ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 517/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 517/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 14

februarie 2012 pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. 193/36/2012,

reclamanta SC "A.M." SRL - Constanța a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța (DGFP Constanța),

suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011

emisă de pârâtă privind obligațiile fiscale suplimentare și accesorii stabilite

de inspecția fiscală în valoare totală de 686.880 RON, până la pronunțarea

instanței de fond.

Cererea reclamantei a

fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

de Curtea de apel

Prin Sentința nr.

197/CA din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC

"A.M." SRL - Constanța și a dispus suspendarea executării Deciziei de

impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de DGFP Constanța până la

pronunțarea instanței de fond, reținând, în esență, că sunt îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la

cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta DGFP Constanța, fără a-și

încadra expres criticile în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și

susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

reclamantei SC "A.M." SRL. - Constanța

Intimata-reclamantă a

depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de

reprezentant legal al recurentei-pârâte în privința persoanei B.H., care a

semnat la data de 14 mai 2012 cererea de recurs, deși, prin H.G. nr. 411 din 8

mai 2012, a fost numit în funcția de prefect al Județului Constanța. Totodată,

intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și

menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de Curtea de apel,

prin care, în mod corect, s-a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată

că recursul este lipsit de interes pentru considerentele arătate în continuare.

și de drept relevante

Analizând cu

prioritate excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de

recurs, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată. Se constată că recursul

declarat de pârâta DGFP Constanța, înregistrat la instituția emitentă sub nr.

31989 din 14 mai 2012, nu a fost semnat de către directorul executiv B.H. -

persoană care, prin H.G. nr. 411/2012, publicată în M. Of. al României, Partea

I, nr. 319 din 11 mai 2012, a fost desemnat pentru a exercita, cu caracter

temporar, prin detașare în condițiile legii, funcția publică de prefect al

județului Constanța - ci a fost semnat, în numele acestei persoane, de către

M.E.R., director executiv adjunct, împuternicit să exercite atribuțiile de

director executiv în perioadele în care directorul executiv H.B.I. se află în

imposibilitatea exercitării atribuțiilor ce îi revin, conform Ordinului nr.

2338 din 9 august 2010 al președintelui Agenției Națională de Administrare

Fiscală (dosarului de recurs)

Cu privire la fondul

cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta SC "A.M." SRL - Constanța a

învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr.

554/2004, cu o cerere privind suspendarea executării, până la pronunțarea

instanței de fond, a Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011

emisă de pârâta DGFP Constanța privind obligațiile fiscale suplimentare și

accesorii stabilite de inspecția fiscală în valoare totală de 686.880 RON.

Prin sentința ce

formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel a admis cererea formulată

de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a dispus suspendarea

executării actului contestat, până la pronunțarea instanței de fond.

Conform datelor din

sistemul informatic E., Înalta Curte constată că, în Dosarul nr. 445/36/2012,

prin Sentința nr. 424 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța a respins

contestația formulată de reclamanta SC "A.M." SRL - Constanța, în

temeiul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

contradictoriu cu pârâta DGFP Constanța, având ca obiect anularea în totalitate

a Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă pârâtă privind

obligațiile fiscale suplimentare și accesorii stabilite de inspecția fiscală în

valoare totală de 686.880 RON.

În acest context,

Înalta Curte urmează a stabili dacă mai subzistă interesul recurentei-pârâte în

susținerea recursului declarat în prezentul dosar (nr. 193/36/2012), având ca

obiect cererea formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind

suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011

emisă de DGFP Constanța, cu privire la care instanța de fond a respins acțiunea

în anulare.

În prezenta cauză,

învestită fiind cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării

formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Constanța a

dispus, conform dispozițiilor alin. (1) al articolului respectiv, suspendarea

executării actului administrativ (Decizia de impunere nr. F-CT 1796 din 15

decembrie 2011 emisă de DGFP Constanța) până la pronunțarea instanței de fond.

