ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2016

Decizia nr. 873/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14 februarie 2013, SC A. SRL a chemat în judecată B. și pe președintele autorității, solicitând, în principal, obligarea pârâților la emiterea unei decizii de soluționare a contestației și în subsidiar, anularea parțială a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009, în sensul eliminării reclamantei din lista contribuabililor declarați inactivi.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, deși a formulat contestație administrativă împotriva ordinului susmenționat, autoritatea pârâtă nu a soluționat-o, deși a fost cu mult depășit termenul legal de rezolvare.

Pe fondul litigiului, s-a arătat că declararea ca inactivă a societății pentru nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale datorate bugetului de stat, s-a făcut cu nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de lege, fapt ce a determinat imposibilitatea pentru reclamantă de a-și îndeplini obligațiile ce ar fi trebuit să-i fie comunicate prin procedura notificării aprobată prin Ordinul B. nr. 819/2008.

La data de 26 martie 2013, reclamanta și-a precizat acțiunea invocând un nou motiv de nelegalitate a ordinului atacat, respectiv nepublicarea în M. Of., astfel cum prevede art. 3 din Ordinul nr. 819/2008.

Ulterior, la data de 16 aprilie 2013, reclamanta a renunțat la judecarea capătului principal de cerere privind obligarea pârâților la soluționarea contestației.

Printr-o nouă precizare a acțiunii s-a solicitat la 18 iunie 2013 anularea Deciziei nr. 822276/822412 din 20 martie 2013 prin care pârâta a respins contestația ca tardivă, reclamanta menținându-și cererea de anulare parțială a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009, solicitând însă, în subsidiar, să fie obligat organul fiscal la soluționarea pe fond a contestației administrative.

Prin sentința nr. 316 din 26 noiembrie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea față de președintele B., admițând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.

De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu B..

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 948/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/57/2013 s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 316 din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a casat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A reținut Înalta Curte că instanța de fond a omis să analizeze dacă adresele menționate și borderourile anexate fac dovada comunicării efective către reclamantă în condițiile și termenele prevăzute detaliat de procedura aprobată prin Ordinul nr. 819/2008, rezumându-se să constate că nu sunt aplicabile în materie de comunicare dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. fisc. a căror respectare este obligatorie în cazul actelor administrative fiscale.

Chiar dacă procedura privind declararea inactivității contribuabililor nu prevede expres modalitatea de transmitere a notificărilor, instanța era obligată să verifice dacă a fost respectată norma prevăzută de art. 86 alin. (3) C. proc. civ. care reglementează comunicarea actelor procedurale.

Înalta Curte a constatat, de asemenea, că prima instanță nu a analizat legalitatea actului contestat și în raport de dispozițiile pct. 3 din Ordinul nr. 8196/2008 și ale pct. 12 de la lit. B) din procedura aprobată prin ordin, potrivit cărora C. asigură parcurgerea etapelor de aprobare și publicarea în M. Of. partea I, data publicării fiind cea a declarării contribuabililor inactivi.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 103 din 20 mai 2015, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul președintele B. și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B. și în consecință:

A anulat în parte Ordinul nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de președintele B. și a înlăturat din Lista contribuabililor inactivi poziția la care se află înregistrată reclamanta.

A respins în rest acțiunea.

A obligat pârâta B. la plata sumei de 10,5 lei în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Analizând în prealabil excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui B., instanța a constatat din ansamblul reglementării organizării și funcționării B. concretizată prin H.G. nr. 109/2009, că președintele B. este conducătorul instituției, iar în exercitarea funcției acesta emite ordine, în condițiile legii. Această funcție nu este o instituție publică, actele emise în exercitarea acesteia fiind actele instituției astfel conduse și reprezentate. Ca atare, președintele B. nu are calitatea de emitent al actului contestat, în sensul Legii nr. 554/2004, astfel că în plan procesual îi lipsește calitatea procesuală pasivă, aspect ce dovedește temeinicia excepției analizate.

