ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 517/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 14 februarie 2012 pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. 193/36/2012, reclamanta SC "A.M." SRL - Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța (DGFP Constanța), suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de pârâtă privind obligațiile fiscale suplimentare și accesorii stabilite de inspecția fiscală în valoare totală de 686.880 RON, până la pronunțarea instanței de fond. Cererea reclamantei a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 197/CA din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC "A.M." SRL - Constanța și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de DGFP Constanța până la pronunțarea instanței de fond, reținând, în esență, că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. 3. Recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta DGFP Constanța, fără a-și încadra expres criticile în motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 4. Apărarea reclamantei SC "A.M." SRL. - Constanța Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant legal al recurentei-pârâte în privința persoanei B.H., care a semnat la data de 14 mai 2012 cererea de recurs, deși, prin H.G. nr. 411 din 8 mai 2012, a fost numit în funcția de prefect al Județului Constanța. Totodată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de Curtea de apel, prin care, în mod corect, s-a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Analizând cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată. Se constată că recursul declarat de pârâta DGFP Constanța, înregistrat la instituția emitentă sub nr. 31989 din 14 mai 2012, nu a fost semnat de către directorul executiv B.H. - persoană care, prin H.G. nr. 411/2012, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 319 din 11 mai 2012, a fost desemnat pentru a exercita, cu caracter temporar, prin detașare în condițiile legii, funcția publică de prefect al județului Constanța - ci a fost semnat, în numele acestei persoane, de către M.E.R., director executiv adjunct, împuternicit să exercite atribuțiile de director executiv în perioadele în care directorul executiv H.B.I.

se află în imposibilitatea exercitării atribuțiilor ce îi revin, conform Ordinului nr. 2338 din 9 august 2010 al președintelui Agenției Națională de Administrare Fiscală (dosarului de recurs) Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta SC "A.M." SRL - Constanța a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere privind suspendarea executării, până la pronunțarea instanței de fond, a Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de pârâta DGFP Constanța privind obligațiile fiscale suplimentare și accesorii stabilite de inspecția fiscală în valoare totală de 686.880 RON. Prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel a admis cererea formulată de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a dispus suspendarea executării actului contestat, până la pronunțarea instanței de fond.

Conform datelor din sistemul informatic E., Înalta Curte constată că, în Dosarul nr. 445/36/2012, prin Sentința nr. 424 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța a respins contestația formulată de reclamanta SC "A.M." SRL - Constanța, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâta DGFP Constanța, având ca obiect anularea în totalitate a Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă pârâtă privind obligațiile fiscale suplimentare și accesorii stabilite de inspecția fiscală în valoare totală de 686.880 RON.

În acest context, Înalta Curte urmează a stabili dacă mai subzistă interesul recurentei-pârâte în susținerea recursului declarat în prezentul dosar (nr. 193/36/2012), având ca obiect cererea formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de DGFP Constanța, cu privire la care instanța de fond a respins acțiunea în anulare. În prezenta cauză, învestită fiind cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Constanța a dispus, conform dispozițiilor alin. (1) al articolului respectiv, suspendarea executării actului administrativ (Decizia de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de DGFP Constanța) până la pronunțarea instanței de fond.