Or, ca instanță de

fond, învestită cu acțiune în anularea actului (Decizia de impunere nr. F-CT

1796 din 15 decembrie 2011 emisă de DGFP Constanța), Curtea de Apel Constanța,

prin Sentința nr. 424 din 26 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr.

445/36/2012, a respins acțiunea în anularea actului ce formează obiectul

cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr.

554/2004.

În consecință,

soluția de suspendare a executării dispusă prin sentința pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, ce formează obiectul prezentului recurs, a încetat de drept

(conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004) să mai producă efecte

juridice prin împlinirea termenului până la care instanța a dispus suspendarea

executării actului, respectiv "pronunțarea instanței de fond" în

Dosarul nr. 445/36/2012.

În dreptul procesual

civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic

urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele

procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie

legitim, juridic, născut și actual, personal și direct. Acțiunea în contencios

administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28

din Legea nr. 554/2004.

În cauză, Înalta

Curte constată că folosul practic urmărit de recurenta-pârâtă prin promovarea

prezentului recurs rezidă, finalmente, în respingerea cererii de suspendare a

executării formulată de reclamanta SC "A.M." SRL - Constanța în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Interesul urmărit de

recurenta-pârâtă nu este însă unul actual, de vreme ce, așa cum s-a arătat

anterior, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la acțiunea în anularea

actului a cărui suspendare formează obiectul prezentului litigiu în temeiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că măsura provizorie dispusă de Curtea

de apel prin sentința recurată a încetat de drept, în temeiul acelorași

dispoziții, să mai producă efecte juridice de la data pronunțării instanței de

fond.

Ca urmare a

constatării faptului că recursul declarat de recurenta-pârâtă este lipsit de

interes, este de prisos a fi expuse și analizate în concret criticile din

recurs referitoare la cerințele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din

Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia

soluției pronunțate de Curtea de Apel Constanța atacate cu recurs, prin prisma

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice Constanța, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța împotriva

Sentinței civile nr. 197/CA din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de

interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL

+++

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 4943/2013

Dosar nr.

1339/59/2011

Ședința publică de la

11 aprilie 2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 6

septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamanta L.G.S.P.R.L. -

Reșița a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală

(denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "ANAF") și

Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională

de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei

decizii, "Comisia de selecție"), solicitând anularea deciziei emise

de pârâtă prin care a fost desemnată câștigătoare oferta depusă de

B.I.I.P.U.R.L. în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea

SC "C." SA, aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, anularea

Deciziei nr. 833219 din 22 septembrie 2011 emisă de pârâtă, prin care a fost

respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva rezultatului procedurii

de selecție organizată de ANAF în data de 15 iulie 2011, prin care a fost

desemnată câștigătoare oferta depusă de B.I.I.P.U.R.L. în Dosarul de insolvență

nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C." SA, aflat pe rolul

Tribunalului Caraș-Severin, precum și suspendarea executării deciziei atacate,

în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

pronunțată de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 96

din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamanta L.G.S.P.R.L. - Reșița și a luat act de renunțarea reclamantei la

judecarea cererii formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Adresa nr. 825689

din 10 august 2011, Comisia de selecție a comunicat reclamantei că oferta sa

pentru selecția organizată în vederea desemnării

administratorului/lichidatorului judiciar în Dosarul de insolvență nr.

1939/115/2009, aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, privind pe debitoarea

SC "C." SA, a fost respinsă, fiind desemnată câștigătoare oferta

depusă de B.I.I.P.U.R.L., arătându-se că punctajul obținut de reclamantă a fost

de 80 puncte, iar cel al câștigătoarei a fost de 87 puncte, potrivit Ordinului

președintelui ANAF nr. 2009/2007.

Prin Adresa nr.

833219 din 22 septembrie 2011, pârâta a respins contestația formulată de

reclamantă, reținând, în esență, că departajarea ofertelor nu s-a făcut

exclusiv pe baza ofertelor financiare depuse de ofertanți, ci avându-se în

vedere toate criteriile prevăzute de Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007

privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de

Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu modificările și completările

ulterioare.

