 RON - TVA; - 1.275.114 RON - accesorii aferente TVA; - 1.150.504 RON - impozit pe profit; - 1.064.215 RON - accesorii aferente impozitului pe profit, procedura administrativa urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, motiv pentru care solicită să se constate că acțiunea a rămas fără obiect. Recurenta solicită admiterea recursului ca fondat, modificarea sentinței nr. 39/CA din 20 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele în continuare arătate. Prin acțiunea formulată, reclamanta SC G.C. SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor D.G.F.P. Constanța și A.N.A.F. - D.G.S.C. la soluționarea contestației sale, înregistrată sub nr. 6418 din 13 iulie 2011 la registratura pârâtei D.G.F.P. Constanța și sub nr. 907204 din 21 iulie 2011 la registratura A.N.A.F.

- D.G.S.C., contestație formulată împotriva raportului de inspecție fiscală și a procesului verbal încheiat de organele de inspecție fiscală la data de 22 iunie 2011 și a Deciziei de impunere nr. F1. din 27 iunie 2011 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emise de D.G.F.P. Constanța, precum și la emiterea dispoziției privind soluționarea contestației. Înalta Curte constată că cererea de obligare a pârâtei A.N.A.F. la soluționarea contestației administrative a rămas fără obiect, deoarece prin decizia nr. 17 din 10 ianuarie 2012 D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F.

a soluționat contestația reclamantei, în sensul că a suspendat soluționarea cauzei pentru suma totală de 4.856.056 RON, reprezentând: - 1.366.223 RON - TVA; - 1.275.114 RON - accesorii aferente TVA; - 1.150.504 RON - impozit pe profit; - 1.064.215 RON - accesorii aferente impozitului pe profit, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea. Acest fapt a fost adus la cunoștința instanței de fond încă de la data de 16 ianuarie 2012, prin înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, deci anterior datei pronunțării sentinței recurate. De asemenea, în fața instanței de control judiciar, niciuna dintre părți nu a contestat existența acestei decizii și nici emiterea ei anterior datei pronunțării sentinței de către instanța de fond.

În raport de actele existente la dosarul cauzei, Înalta Curte nu poate reține susținerile intimatei-reclamante, potrivit cărora sentința instanței de fond este legală și temeinică în funcție de actele și informațiile aflate la dosar la momentul punerii concluziilor pe fond, de vreme ce în cauză a fost amânată pronunțarea pentru data de 16 ianuarie 2012, iar informațiile referitoare la soluționarea contestației au ajuns la dosar înainte de această dată. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 39/CA din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2013.