Or, ca instanță de fond, învestită cu acțiune în anularea actului (Decizia de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de DGFP Constanța), Curtea de Apel Constanța, prin Sentința nr. 424 din 26 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 445/36/2012, a respins acțiunea în anularea actului ce formează obiectul cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. În consecință, soluția de suspendare a executării dispusă prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ce formează obiectul prezentului recurs, a încetat de drept (conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004) să mai producă efecte juridice prin împlinirea termenului până la care instanța a dispus suspendarea executării actului, respectiv "pronunțarea instanței de fond" în Dosarul nr. 445/36/2012.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. În cauză, Înalta Curte constată că folosul practic urmărit de recurenta-pârâtă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în respingerea cererii de suspendare a executării formulată de reclamanta SC "A.M." SRL - Constanța în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Interesul urmărit de recurenta-pârâtă nu este însă unul actual, de vreme ce, așa cum s-a arătat anterior, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la acțiunea în anularea actului a cărui suspendare formează obiectul prezentului litigiu în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că măsura provizorie dispusă de Curtea de apel prin sentința recurată a încetat de drept, în temeiul acelorași dispoziții, să mai producă efecte juridice de la data pronunțării instanței de fond. Ca urmare a constatării faptului că recursul declarat de recurenta-pârâtă este lipsit de interes, este de prisos a fi expuse și analizate în concret criticile din recurs referitoare la cerințele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de Curtea de Apel Constanța atacate cu recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța împotriva Sentinței civile nr. 197/CA din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013. Procesat de GGC - CL +++ R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 4943/2013 Dosar nr. 1339/59/2011 Ședința publică de la 11 aprilie 2013 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamanta L.G.S.P.R.L. - Reșița a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "ANAF") și Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Comisia de selecție"), solicitând anularea deciziei emise de pârâtă prin care a fost desemnată câștigătoare oferta depusă de B.I.I.P.U.R.L.

în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C." SA, aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, anularea Deciziei nr. 833219 din 22 septembrie 2011 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva rezultatului procedurii de selecție organizată de ANAF în data de 15 iulie 2011, prin care a fost desemnată câștigătoare oferta depusă de B.I.I.P.U.R.L. în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C." SA, aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, precum și suspendarea executării deciziei atacate, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 96 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta L.G.S.P.R.L.

- Reșița și a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Adresa nr. 825689 din 10 august 2011, Comisia de selecție a comunicat reclamantei că oferta sa pentru selecția organizată în vederea desemnării administratorului/lichidatorului judiciar în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009, aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, privind pe debitoarea SC "C." SA, a fost respinsă, fiind desemnată câștigătoare oferta depusă de B.I.I.P.U.R.L., arătându-se că punctajul obținut de reclamantă a fost de 80 puncte, iar cel al câștigătoarei a fost de 87 puncte, potrivit Ordinului președintelui ANAF nr. 2009/2007.

Prin Adresa nr. 833219 din 22 septembrie 2011, pârâta a respins contestația formulată de reclamantă, reținând, în esență, că departajarea ofertelor nu s-a făcut exclusiv pe baza ofertelor financiare depuse de ofertanți, ci avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007 privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare. Prin acțiune, reclamanta a contestat desemnarea drept câștigătoare a ofertei depuse de B.I. I.P.U.R.L. pe motiv că onorariul pe care l-a solicitat prin oferta depusă a fost de 1.500 RON, pe când cel care se va acorda societății câștigătoare va fi de 88.641,40 RON, oferta sa fiind, deci, favorabilă.

De asemenea, reclamanta a susținut că oferta sa financiară este mai avantajoasă pentru că, în ceea ce privește strategia de reorganizare/lichidare, este optimă din punct de vedere strategic și temporal, cu stabilirea unei durate minime posibile de efectuare a procedurii în condiții legale și cu respectarea termenelor stabilite de lege. Totodată, reclamanta a menționat că nu este în măsură să analizeze propria ofertă comparativ cu cea depusă de B.I. I.P.U.R.L., întrucât nu este în posesia respectivei oferte și că pârâta nu a ținut cont de împrejurarea că îndeplinește calitatea de lichidator în dosarul de insolvență aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, calitate pe care a avut-o de la începutul procedurii.