Înainte de a proceda la rejudecarea cauzei pe fond, prima instanță a constatat că aspectele criticate de reclamantă din perspectiva naturii juridice a Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 au fost examinate de instanța de control judiciar, netemeinicia acestora fiind stabilită cu putere de lucru judecat, conform considerentelor Deciziei nr. 948/2015.

Astfel, s-a stabilit că ordinul atacat nu prezintă caracteristicile unui act administrativ fiscal, fiind un act administrativ individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, acțiunea în anulare fiind supusă recursului grațios potrivit art. 7 din același act normativ, nefiind incidente dispozițiile art. 210-218 C. proc. fisc.

Dată fiind dezlegarea asupra acestei probleme de drept, instanța de fond a reținut că, neconstituind act administrativ fiscal ordinul atacat, răspunsul la procedura prealabilă comunicat reclamantei sub nr. 822276/822412 din 20 martie 2013 nu poate forma obiect al acțiunii în contencios administrativ, astfel că cererea de anulare a acestuia este inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de anulare parțială a Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 curtea de apel a reținut următoarele;

Prin ordinul atacat a fost aprobată Lista contribuabililor inactivi, societatea reclamantă figurând la poziția 30.328 din anexa la acest ordin.

Cât privește procedura privind declararea contribuabililor inactivi, relevante sunt dispozițiile secțiunii B a Ordinului președintelui B. nr. 819/2008, în vigoare la data emiterii ordinului atacat, respectiv 29 mai 2009

,

care prevăd, în esență, că organul fiscal competent avea obligația ca, anterior declarării ca inactivă a societății reclamante, să o notifice pe aceasta, mai întâi, în vederea îndeplinirii obligațiilor declarative, iar ulterior, să-i notifice includerea sa în lista contribuabililor care îndeplinesc condițiile pentru a fi declarați inactivi, precum și condițiile care trebuie îndeplinite pentru evitarea acestui fapt, în termen de 5 zile de la data publicării proiectului de ordin al președintelui B. pentru aprobarea listei.

Procedura notificării contribuabilului în vederea declarării stării de inactivitate este prevăzută de Ordinul

președintelui B. nr. 819/2008 ca și formă procedurală anterioară emiterii ordinului președintelui

B. pentru aprobarea listei contribuabililor inactivi, reprezentând o condiție esențială pentru emiterea în mod legal al acestui act administrativ.

În cauză, pârâta nu a făcut dovada notificării reclamantei în vederea îndeplinirii obligațiilor declarative, iar în ce privește notificarea privind includerea sa în lista contribuabililor care îndeplinesc condițiile pentru a fi declarați inactivi se prevalează de adresele din 26 septembrie 2008 și din 03 martie 2009.

Or, borderourile din 19 noiembrie 2008 și din 06 martie 2009, alegate de către pârâtă, a apreciat instanța de fond, nu fac dovada comunicării adreselor

din 26 septembrie 2008 și din 03 martie 2009

către reclamantă. Raportat la valoarea probatorie a acestor acte, curtea de apel a constatat că borderourile în discuție sunt înscrisuri care au fost constituite de către D. a Municipiului Deva, emanând exclusiv de la aceasta, și nu fac dovada decât a predării unor scrisori serviciilor poștale, al căror conținut nu este precizat, neconstituind astfel o dovadă nici măcar a livrărilor adreselor

din 26 septembrie 2008 și din 03 martie 2009.

Nici înscrisul ilizibil depus de pârâtă la fila 50, Dosar fond nr. x/57/2013 nu certifică expedierea către reclamantă a adreselor respective, iar alte dovezi în aceste sens nu au fost depuse la dosar.

Așadar, pârâta nu a făcut dovada comunicării efective către reclamantă a notificărilor pretinse și nici nu a produs alte dovezi din care să reiasă că reclamanta ar fi luat la cunoștință despre aceste notificări.

Cât privește critica reclamantei formulată din perspectiva nepublicării ordinului atacat în M. Of., instanța de fond a reținut următoarele:

Din art. 3 al Ordinului președintelui B. nr. 819/2008 rezultă că declararea contribuabililor inactivi se face începând cu data publicării în M. Of. al României, Partea I, a ordinului președintelui B. pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi.

