ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2983/2015

Decizia nr. 2983/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la data de 12 februarie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/3/CA/2013, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice Sector 5, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a solicitat:

- anularea parțială a Ordinului Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011 și anume a poziției cu numărul de ordine 19564 din Lista contribuabililor declarați inactivi;

- anularea tuturor efectelor acestui ordin, respectiv părțile afectate de înregistrarea stării de inactivitate a SC B. SRL să fie puse în situația anterioară datei de 13 mai 2011 și, în consecință, să se dispună: anularea procesului-verbal nr. 185 din 17 mai 2012, emis de ANAF - DGFPMB - Activitatea de Inspecție Fiscală; anularea tuturor referirilor la furnizorul SC B. SRL ca societate inactivă din Raportul de inspecție fiscală nr. F-B-319 din 17 august 2012; anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în sarcina reclamantei A. SA pentru suma de 139.242 lei; să fie recunoscută legal starea de activitate în perioada 13 mai 2011 - 31 decembrie 2011, precum și anularea tuturor efectelor stării de inactivitate a SC B. SRL și, implicit, a dreptului de deducere a TVA-ului și a neimpozitării sumelor facturate ce au fost considerate nedeductibile rezultate din relația comercială dintre reclamanta A. SA și SC B. SRL, în calitate de furnizor, în perioada 13 mai 2011 - 31 decembrie 2011;

- restituirea tuturor sumelor actualizate ce au fost plătite către bugetul de stat de către reclamanta A. SA ca urmare a declarării stării de inactivitate a SC B. SRL, în sumă de 139.242 lei.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că înscrierea în tabelul societăților inactive a SC B. SRL este nelegală, întrucât, la data de 21 martie 2011, în Dosarul nr. x/3/2010, instanța a admis cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței față de această societate, iar în baza art. 78 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contribuabilii aflați în stare de insolvență nu pot fi declarați inactivi și că, urmare a acestui ordin a cărui anulare parțială se cere, a fost afectată financiar reclamanta A. SA, în virtutea relației contractuale dintre cele două societăți, stabilindu-se în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în cuantum de 139.242 lei, care au fost plătite și a căror restituire se impune a fi dispusă.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 19 mai 2014, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, pe capetele 2 - 4 ale cererii de chemare în judecată, a următorilor pârâți: Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Activitatea de Inspecție Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București.

Prin întâmpinarea depusă la data de 28 martie 2014, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei pentru SC B. SRL și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pe capetele 2, 3, 4 ale cererii de chemare în judecată, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată la data de 20 mai 2014, pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin Sentința nr. 3724 din 20 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/CA/2013, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea de Inspecție Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat la data de 21 iulie 2014.

Prin încheierea din data de 14 octombrie 2014, a fost dispusă citarea ca pârât a Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București și depunerea documentației administrative de către pârâți.

Prin încheierea din data de 11 noiembrie 2014 s-a luat act că pârâții în cauză sunt: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, conform cererii de chemare în judecată introductive; Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Activitatea de Inspecție Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București, conform cererii precizatoare, dispunându-se rectificarea citativului în acest sens și citarea corectă a pârâților pentru termenul următor; capătul principal al cererii de chemare în judecată este anularea parțială a Ordinului Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011, respectiv a poziției nr. 19564 și s-a considerat necesar, pentru justa soluționare a acestuia, emiterea unor adrese la Oficiul Registrului Comerțului al Municipiului București pentru a comunica data la care s-a înregistrat în Registrul Comerțului mențiunea referitoare la deschiderea procedurii insolvenței pentru SC B. SRL, dispuse prin Sentința comercială nr. 2094 din 21 martie 2011 a Tribunalului București, secția a VIII-a în Dosarul nr. x/3/2010 și la Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 pentru comunicarea Notificării nr. 478126 din 13 aprilie 2011; s-a constatat că s-au depus actele ce au stat la baza emiterii Ordinului Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011 și întâmpinare, cu acte atașate, formulată de pârâtul Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, prin care au fost reiterate susținerile făcute prin întâmpinările depuse în fața Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin Încheierea din data de 20 ianuarie 2015 s-a luat act că au fost depuse relațiile solicitate de la Oficiul Registrului Comerțului al Municipiului București și de la Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 .

Prin Sentința nr. 324 din 10 februarie 2015,Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate prin întâmpinările formulate de pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice Sector 5, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei pentru SC B. SRL, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pe capetele 2,3,4 ale cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Administrația Finanțelor Publice Sector 5, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC A. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a observat că argumentul invocat de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală în susținerea acestei excepții a fost acela că reclamanta nu este persoană vătămată prin emiterea Ordinului Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În acest context, s-a reținut că din analiza prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că folosirea acțiuni în contencios administrativ este condiționată de vătămarea unui drept său a unui interes legitim, pretinsă de persoanele fizice ori juridice care sesizează instanța de contencios administrativ.