A mai arătat reclamanta că oferta pe care a depus-o este bazată pe situații și date reale, fiindu-i recunoscute calitățile de administrator judiciar/lichidator în dosarul referitor la SC "C." SA, anexând în acest sens sentința pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin prin care a fost numită lichidator în dosarul respectiv. Instanța a reținut că departajarea celor două concurente a fost realizată în urma notării diferențiate la mai multe criterii prevăzute de Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007 și nu numai în raport cu ofertele financiare, așa cum susține reclamanta. De altfel, susținerile reclamantei sunt contrazise și de adresa pârâtei nr. 875689 din 10 august 2011, în care se arată punctajul obținut de reclamantă comparativ cu societatea câștigătoare.

Reclamanta nu a dovedit nicio vătămare prin actul administrativ emis de pârâtă, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca urmare a încălcării unei dispoziții legale în procedura de selectare a ofertelor, iar invocarea de către reclamantă a calității sale de lichidator în dosarul de insolvență aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin privind pe SC "C." SA este lipsită de relevanță juridică în cauză pentru că reclamanta nu a indicat nicio dispoziție legală din Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007 care să fi impus, exclusiv pe acest criteriu, declararea sa drept câștigătoare și care să fi fost încălcată de pârâtă. 4. Recursul declarat de reclamanta L.G. S.P.R.L. - Reșița Împotriva Sentinței civile nr. 96 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta L.G.S.P.R.L.

- Reșița, invocând dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ. Printr-o primă critică, recurenta-reclamantă susține că, încălcând dreptul la un proces echitabil, instanța a respins cererea sa de obligare a pârâtei să depună dosarul administrativ în baza căruia a fost emis actul ce formează obiectul cauzei. Printr-o a doua critică din recurs, recurenta susține că instanța de fond a împiedicat-o să facă dovada susținerilor sale, iar prin actele depuse în probațiune a făcut dovada vătămării intereselor sale prin emiterea actului atacat. Printr-o a treia critică din recurs, recurenta susține că, în comparație cu oferta depusă de B.I.I.P.U.R.L., în mod greșit a fost depunctată la criteriul financiar și criteriul privind strategia de reorganizare/lichidare.

II. Considerentele Înaltei Curți În recurs, la termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte a pus în discuția părților și, în temeiul art. 306 alin. (2) raportat la art. 304 pct. 5 cu referire la art. 105 alin. (1) și art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la motivul de ordine publică referitor la pronunțarea sentinței atacate fără citarea B.I.I.P.U.R.L., în calitate de beneficiar al procedurii administrative în cadrul căreia au fost emise actele contestate în cauză. Conform celor expuse anterior, reclamanta L.G.S.P.R.L. - Reșița a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect: (i) anularea deciziei emise de pârâtă prin care a fost desemnată câștigătoare oferta depusă de B.I.

I.P.U.R.L. în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C." SA, aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin; (ii) anularea Deciziei nr. 833219 din 22 septembrie 2011 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva rezultatului procedurii de selecție organizată de ANAF în data de 15 iulie 2011, prin care a fost desemnată câștigătoare oferta depusă de B.I. I.P.U.R.L. în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C." SA, aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin; (iii) suspendarea executării deciziei atacate, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată că prima instanță a soluționat acțiunea, astfel cum a fost formulată de reclamanta L.G.

S.P.R.L. - Reșița, numai în contradictoriu cu pârâtele ANAF și Comisia de selecție, în calitate de autorități publice emitente ale actelor emise în procedura de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin și privind pe debitoarea SC "C." SA. Se reține, astfel, că reclamanta a solicitat anularea unor acte administrative emise în cadrul unei proceduri prin care oferta depusă de B.I. I.P.U.R.L. a fost desemnată câștigătoare în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC "C." SA. Rezultă, în consecință, că finalitatea demersului judiciar al reclamantei vizează desființarea actelor administrative prin care o terță persoană, respectiv B.I.