Prin acțiune,

reclamanta a contestat desemnarea drept câștigătoare a ofertei depuse de B.I.

I.P.U.R.L. pe motiv că onorariul pe care l-a solicitat prin oferta depusă a

fost de 1.500 RON, pe când cel care se va acorda societății câștigătoare va fi

de 88.641,40 RON, oferta sa fiind, deci, favorabilă. De asemenea, reclamanta a

susținut că oferta sa financiară este mai avantajoasă pentru că, în ceea ce

privește strategia de reorganizare/lichidare, este optimă din punct de vedere

strategic și temporal, cu stabilirea unei durate minime posibile de efectuare a

procedurii în condiții legale și cu respectarea termenelor stabilite de lege.

Totodată, reclamanta a menționat că nu este în măsură să analizeze propria

ofertă comparativ cu cea depusă de B.I. I.P.U.R.L., întrucât nu este în posesia

respectivei oferte și că pârâta nu a ținut cont de împrejurarea că îndeplinește

calitatea de lichidator în dosarul de insolvență aflat pe rolul Tribunalului

Caraș-Severin, calitate pe care a avut-o de la începutul procedurii. A mai arătat

reclamanta că oferta pe care a depus-o este bazată pe situații și date reale,

fiindu-i recunoscute calitățile de administrator judiciar/lichidator în dosarul

referitor la SC "C." SA, anexând în acest sens sentința pronunțată de

către Tribunalul Caraș-Severin prin care a fost numită lichidator în dosarul

respectiv.

Instanța a reținut că

departajarea celor două concurente a fost realizată în urma notării

diferențiate la mai multe criterii prevăzute de Ordinul președintelui ANAF nr.

1009/2007 și nu numai în raport cu ofertele financiare, așa cum susține

reclamanta. De altfel, susținerile reclamantei sunt contrazise și de adresa

pârâtei nr. 875689 din 10 august 2011, în care se arată punctajul obținut de

reclamantă comparativ cu societatea câștigătoare.

Reclamanta nu a

dovedit nicio vătămare prin actul administrativ emis de pârâtă, în sensul art.

1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca urmare a încălcării unei dispoziții

legale în procedura de selectare a ofertelor, iar invocarea de către reclamantă

a calității sale de lichidator în dosarul de insolvență aflat pe rolul

Tribunalului Caraș-Severin privind pe SC "C." SA este lipsită de

relevanță juridică în cauză pentru că reclamanta nu a indicat nicio dispoziție

legală din Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007 care să fi impus, exclusiv

pe acest criteriu, declararea sa drept câștigătoare și care să fi fost

încălcată de pârâtă.

de reclamanta L.G. S.P.R.L. - Reșița

Împotriva Sentinței

civile nr. 96 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta L.G.S.P.R.L. -

Reșița, invocând dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ.

Printr-o primă

critică, recurenta-reclamantă susține că, încălcând dreptul la un proces

echitabil, instanța a respins cererea sa de obligare a pârâtei să depună

dosarul administrativ în baza căruia a fost emis actul ce formează obiectul

cauzei.

Printr-o a doua

critică din recurs, recurenta susține că instanța de fond a împiedicat-o să

facă dovada susținerilor sale, iar prin actele depuse în probațiune a făcut

dovada vătămării intereselor sale prin emiterea actului atacat.

Printr-o a treia

critică din recurs, recurenta susține că, în comparație cu oferta depusă de

B.I.I.P.U.R.L., în mod greșit a fost depunctată la criteriul financiar și

criteriul privind strategia de reorganizare/lichidare.

II. Considerentele

Înaltei Curți

În recurs, la

termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte a pus în discuția părților și, în

temeiul art. 306 alin. (2) raportat la art. 304 pct. 5 cu referire la art. 105

alin. (1) și art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare cu

privire la motivul de ordine publică referitor la pronunțarea sentinței atacate

fără citarea B.I.I.P.U.R.L., în calitate de beneficiar al procedurii

administrative în cadrul căreia au fost emise actele contestate în cauză.