În opinia instanței, publicarea în M. Of. al României este modalitatea prevăzută de lege pentru comunicarea acestui ordin privind declararea ca inactivă a reclamantei, atât acesteia cât și persoanelor fizice ori juridice care intră în raporturi juridice cu aceasta, cu relevanța fiscală prevăzută de lege.

Este adevărat că Ordinul președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 nu a fost publicat în M. Of., astfel cum însăși pârâta arată prin notele scrise depuse la filele 45-47, însă nepublicarea ordinului nu atrage anularea ci o altă sancțiune, aceea a inopozabilității lui.

În baza art. 274 C. proc. civ., instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru achitate în primul ciclu procesual și în recurs. Onorariul avocatului Adina Laza nu a fost acordat întrucât la filele 26-29 din Dosarul nr. x/57/2013* au fost depuse chitanțe și facturi, în copie. În privința onorariului de avocat, instanța de fond a constatat că numai chitanța eliberată de avocat, în original, atestă plata și încasarea onorariului, constituind pentru instanță act justificativ care stă la baza stabilirii și acordării cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

reclamanta SC A. SRL și pârâta B.

În recursul ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. 1865 fiind vorba despre un litigiu ce se soluționează pentru dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă și nu cum a precizat pârâta, se arată că instituția nu putea produce dovezi, altele decât cele aflate la dosarul cauzei cu privire la comunicarea către societate a notificărilor.

În ceea ce privește adresele din 26 septembrie 2008 și din 03 martie 2009, apreciază că acestea probează faptul ca B. a procedat la notificarea societății intimate in conformitate cu Dispozițiile B. nr. 819/2008.

Din aplicația informatică se generează automat, in termen de 10 zile de la expirarea termenului de depunere, notificări pentru nedepunerea declarațiilor, notificări care se transmit prin posta cu scrisoare recomandata.

Art. 1 și art. 2 pct. 18 din Ordinul ministrului Finanțelor nr. 1107 din 13 august 2012 privind emiterea prin intermediul centrului de imprimare masivă a unor acte administrative și procedurale, prevăd ca notificările privind îndeplinirea condițiilor pentru declararea ca inactiv potrivit prevederilor art. 781 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt valabile fără semnătura și ștampila organului emitent.

Instanța de fond nu a motivat care sunt considerentele pentru care adresa din 26 septembrie 2008 a fost înlăturată în soluționarea cauzei.

Instanța de fond a considerat ca Borderourile din 19 noiembrie 2008 și din 06 martie 2009 nu au nicio valoare probatorie, pe motiv ca acestea au fost constituite de către D. a Municipiului Deva si ca emană exclusiv de la aceasta.

Împrejurarea ca Borderourile in discuție au fost constituite de către D. Deva sau ca emana exclusiv de la aceasta, consideră ca nu constituie motiv de înlăturare a acestora ca si probe.

Având in vedere volumul mare de lucrări pe care le comunica in fiecare zi o instituție publică, prezentarea corespondentei la serviciile poștale nu se poate realiza decât pe baza unor borderouri special întocmite in acest sens.

Borderoul din 19 noiembrie 2008 însoțit de notificarea din 26 septembrie 2008, a fost predat de către D. Deva spre expediere prin recomandata către Poșta Română, fiind aplicata stampila de primire a Poștei Române, Oficiul Postal Deva, in data de 19 noiembrie 2008. (poziția 298).

În mod corespunzător, Borderoul din 06 martie 2009 însoțit de notificarea din 03 martie 2009, a fost predat de către D. Deva spre expediere prin recomandata către Posta Romana, fiind aplicata stampila de primire a Poștei Române, Oficiul Postal Deva, in data de 06 martie 2009 (poziția 106)

.

Consideră că aplicarea ștampilei de primire a Poștei Române - Oficiul Postal Deva pe Borderourile din 19 noiembrie 2008 și din 06 martie 2009, reprezintă o prezumție absoluta a comunicării de către B. - D. Deva a notificărilor către SC A. SRL.