I.P.U.R.L., a fost desemnată câștigătoare în procedura de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC "C." SA. Conform art. 161 din Legea nr. 554/2004, "instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept". Or, raportat la obiectul acțiunii și față de împrejurarea că actele contestate privesc drepturi și interese legitime ale B.I. I.P.U.R.L., acest subiect de drept este îndreptățit să formuleze propriile apărări în sensul art. 161 din Legea nr. 554/2004. În virtutea rolului activ ce îi revine conform art. 129 alin. (4) C. proc.

civ. și în sensul dispozițiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, prima instanța avea obligația de a pune în discuția părților, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a B.I. I.P.U.R.L., în calitate de subiect de drept ale cărui drepturi și interese legitime sunt vizate de actele administrative emise în procedura de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC "C." SA. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) - (3) și (5) și art. 313, Înalta Curte va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de L.G. S.P.R.L. - Reșița împotriva Sentinței civile nr. 96 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - CL +++ R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 522/2013 Dosar nr. 8384/30/2010* Ședința publică de la 1 februarie 2013 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 8384/30/2010, reclamantul F.T.I.

a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "ANRP"), Instituția Prefectului Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Remetea Mare și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună; obligarea pârâtei ANRP la emiterea unui titlu de conversie și a unui titlu de plată cu privire la despăgubirile acordate în baza Legii nr. 247/2005, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; obligarea pârâtei ANRP să-i acorde despăgubiri în cuantum de 622.383.203 RON în numerar, conform art. 18 1 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și a amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că este moștenitorul bunicului său B.I., decedat la data de 5 decembrie 2000, iar, în anul 2001, a depus o notificarea cu nr. 71/2001 la Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 în vederea acordării despăgubirilor bănești cu privire la imobilul situat în județul Timiș, imobil care a fost preluat în mod abuziv de la bunicul său. Ca urmare a notificării depuse, în calitate de moștenitor, a primit un răspuns de la Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 prin care i se comunică faptul că nu este posibilă acordarea de despăgubiri bănești, iar, în baza art. 20 alin. (2 1 ) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 36.2 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Primăriei Remetea Mare.

Ulterior, Primăria comunei Remetea Mare a emis Dispoziția nr. 156 din data de 25 mai 2004, prin care se dispune respingerea restituirii în natură a imobilului și acordarea de titluri de valoare nominală sau de acțiuni, valoarea imobilului urmând a fi determinată în urma efectuării unei expertize de evaluare. Reclamantul a invocat incidența dispozițiilor art. 13 - 18 din Titlul VII - "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005. 2. Hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Tribunalul Timiș Prin Sentința civilă nr. 365 din 23 martie 2011, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

3. Hotărârea instanței de fond Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 18 din 16 ianuarie 2012, prin care a respins acțiunea formulată de reclamantul F.T.I., în contradictoriu cu pârâții ANRP, Instituția Prefectului Județului Timiș, Primăria Comunei Remetea Mare și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reținând, în esență, următoarele: În condițiile în care au fost invocate atât excepția prematurității acțiunii, cât și excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român, în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepții ce fac inutilă cercetare în fond a cauzei, instanța a analizat cu prioritate excepția prematurității acțiunii, ca fiind o excepție de procedură absolută, spre deosebire de excepția lipsei calității procesual pasive ce se caracterizează ca o excepție de fond.

Analizând excepția prematurității acțiunii, instanța a constatat că este întemeiată pentru argumentele arătate în continuare. Reclamantul F.T.I. este beneficiarul Dispoziției nr. 156 din 25 mai 2004 emisă de Primăria Comunei Remetea Mare prin care s-a respins restituirea în natură a imobilului în litigiu și a fost aprobată restituirea în echivalent, sub formă de titlu de valoare nominal sau de acțiuni, valoarea imobilului urmând a fi determinată pe baza expertizei de evaluare a imobilului. Dispoziția în discuție însoțită de documentele ce atestă situația juridică a imobilului, au făcut obiectul Dosarului nr. 34153/CC înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar, prin procesul-verbal din 18 ianuarie 2008, dosarul a fost restituit Primăriei Remetea Mare.