Conform celor expuse

anterior, reclamanta L.G.S.P.R.L. - Reșița a învestit instanța cu o acțiune în

contencios administrativ având ca obiect: (i) anularea deciziei emise de pârâtă

prin care a fost desemnată câștigătoare oferta depusă de B.I. I.P.U.R.L. în

Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C."

SA, aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin; (ii) anularea Deciziei nr.

833219 din 22 septembrie 2011 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă

contestația formulată de reclamantă împotriva rezultatului procedurii de

selecție organizată de ANAF în data de 15 iulie 2011, prin care a fost

desemnată câștigătoare oferta depusă de B.I. I.P.U.R.L. în Dosarul de insolvență

nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea SC "C." SA, aflat pe rolul

Tribunalului Caraș-Severin; (iii) suspendarea executării deciziei atacate, în

condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată

că prima instanță a soluționat acțiunea, astfel cum a fost formulată de

reclamanta L.G. S.P.R.L. - Reșița, numai în contradictoriu cu pârâtele ANAF și

Comisia de selecție, în calitate de autorități publice emitente ale actelor

emise în procedura de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în

Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 aflat pe rolul Tribunalului

Caraș-Severin și privind pe debitoarea SC "C." SA.

Se reține, astfel, că

reclamanta a solicitat anularea unor acte administrative emise în cadrul unei

proceduri prin care oferta depusă de B.I. I.P.U.R.L. a fost desemnată

câștigătoare în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC "C."

SA.

Rezultă, în

consecință, că finalitatea demersului judiciar al reclamantei vizează

desființarea actelor administrative prin care o terță persoană, respectiv B.I.

I.P.U.R.L., a fost desemnată câștigătoare în procedura de desemnare a

administratorului/lichidatorului judiciar în dosarul de insolvență privind pe

debitoarea SC "C." SA.

Conform art. 161 din

Legea nr. 554/2004, "instanța de contencios administrativ poate introduce

în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție,

din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor

subiecte de drept".

Or, raportat la

obiectul acțiunii și față de împrejurarea că actele contestate privesc drepturi

și interese legitime ale B.I. I.P.U.R.L., acest subiect de drept este

îndreptățit să formuleze propriile apărări în sensul art. 161 din Legea nr.

554/2004.

În virtutea rolului

activ ce îi revine conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ. și în sensul

dispozițiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, prima instanța avea obligația de

a pune în discuția părților, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a

B.I. I.P.U.R.L., în calitate de subiect de drept ale cărui drepturi și interese

legitime sunt vizate de actele administrative emise în procedura de desemnare a

administratorului/lichidatorului judiciar în dosarul de insolvență privind pe

debitoarea SC "C." SA.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

coroborat cu art. 312 alin. (1) - (3) și (5) și art. 313, Înalta Curte va casa

sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de L.G. S.P.R.L. - Reșița împotriva Sentinței civile nr. 96 din 14 februarie

2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.

Procesat de GGC - CL

+++

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 522/2013

Dosar nr.

8384/30/2010*

Ședința publică de la

1 februarie 2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș sub nr. 8384/30/2010, reclamantul F.T.I. a chemat în judecată

pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (denumită în

continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "ANRP"), Instituția

Prefectului Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001,

Primăria Comunei Remetea Mare și Statul Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună;

obligarea pârâtei ANRP la emiterea unui titlu de conversie și a unui titlu de

plată cu privire la despăgubirile acordate în baza Legii nr. 247/2005, sub

sancțiunea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și amenzii civile

de 500 RON/zi de întârziere; obligarea pârâtei ANRP să-i acorde despăgubiri în

cuantum de 622.383.203 RON în numerar, conform art. 18

1

alin. (2)

din Legea nr. 247/2005, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/zi

de întârziere și a amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că este moștenitorul bunicului său B.I.,

decedat la data de 5 decembrie 2000, iar, în anul 2001, a depus o notificarea

cu nr. 71/2001 la Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001 în vederea acordării despăgubirilor bănești cu privire la imobilul

situat în județul Timiș, imobil care a fost preluat în mod abuziv de la bunicul

său.