O dovada in plus ca notificările în discuție au fost transmise prin posta este si aceea ca plicul cu notificarea din 03 martie 2009 a fost înapoiat de serviciul poștal, ca urmare a expirării termenului de păstrare, întrucât societatea a fost de rea - credință si nu s-a prezentat la oficiu postai sa ridice plicul.

Neprezentarea societății la oficiul postal pentru ridicarea corespondentei este motivul pentru care notificările nu au fost transmise intimatei- reclamante doar prin scrisoare recomandata, ci au fost publicate si pe site-ul instituției.

Recursul reclamantei, ce poate fi încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865 vizează acordarea în integralitatea cheltuielilor de judecată solicitate în fața instanței de fond și care au fost respinse de către aceasta întrucât chitanțele și facturile depuse au fost doar în copie, depunându-se în acest sens înscrisurile în forma prescrisă de lege.

Apărările intimatelor și procedura derulată în recurs;

Reclamanta SC A. SRL prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului B., în principal ca nemotivat și în subsidiar ca nefondat, arătând că din consultarea Ordinului președintelui B. nr. 819/2008, procedura de declarare a unui contribuabil ca și inactiv este o procedură care se desfășoară în mai multe etape. Ignorarea uneia dintre etape atrage vicierea întregii proceduri, cu consecința aplicării sancțiunii nulității asupra întregii proceduri.

O primă etapă ignorată de către organul fiscal, pe care în mod corect a remarcat-o Curtea de Apel Alba-Iulia, a fost cea reprezentată de nerespectarea pct. 1 din Ordinul președintelui B. nr. 819/2008, respectiv lipsa notificării intimatei asupra depășirii termenului de depunere a declarațiilor fiscale, cu riscul de a deveni contribuabil inactiv, aspect pe care organul fiscal nu îl contestă. Prin urmare, doar încălcarea formalităților proprii acestei etape este suficientă pentru a se considera că procedura de declarare ca și contribuabil inactiv a SC A. SRL a fost viciată, impunându-se anularea parțială a Ordinului președintelui B. nr. 1167/2009. în aceste condiții, apreciem că și doar pentru acest element se impune respingerea recursului organului fiscal.

O altă etapă care a fost ignorată de către organul fiscal a fost comunicarea în mod valabil a notificării prevăzute de către pct. 9 din Ordinul președintelui B. nr. 819/2008. După cum în mod corect a subliniat Curtea de Apel Alba-Iulia, borderourile depuse de către organul fiscal nu sunt suficiente pentru a face dovada comunicării unei atare notificări, deoarece nu se poate cunoaște care este conținutul plicurilor cuprinse în respectivele borderouri. De altfel, chiar prin decizia de casare, se impune a se avea în vedere dispozițiile art. 86 alin. (3) din V.C.P.C., care se aplică în cauză din punct de vedere temporal.

Curtea de Apel Alba-Iulia a observat că în speță nu există dovada unei comunicări prin poștă cu confirmare de primire, astfel că nu se poate susține că s-a realizat în mod valabil comunicarea notificării. Apreciază că și instanța de recurs trebuie să valideze acest punct de vedere, aceasta cu atât mai mult cu cât organul fiscal evită o discuție pe marginea aplicabilității art. 86 alin. (3) din V.C.P.C., aspect care trebuie să ridice semne de întrebare cu privire la temeinicia poziției organului fiscal.

Trebuie observat că s-a ignorat și etapa prevăzută de către pct. 12 din Ordinul președintelui B. nr. 819/2008, respectiv nu a fost publicat în M. Of. al României, Partea I, Ordinul președintelui B. nr. 1167/2009. Având în vedere că publicarea constituie una dintre etapele declarării unui contribuabil ca fiind inactiv, și aceasta constituie un viciu care atrage sancțiunea nulității asupra proceduri în întregime. Trebuie observat că prin memoriul de recurs, organul fiscal nu face niciun comentariu pe această temă.