Este esențial de subliniat, însă, că a stabili, pe bază de probe, dacă există b vătămare adusă prin actul administrativ unui drept sau unui interes legitim este o problemă care ține de fondul litigiului de contencios administrativ (sunt chestiuni de temeinicie a acțiunii, supuse analizei pe fondul cauzei), iar nu de calitatea procesuală ori de interes, ca și condiții de exercițiu ale acțiunii civile.

Cu alte cuvinte, nu a putut fi cercetată chestiunea dacă, prin actul administrativ atacat (Ordinul Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011), față de care reclamanta A. SA este, în condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, terț care se pretinde vătămat într-un drept sau interes legitim prin acest act administrativ, s-a adus o vătămare unui drept sau unui interes legitim prin soluționarea unei excepții procesuale, mijloc de apărare prin care, potrivit art. 137 C. proc. civ. - 1865, nu se pune în discuție fondul dreptului.

De altminteri, a considerat Curtea că, în speță, reclamanta își justifică, cu prisosință, calitatea procesuală activă în raport de împrejurarea că, în temeiul actului administrativ atacat (Ordinul Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011), a fost emisă Decizia de impunere nr. F-B-319 din 17 august 2012, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei A. SA obligații fiscale suplimentare de plată în sumă de 139.242 lei.

Or, în aceste condiții, Curtea a reținut că este aplicabilă ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, dispoziție conform cu care "drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ".

Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei pentru SC B. SRL, a constatat Curtea că argumentul invocat în justificarea acestei excepții nu este fondat.

A constatat Curtea că poziția procesuală a reclamantei a fost constantă în sensul că acționează în nume propriu, întemeindu-și demersul judiciar inclusiv pe prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Apoi, pe de altă parte, s-a observat că, în condițiile în care, prin Sentința nr. 8434 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a în Dosarul nr. x/3/2010 s-a dispus radierea din Registrul Comerțului a SC B. SRL, reclamanta nici nu avea cum să acționeze în numele acestei societăți, întrucât SC B. SRL era lipsită de personalitate juridică (fiind radiată din Registrul Comerțului în baza rezoluției din 26 ianuarie 2012) la data la care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București prezenta cerere de chemare în judecată (12 februarie 2013).

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală pe capetele 2, 3, 4 ale cererii de chemare în judecată, a apreciat Curtea că și această excepție nu este fondată.

S-a reținut că, prin cererea precizatoare formulată la data de 19 mai 2014, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, pe capetele 2 - 4 ale cererii de chemare în judecată, a următorilor pârâți: Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Activitatea de Inspecție Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București.

Or, în opinia instanței, toate aceste structuri, așa cum demonstrează însăși denumirea, sunt componente ale autorității publice pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocată de pârâtul Administrația Finanțelor Publice Sector 5, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, prin întâmpinare, s-a observat că nu este fondată.

Referitor la fondul cauzei (capătului principal al cererii de chemare în judecată), a reținut Curtea că, în fapt, prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011, a fost aprobată Lista contribuabililor declarați inactivi.

Ordinul Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011 a fost emis în temeiul art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a art. 11 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a art. 78 alin. (5) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și având în vedere prevederile Ordinului președintelui ANAF nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi; a intrat în vigoare, conform art. 3 din Ordinul nr. 819/2008, pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 15 zile de la data publicării pe pagina de internet și afișării la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în condițiile legii, respectiv la data de 1 iunie 2011, în raport de mențiunile procesului-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate a Listei contribuabililor declarați inactivi nr. 874628 din 13 mai 2011.

A constatat instanța de fond că în ceea ce privește SC B. SRL: prin Sentința comercială nr. 2094 din 21 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a în Dosarul nr. x/3/2010, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC B. SRL, C. SPRL fiind numit administrator judiciar; prin Sentința comercială nr. 4338 din 06 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a în Dosarul nr. x/3/2010, s-a dispus deschiderea procedurii generale a falimentului împotriva debitoarei SC B. SRL, C. SPRL fiind numit lichidator judiciar; prin Sentința civilă nr. 8434 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a în Dosarul nr. x/3/2010, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței în privința debitoarei și radierea acestei societăți din Registrul Comerțului.

În drept, sunt aplicabile pricinii prevederile art. 78 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma (stabilită prin art. I pct. 3,4 din O.U.G. nr. 46/2009) în vigoare la data de 13 mai 2011 (data emiterii actului administrativ atacat pe capătul principal de cerere); art. 11 alin. (V și 12 din C. fisc. (Legea nr. 571/2003), în forma (stabilită prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 117/2010) în vigoare la data de 13 mai 2011.

S-a reținut că, în speță, reclamanta nu a învestit instanța judecătorească cu cercetarea respectării sau nu de către organele fiscale competente a Procedurii privind înscrierea contribuabililor în evidența contribuabililor inactivi, aprobate prin Ordinului nr. 819/2008, emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (act normativ în vigoare la data de 13 mai 2011).

În aceste condiții, ținând seama de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, s-a apreciat că trebuie prezumat că organele fiscale competente au respectat termenele stabilite conform procedurii evocate.

Din relațiile comunicate la solicitarea instanței de Oficiul Registrului Comerțului al Municipiului București cu adresa nr. 495848 din 15 decembrie 2014, reiese că înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunii referitoare la deschiderea procedurii de insolvență a SC B. SRL a survenit la data de 14 aprilie 2011.

A mai reținut Curtea că, la data de 13 aprilie 2011, a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 5 Notificarea nr. 478126, prin care se aducea la cunoștința organului fiscal competent că referitor la SC B. SRL a fost deschisă procedura insolvenței.

Or, potrivit afirmațiilor necontestate de către reclamantă pe tot parcursul procesului pendinte, făcute de către pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice Sector 5 în cuprinsul întâmpinărilor formulate în cauză, data finalizării listei contribuabililor declarați inactivi, aprobate prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011, a fost cea de 08 aprilie 2011.

În opinia Curții, sunt fondate apărările pârâților Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice Sector 5 în sensul că, la data la care, potrivit Procedurii privind înscrierea contribuabililor în evidența contribuabililor inactivi, aprobate prin Ordinului nr. 819/2008, emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv la data de 08 aprilie 2011, a fost finalizată Lista contribuabililor declarați inactivi, aprobată prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011, nici nu exista înregistrată în Registrul Comerțului mențiunea cu privire la deschiderea procedurii insolvenței fată de SC B. SRL, nici nu fusese notificat organul fiscal competent în acest sens de către administratorul judiciar al acestei societăți.

Altfel spus, la data la care a fost finalizată Lista contribuabililor declarați inactivi, aprobată prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011, autoritățile fiscale nu aveau informații privind deschiderea procedurii insolvenței față de SC B. SRL.

Această concluzie s-a impus având în vedere și că, din analiza prevederilor art. 7 din Legea nr. 359/2004 și ale art. 5 din Legea nr. 26/1990, reiese că prin efectuarea înregistrărilor în Registrul Comerțului se asigură opozabilitatea actelor înregistrate față de terți, inclusiv față de autoritățile fiscale competente.

A apreciat instanța că nu este necesar a se proceda la analiza capetelor 2 - 4 ale cererii introductive, față de caracterul accesoriu al acestor capete de cerere, modul lor de soluționare depinzând în mod necesar de rezolvarea dată capătului principal.

Împotriva Sentinței nr. 324 din 10 februarie 2015 a Curții de Apel București, a formulat recurs reclamanta A. SA, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurenta reclamantă a menționat că înțelege să formuleze recurs doar în ceea ce privește soluția asupra fondului cauzei.

În esență, a susținut că instanța de fond nu a analizat susținerile sale în ceea ce privește anularea Ordinului Președintelui ANAF nr. 2073/2011, poziția nr. 19564 la care era menționată SC B. SRL, în calitate de contribuabil inactiv, fiind reținute doar apărările pârâtelor.

Ordinul Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011, poziția nr. 19564 este nelegal, întrucât la data emiterii acestuia organele fiscale erau informate despre starea de insolvabilitate a societății SC B. SRL.

În raport de dispozițiile art. 78

1

alin. (6) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, trebuia să fie dispusă excluderea societății menționate din lista contribuabililor declarați inactivi, întrucât la momentul declarării ca inactivă a SC B. SRL, aceasta se afla în procedura insolvenței.

Deși instanța de fond a reținut că a fost în mod evident vătămată prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2073 din 13 mai 2011, fiindu-i emisă Decizia de impunere nr. FB - 319 din 17 august 2012 prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare de plată în sumă de 139.242 lei, a menținut totuși actul ilegal și respectiv consecințele vătămătoare ale acestuia, pronunțând o hotărâre nelegală.

În cauză a fost formulată Întâmpinare de către ANAF prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a soluției pe fondul cauzei, fiind combătute criticile recurentei - reclamante.