Ca urmare a

notificării depuse, în calitate de moștenitor, a primit un răspuns de la

Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 prin

care i se comunică faptul că nu este posibilă acordarea de despăgubiri bănești,

iar, în baza art. 20 alin. (2

1

) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu

art. 36.2 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, dosarul

a fost trimis spre competentă soluționare Primăriei Remetea Mare.

Ulterior, Primăria

comunei Remetea Mare a emis Dispoziția nr. 156 din data de 25 mai 2004, prin

care se dispune respingerea restituirii în natură a imobilului și acordarea de

titluri de valoare nominală sau de acțiuni, valoarea imobilului urmând a fi

determinată în urma efectuării unei expertize de evaluare.

Reclamantul a invocat

incidența dispozițiilor art. 13 - 18 din Titlul VII - "Regimul stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din

Legea nr. 247/2005.

a competenței pronunțată de Tribunalul Timiș

Prin Sentința civilă

nr. 365 din 23 martie 2011, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței

materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

instanței de fond

Învestită cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr.

18 din 16 ianuarie 2012, prin care a respins acțiunea formulată de reclamantul

F.T.I., în contradictoriu cu pârâții ANRP, Instituția Prefectului Județului

Timiș, Primăria Comunei Remetea Mare și Statul Român prin Ministerul Economiei

și Finanțelor, reținând, în esență, următoarele:

În condițiile în care

au fost invocate atât excepția prematurității acțiunii, cât și excepția lipsei

calității procesual pasive a Statului Român, în condițiile art. 137 alin. (1)

C. proc. civ., excepții ce fac inutilă cercetare în fond a cauzei, instanța a

analizat cu prioritate excepția prematurității acțiunii, ca fiind o excepție de

procedură absolută, spre deosebire de excepția lipsei calității procesual

pasive ce se caracterizează ca o excepție de fond.

Analizând excepția

prematurității acțiunii, instanța a constatat că este întemeiată pentru

argumentele arătate în continuare.

Reclamantul F.T.I.

este beneficiarul Dispoziției nr. 156 din 25 mai 2004 emisă de Primăria Comunei

Remetea Mare prin care s-a respins restituirea în natură a imobilului în

litigiu și a fost aprobată restituirea în echivalent, sub formă de titlu de

valoare nominal sau de acțiuni, valoarea imobilului urmând a fi determinată pe

baza expertizei de evaluare a imobilului.

Dispoziția în

discuție însoțită de documentele ce atestă situația juridică a imobilului, au

făcut obiectul Dosarului nr. 34153/CC înregistrat la Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar, prin procesul-verbal din 18

ianuarie 2008, dosarul a fost restituit Primăriei Remetea Mare. Ulterior, prin

Adresa nr. 720 din 22 februarie 2011, aceasta a restituit dosarul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. La rândul său, această instituție,

prin adresa din 28 noiembrie 2011, a solicitat Primăriei Comunei Remetea Mare

restituirea dosarului înaintat prin procesul-verbal din 28 ianuarie 2008.

Din probatoriul

astfel administrat, instanța a reținut că Dosarul nr. 34153/CC aferent

Dispoziției nr. 156/2004 a primarului Comunei Remetea Mare, se află în

derularea procedurilor administrative reglementate de art. 16 - 17 din Cap. V

al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, proceduri care presupun parcurgerea

unor etape succesive cum sunt: primirea și centralizarea dosarelor; verificarea

legalității respingerii cererii de restituire în natură; evaluarea imobilului a

cărei restituire în natură a fost respinsă și în final, în baza raportului de

evaluare, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Deși reclamantul nu

se află în posesia titlului de despăgubire emis conform procedurii reglementate

de art. 16 - 17 din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prin

prezenta acțiune a solicitat obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de

conversie sau de plată, cerere ce se dovedește a fi prematură în condițiile în

care, potrivit art. 18 alin. (1) din Cap. V al Titlului VII din Legea nr.