Prin urmare, având în vedere că întreaga procedură pregătitoare care a stat la baza emiterii actului administrativ în cauză, respectiv Ordinul președintelui B. nr. 1167/2009, este afectată de vicii, în baza teoriei mărului otrăvit, se impune anularea actului administrativ în cauză, evident în limitele în care interesează intimata. Având în vedere că prin memoriul de recurs organul fiscal nu a oferit argumente valide pentru o soluție în sens contrar, apreciem că se impune respingerea recursului, cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile nr. 103 din 20 mai 2015 a Curții de Apel Alba Iulia.

Cât privește recursul reclamantei, prin întâmpinare B. a solicitat respingerea sa motivând aceea că prima instanța a apreciat in mod corect faptul ca nu pot fi acordate si cheltuielile de judecata constând in onorariu de avocat, cată vreme chitanțele si facturile invocate in acest sens au fost depuse în copie.

În ceea ce privește onorariul de avocat, numai chitanța eliberata de avocat, in original, atestă plata și încasarea onorariului si constituie pentru instanța de judecata act justificativ care stă la baza stabilirii si acordării cheltuielilor de judecata.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor;

În ceea ce privește recursul B. împotriva admiterii acțiunii în sensul anulării în parte a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de președintele B. prin înlăturarea din Lista contribuabililor inactivi a poziției în care este înregistrată reclamanta se solicită o reanalizare a înscrisurilor prezentate în fața instanței de fond.

Or, după cum a reținut și instanța de fond iar practica judiciară este consecventă în acest sens, borderourile poștei prin ele însele, fără o dovadă a conținutului înscrisului comunicat, nu fac dovada actului predat serviciilor poștale în vederea livrării către parte.

Realitatea volumului de lucrări, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui motiv de neaplicare a normelor legale în materie de comunicări, cu atât mai mult cu cât, din perspectiva opusă, B. pretinde contribuabililor respectarea acestor norme.

Este profund greșită opinia recurentei precum că prin aplicarea ștampilei Oficiului Poștal Deva se instituie o „prezumție absolută a comunicării notificărilor”. O astfel de ipoteză ar fi fost validă doar în cazul comunicărilor cu conținut declarat, ceea ce nu este cazul de față.

Mai mult, înapoierea plicului ca urmare a expirării termenului de păstrare, relevă și pe fond faptul că reclamantei nu i s-a comunicat „notificarea” prin care a fost declarată ca fiind contribuabilul inactiv.

Procedura notificării, reglementată de Ordinul Președintelui B. nr. 819/2008 nefiind respectată, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în ceea ce privește cererea principală.

Referitor la recursul reclamantei, acesta a vizat acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată pretinse, respectiv:

- recurs - 3.100 - 1.240 lei, conform facturii din 18 februarie 2014, chitanța din 18 februarie 2014, facturii din 25 aprilie 2015, chitanța din 25 aprilie 2015;

- rejudecare fond - 1.240 lei, conform facturii din 03 mai 2015, chitanța din 03 mai 2015 în total 4.340 lei respinse de către instanța fond cu înscrisuri (chitanțe facturi), în original, în total 4.340 lei respinse de către instanță întrucât nu s-a făcut dovada lor cu înscrisuri (facturi, chitanțe) în original.

În faza recursului, alăturat cererii s-au depus astfel de înscrisuri doar aferente sumei de 3100 lei astfel că cererea apare ca întemeiată avându-se în vedere și menținerea soluției de admitere a cererii principale a reclamantei conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., doar în limita acestei sume la care are a se adăuga suma de 10,5 lei reprezentând taxe judiciare de timbru acordate de către instanța de fond.

II. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Față de argumentele mai sus expuse, recursul pârâtei urmează a fi respins, nedovedindu-se incidente prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Ca și consecință, recursul pârâtei urmează a fi apreciat ca fondat doar în parte, Înalta Curte urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmând a-l admite în limita cheltuielilor de judecată ce trebuie achitate de pârâta B. în faza judecății în fond de 3.110,5 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței nr. 103 din 20 mai 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâta B. la plata sumei de 3.110,5 lei către reclamanta SC A. SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Respinge recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinței nr. 103 din 20 mai 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 martie 2016