S-a menționat că notificarea înregistrată sub numărul 478126 din 13 aprilie 2011, transmisă Administrației Finanțelor Publice Sector 5 este ulterioară finalizării listei contribuabililor inactivi la 8 aprilie 2011, astfel că nu deținea informații privind deschiderea procedurii de insolvență pentru SC B. SRL.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Astfel cum rezultă din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, recurenta-reclamantă, prin cererea de chemare în judecată a solicitat, în esență, anularea Deciziei de impunere nr. FB - 319 din 17 august 2012 pentru suma de 139.242 lei, anularea parțială a Ordinului Președintelui ANAF nr. 2073/2011, poziția nr. 19564, implicit anularea tuturor efectelor stării de inactivitate a SC B. SRL cu consecințe asupra dreptului de deducere a TVA și a impozitării sumelor facturate ce rezultă din relația comercială cu această societate furnizoare, anularea Procesului Verbal nr. 185/2012 emis de ANAF.

Ulterior, printr-o cerere precizatoare a solicitat îndreptarea erorii materiale în ceea ce privește Ordinul Președintelui ANAF nr. 2073/2011, poziția nr. 19564, cu referire la SC B. SRL și repunerea în situația anterioară datei de 13 mai 2011.

În cauză, s-a susținut că această societate în mod eronat a fost înscrisă în categoria contribuabililor inactivi prin ordinul contestat întrucât în Dosarul nr. x/3/2010 al Tribunalului București, secția a VII-a comercială, s-a deschis procedura generală a insolvenței față de SC B. SRL, astfel că potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003 trebuia exclusă din această categorie.

Recurenta-reclamantă a formulat plângerea prealabilă cu nr. 5203/5173 din 7 noiembrie 2012 având aceleași solicitări (dosar Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal), conform procedurii prevăzută de Titlul IX C. proc. fisc., care nu a fost soluționată până în prezent, fapt confirmat de părțile în cauză.

De asemenea, din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 a fost notificată de administratorul judiciar D. SPRL la 8 aprilie 2011 cu privire la faptul că în Dosarul nr. x/3/2010 al Tribunalului București, secția a VIII-a comercială, s-a deschis procedura generală a insolvenței față de SC B. SRL, această situație nefiind contestată în cauză (dosar Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal).

Autoritatea pârâtă a susținut că notificarea a fost înregistrată sub numărul x din 13 aprilie 2011, ulterior datei finalizării listei, respectiv 8 aprilie 2011, fără a mai putea remedia/îndrepta erorile materiale cu privire la înscrierea în categoria contribuabililor inactivi a acestei societăți, deși Ordinul nr. 2073 a fost emis la 13 mai 2011, deci ulterior acestei date.

Instanța de fond a reținut această situație, însă nu a verificat, în cauză, aplicarea/respectarea procedurii de scoatere din evidența contribuabililor declarați inactivi ca urmare a unei erori materiale, astfel cum a fost reglementată prin Ordinul nr. 819 din 19 mai 2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi (în vigoare la data emiterii Ordinul nr. 2073 din 13 mai 2011), dată fiind solicitarea formulată de reclamantă atât în cuprinsul plângerii prealabile, cât și în cuprinsul acțiunii în cauză.

Astfel cum s-a reținut anterior, contestația administrativă fiscală formulată la 7 noiembrie 2012 nu a fost soluționată nici în prezent, deși au trecut aproape trei ani, acest fapt nefiind analizat de instanța de fond din perspectiva cererii privind anularea deciziei de impunere formulată de reclamantă.

De asemenea, a fost depășit și termenul de soluționare a cererii de scoatere din evidență a contribuabililor declarați inactivi ca urmare a unei erori materiale prevăzut de Procedura aprobată prin Ordinul nr. 819 din 19 mai 2008.

Nesoluționarea contestației administrative fiscale într-un termen rezonabil cât și nesoluționarea cererii de scoatere din evidență a contribuabililor declarați inactivi ca urmare a unei erori materiale conform Procedurii menționate, conduce la concluzia că autoritatea publică pârâtă nu a respectat principiul operativității ca unul din principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, care obligă orice structură administrativă ca în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, fie fizice sau juridice, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

Mai mult, nesoluționarea contestației într-un interval destul de mare, nerezonabil, reprezintă și o încălcare a dreptului fundamental la o bună administrare de care se bucură recurenta-reclamantă în virtutea art. 41.1. din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, urmare a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Cartă.

Prin urmare, pentru toate aceste considerente, instanța de recurs apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a fi analizată pe fond și unitar acțiunea reclamantei.

În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 324 din 10 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.

Procesat de GGC - GV