247/2005, după emiterea titlului de despăgubire aferente de către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ANRP va emite pe baza acestora și a

opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de

plată, conform procedurii reglementate de art. 18 alin. (2).

Prin

urmare, instanța reține că reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâtei ANRP

la eliberarea titlului de conversie sau de plată până când nu se află în

posesia titlului de despăgubire ce urmează a fi valorificat conform art. 18

1

și următoarele Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlu de despăgubire ce se

eliberează de către o autoritate distinctă, respectiv Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (7) din aceeași secțiune a

Legii nr. 247/2005.

Capătul de cerere

privind obligarea ANRP la acordarea despăgubirilor în condițiile art. 18

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este subsumat aceleiași obligații privind

deținerea în prealabil a titlului de despăgubiri, astfel încât îi este

incidentă aceeași excepție a prematurității acțiunii reținută anterior.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul F.T.I., invocând

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Prin

criticile din recurs, recurentul-reclamant reiterează aspectele prezentate în

cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la depunerea notificării

înregistrate sub nr. 71/2001 la Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001, la emiterea Dispoziției Primarului Comunei Remetea

Mare nr. 156 din 25 mai 2004 și la faptul că valoarea imobilului a fost

evaluată, prin expertiza de evaluare, la suma de 622.383.203 RON.

Raportat la dispozițiile

art. 13, art. 18 și art. 18

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

recurentul-reclamant susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că

este prematură acțiunea prin care se solicită obligarea pârâtei ANRP la

eliberarea titlului de conversie sau de plată anterior obținerii titlului de

despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

criticilor din recurs, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., precum și în raport cu dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată

că, deși a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

recurentul-reclamant nu a expus critici corelative dispozițiilor menționate.

și de drept relevante

Din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că reclamantul F.T.I. a învestit

instanța cu o acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții ANRP, Instituția Prefectului Județului Timiș -

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Remetea Mare și

Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâtei ANRP la

emiterea unui titlu de conversie și a unui titlu de plată cu privire la

despăgubirile acordate în baza Legii nr. 247/2005, sub sancțiunea daunelor

cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și amenzii civile de 500 RON/zi de

întârziere; obligarea pârâtei ANRP să-i acorde despăgubiri în cuantum de

622.383.203 RON în numerar, conform art. 18

1

alin. (2) din Legea nr.

247/2005, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere

și a amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.

În esență, se reține

că, prin promovarea acțiunii, reclamantul a urmărit să obțină obligarea pârâtei

ANRP la emiterea, în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr.

247/2005, a titlului de conversie și a titlului de plată pentru acordarea

despăgubirilor aferente imobilului în litigiu.

Înalta Curte are în

vedere faptul că Titlul VII - "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 reglementează

o procedură complexă, care include mai multe etape procedurale în care sunt

implicate diferite entități și autorități publice, fiecare cu propriile

atribuții.

Astfel, pentru

analizarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost constituită, în

temeiul art. 13 alin. (1) din actul normativ menționat, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuția de a emite deciziile referitoare la

acordarea titlurilor de despăgubire, potrivit procedurii detaliate în art. 16.

După emiterea titlurilor

de despăgubire, ANRP emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor

îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în cadrul etapei

valorificării titlurilor de despăgubire, conform art. 18 și următoarele din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Având în vedere

aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut corect că solicitarea de

obligare a ANRP la emiterea titlului de conversie și a titlului de plată, atâta

vreme cât titlul de despăgubire nu a fost încă emis de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, este prematură.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de F.T.I. împotriva Sentinței civile nr. 18 din 16 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL