ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2015

Decizie nr. 4/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții B. și președintele B. a solicitat să se constate că nu s-a respectat procedura privind declararea contribuabililor inactivi, aprobată prin Ordinul nr. 819 din 19 mai 2008 emis de președintele B., în vigoare la data declarării reclamantei drept contribuabil inactiv; să se dispună anularea poziției corespunzătoare din Lista contribuabililor declarați inactivi în baza Ordinului președintelui B. nr. 1167/2009, precum și anularea Deciziei nr. 821176 din 02 noiembrie 2012 prin care a fost respinsă ca tardivă contestația formulată de către reclamantă și înregistrată B. sub nr. 82095 din 24 mai 2012 împotriva Ordinului președintelui B. nr. 1167/2009.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că SC A. SRL a fost înființată în data de 22 septembrie 2008 conform certificatului de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului Timiș, având nr. de ordine J35/3366 din 22 septembrie 2008, respectiv ca obiect de activitate cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.

Din consultarea bazei de date a C. Timiș a reieșit că reclamanta figurează ca inactivă din data de 11 iunie 2009, datorită neîndeplinirii obligațiilor declarative aferente trim. III 2008 (deși societatea s-a înființat la sfârșitul lunii septembrie) - trim. II. 2009, fiind declarată public inactivă prin Ordinul președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009.

Reclamanta nu a primit nicio notificare anterior emiterii acestui ordin, respectiv nu a fost comunicată ulterior emiterii ordinului declararea stării de inactivitate față de reclamantă. Prin referatul nr. 12985 din 31 august 2011 reclamanta a fost propusă spre reactivare, ca urmare a îndeplinirii obligațiilor declarative în data de 04 august 2011, iar în data de 16 septembrie 2011 reclamanta a fost reactivată prin Ordinul președintelui B. nr. 3144 din 16 septembrie 2011.

Mai mult, în perioada 22 septembrie 2008 (de la înființare) - 28 februarie 2010 reclamanta nu a desfășurat activități, neavând în această perioadă niciun salariat.

Societatea a optat pentru declararea impozitului pe profit trimestrial, conform prevederilor art. 34 lit. b) din Legea nr. 571/2003 republicată, respectiv pentru depunerea decontului de T.V.A. trimestrial, potrivit prevederilor art. 156

1

alin. (2) din Legea nr. 571/2003 republicată, începând cu data de 23 septembrie 2008.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, a admis excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Constanța, secția civilă, în Dosarul său nr. x/212/2009 și a constat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanța.

În speță, organele fiscale nu au respectat ordinea de comunicare a actelor administrativ-fiscale prevăzută de art. 44 alin. (2)-(3) C. proc. fisc., în forma în vigoare la data de 11 iunie 2009, data comunicării Ordinul președintelui B. nr. 1167/2009, comunicarea prin publicitate reprezentând o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrativ fiscale.

Chiar dacă decizia Curții Constituționale a fost pronunțată ulterior datei comunicării prin publicitate, această decizie nu face decât să consacre o interpretare a prevederilor art. 44 alin. (2) și (3) C. proc. fisc., practica judiciară anterioară deciziei Curții Constituționale dând aceeași interpretare dispozițiilor art. 44 alin. (2) și (3) C. proc. fisc.

Referitor la fondul cauzei, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 819 din 19 mai 2008 emis de președintele B., în vigoare la data declarării reclamantei drept contribuabil inactiv, a fost aprobată procedura privind declararea contribuabililor inactivi, pe care organul fiscal era obligat să o urmeze în această situație.

Urmare a conduitei culpabile a organului fiscal, reclamantei nu i s-a dat posibilitatea de a preîntâmpina înscrierea acesteia în lista contribuabililor care îndeplinesc condițiile pentru a fi declarați inactivi, în mod cert reclamanta dacă ar fi avut cunoștință de acest aspect s-ar fi conformat obligațiilor de depunere a declarațiilor, și ar fi evitat soluția de a fi cuprinsă în listă.

Legal citată, pârâta B., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 311 din 7 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții B. și președintele B. și în consecință s-a anulat Decizia nr. 821176/2012 emisă de pârâtul B. și s-a respins cererea de anularea parțială a Ordinului nr. 1167/2009 emis de pârâtul președintele B.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia prin Ordinul președintelui B. nr. 1167/2009 s-a aprobat lista contribuabililor declarați inactivi pe care, la poziția 58291, este înscris reclamanta SC A. SRL.

Prin contestația administrativă adresată pârâtului B., înregistrată sub nr. 82095 din 24 mai 2012, reclamanta a solicitat anularea declarării sale ca societate comercială inactivă.

Prin Decizia nr. 821176 din 02 noiembrie 2012 emisă de pârâta B., contestația a fost respinsă ca tardivă, pentru depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, calculat de la data aducerii la cunoștință publică a listei contribuabililor declarați inactivi, prin publicare pe internet, respectiv 11 iunie 2009.

Referitor la tardivitatea formulării contestației, prima instanță a reținut că Ordinul președintelui B. nr. 1167/2009 este act administrativ fiscal în sensul art. 41 C. proc. fisc., deoarece prin declararea inactivă a societății au fost modificate drepturile și obligațiile fiscale ale reclamantei, și că declararea inactivității trebuia comunicată în condițiile art. 44 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc., în forma în vigoare la data emiterii ordinului (25 mai 2009), și numai în subsidiar în condițiile lit. d), prin publicitate.

Instanța a constatat, contrar susținerilor reclamantei, că această comunicare a fost făcută în condiții legale, chiar dacă nu au fost folosite serviciile poștale.

Astfel, a apreciat instanța că nu este obligatorie comunicarea prin poștă, ci pot fi folosite orice alte mijloace dacă sunt apte să comunice actul și să confirme primirea lui de către reclamant.

În cazul de față, are semnificație momentul în care reclamanta a cunoscut decizia autorității fiscale de declarare a inactivității.

În acest context, instanța de fond a luat în considerare că reclamanta a cunoscut decizia în discuție cel târziu la data de 20 octombrie 2011 când a fost sancționată contravențional pentru desfășurarea de activități comerciale în perioada de inactivitate.

Potrivit art. 207 C. proc. fisc., „Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.”

În cauză, termenul de 30 de zile s-a împlinit la data de 19 noiembrie 2011, astfel că reclamanta, formulând contestația la data de 24 mai 2012, era decăzută din termenul legal, așa cum corect a reținut și autoritatea fiscală prin Decizia nr. 821176 din 02 noiembrie 2012.

În consecință, văzând tardivitatea contestației administrative, în mod legal constatată prin Decizia nr. 821176 din 02 noiembrie 2012 emisă de pârâta B., și observând că această împrejurare împiedică verificarea fondului pricinii, curtea, în temeiul art. 218 C. proc. fisc. rap. la art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții SC A. SRL, B. și președintele B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta-reclamantă SC A. SRL a susținut că sentința recurată cuprinde motive contradictorii, existând o contradictorialitate între considerentele sentinței recurate și dispozitiv, Astfel, a arătat că, deși instanța de fonda reținut că Decizia nr. 821176/2012 emisă de pârâta B. prin care a fost respinsă ca tardivă contestația este corectă, în dispozitiv se dispune anularea acesteia.

A mai invocat recurenta dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Instanța de fond a reținut în mod greșit că procedura de comunicare a Ordinului președintelui B. nr. 1167/2009 s-a realizat în condiții legale, nefiind obligatorie comunicarea prin poștă, putând fi folosite alte mijloace dacă sunt apte să comunice actul și să confirme primirea lui de către societate.

Or, în opinia recurentei, organele fiscale nu au respectat ordinea de comunicare a actelor administrativ-fiscale prevăzută de art. 44 alin. (2)-(3) C. proc. fisc., în forma în vigoare la data de 11 iunie 2009, data comunicării Ordinul președintelui B. nr. 1167/2009, comunicarea prin publicitate reprezentând o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrativ fiscale.

În motivarea recursului său președintelui B., D. a arătat că în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a președintelui B. și nu a avut în vedere prevederile H.G. nr. 109/2009. S-a arătat că Ordinul a cărui nelegalitate a fost invocată a fost emis de instituția B. în exercitarea atribuțiilor sale și nu de președintele său, acesta fiind reprezentantul autorității în raport cu terții.

În acest sens, recurentul președintele B. a invocat dispozițiile art. 1, 4 alin. (2) pct. 37, art. 12 alin. (1), alin. (3), alin. (8) din H.G nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea B., precum și art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 504/2004.

În motivarea recursului său, pârâta B. a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, în condițiile în care, deși a constatat tardivitatea formulării contestației administrative și legalitatea Deciziei nr. 821176 din 02 noiembrie 2012, a dispus în dispozitivul hotărârii anularea acesteia.

Considerentele și soluția Înaltei Curți;

Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile și, astfel, a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).

Astfel, potrivit art. 44 alin. (2) C. proc. fisc.: „Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate”, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede: „Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a B., a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.

În considerentele Deciziei nr. 536 din 28 aprilie 2011, Curtea Constituțională a observat că, procedând la o interpretare teleologică a dispozițiilor art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din O.G. nr. 92/2003, enumerarea pe care o conține nu este întâmplătoare, ci modalitățile de comunicare a acelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a), constând în prezentarea contribuabilului conținutul actului administrativ fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b) și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c) comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d) se menționează comunicarea prin publicitate, a cărei descriere se găsește în textul de lege criticat în cauza de față.

A reținut Curtea Constituțională că în mod evident intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând prin succesiunea menționată la lit. a) - d), obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. (2).

În cauza de față,

cercetarea instanței de judecată trebuia să pornească de la examinarea faptului dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilității realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalități, în ordinea în care acestea sunt enumerate în dispozițiile art. 44 alin. (2) lit. a)-c) din O.G. nr. 92/2003.

Instanța de control judiciar constată că autoritatea fiscală a realizat comunicarea prin publicitate a actului, cu nerespectarea ordinii prevăzută de dispozițiile art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

De asemenea, apreciază că nu se poate reține că ordinul a cărui anulare se solicită poate fi considerat comunicat în condiții legale la data de 20 octombrie 2011, odată cu comunicarea procesului - verbal de contravenție.

Întrucât în speță această procedură de comunicare nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv dispozițiile art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, împotriva recurentei-reclamante nu a început să curgă termenul de decădere înlăuntrul căruia trebuia formulată contestația administrativă conform dispozițiilor art. 207 C. proc. fisc., iar respingerea contestației prin Decizia cu nr. 821176 din 02 noiembrie 2012 ca fiind tardivă, este nelegală.

Pentru aceste considerente, văzând și faptul că prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanță, Înalta Curte reține că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003, motiv pentru care recursurile urmează a fi admise.

Totodată, în condițiile în care contestația formulată de reclamantă nu a fost analizată pe fond, ci a fost respinsă ca tardiv formulată, soluționarea acțiunii în sensul anulării poziției corespunzătoare din Lista contribuabililor declarați inactivi în baza Ordinului președintelui B. nr. 1167/2009 ar constitui o imixtiune a instanței de contencios în atribuțiile autorității administrative, controlul judecătoresc asupra legalității Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 putând fi exercitat doar în momentul emiterii deciziei de soluționare pe fond a contestației formulate de reclamantă.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursurile și va modifica sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, dispunând anularea Deciziei nr. 821176 din 02 noiembrie 2012 emisă de pârâta B., obligând pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 și totodată va respinge cererea de anulare a acestui ordin, ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de SC A. SRL Timișoara, B. și președintele B. împotriva sentinței nr. 311 din 7 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată, în sensul că:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâții B. și președintele B.

Anulează Decizia nr. 821176 din 02 noiembrie 2012 emisă de pârâta B.

Obligă pârâtă B. să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamanta SC A. SRL Timișoara împotriva Ordinului nr. 1167/2009 emis de pârâtul președintele B.

Respinge celelalte cereri, ca prematur formulate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.