Ulterior, prin Adresa nr. 720 din 22 februarie 2011, aceasta a restituit dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. La rândul său, această instituție, prin adresa din 28 noiembrie 2011, a solicitat Primăriei Comunei Remetea Mare restituirea dosarului înaintat prin procesul-verbal din 28 ianuarie 2008. Din probatoriul astfel administrat, instanța a reținut că Dosarul nr. 34153/CC aferent Dispoziției nr. 156/2004 a primarului Comunei Remetea Mare, se află în derularea procedurilor administrative reglementate de art. 16 - 17 din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, proceduri care presupun parcurgerea unor etape succesive cum sunt: primirea și centralizarea dosarelor; verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură; evaluarea imobilului a cărei restituire în natură a fost respinsă și în final, în baza raportului de evaluare, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Deși reclamantul nu se află în posesia titlului de despăgubire emis conform procedurii reglementate de art. 16 - 17 din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prin prezenta acțiune a solicitat obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de conversie sau de plată, cerere ce se dovedește a fi prematură în condițiile în care, potrivit art. 18 alin. (1) din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlului de despăgubire aferente de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ANRP va emite pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, conform procedurii reglementate de art. 18 alin. (2). Prin urmare, instanța reține că reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de conversie sau de plată până când nu se află în posesia titlului de despăgubire ce urmează a fi valorificat conform art. 18 1 și următoarele Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlu de despăgubire ce se eliberează de către o autoritate distinctă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (7) din aceeași secțiune a Legii nr. 247/2005.

Capătul de cerere privind obligarea ANRP la acordarea despăgubirilor în condițiile art. 18 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este subsumat aceleiași obligații privind deținerea în prealabil a titlului de despăgubiri, astfel încât îi este incidentă aceeași excepție a prematurității acțiunii reținută anterior. 4. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul F.T.I., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurentul-reclamant reiterează aspectele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la depunerea notificării înregistrate sub nr. 71/2001 la Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, la emiterea Dispoziției Primarului Comunei Remetea Mare nr. 156 din 25 mai 2004 și la faptul că valoarea imobilului a fost evaluată, prin expertiza de evaluare, la suma de 622.383.203 RON.

Raportat la dispozițiile art. 13, art. 18 și art. 18 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, recurentul-reclamant susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că este prematură acțiunea prin care se solicită obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de conversie sau de plată anterior obținerii titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin criticilor din recurs, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată că, deși a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a expus critici corelative dispozițiilor menționate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că reclamantul F.T.I.

a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții ANRP, Instituția Prefectului Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Remetea Mare și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâtei ANRP la emiterea unui titlu de conversie și a unui titlu de plată cu privire la despăgubirile acordate în baza Legii nr. 247/2005, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; obligarea pârâtei ANRP să-i acorde despăgubiri în cuantum de 622.383.203 RON în numerar, conform art. 18 1 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și a amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.

În esență, se reține că, prin promovarea acțiunii, reclamantul a urmărit să obțină obligarea pârâtei ANRP la emiterea, în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a titlului de conversie și a titlului de plată pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilului în litigiu. Înalta Curte are în vedere faptul că Titlul VII - "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 reglementează o procedură complexă, care include mai multe etape procedurale în care sunt implicate diferite entități și autorități publice, fiecare cu propriile atribuții.

Astfel, pentru analizarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost constituită, în temeiul art. 13 alin. (1) din actul normativ menționat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuția de a emite deciziile referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire, potrivit procedurii detaliate în art. 16. După emiterea titlurilor de despăgubire, ANRP emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în cadrul etapei valorificării titlurilor de despăgubire, conform art. 18 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Având în vedere aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut corect că solicitarea de obligare a ANRP la emiterea titlului de conversie și a titlului de plată, atâta vreme cât titlul de despăgubire nu a fost încă emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, este prematură.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.T.I. împotriva Sentinței civile nr. 18 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013. Procesat de GGC - CL