ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 februarie 2013, SC M.W. SRL a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe președintele autorității, solicitând în principal obligarea pârâților la emiterea unei decizii de soluționare a contestației și în subsidiar, anularea parțială a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009, în sensul eliminării reclamantei din lista contribuabililor declarați inactivi. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, deși a formulat contestație administrativă împotriva ordinului sus-menționat, autoritatea pârâtă nu a soluționat-o, deși a fost cu mult depășit termenul legal de rezolvare.

Pe fondul litigiului, s-a arătat că declararea ca inactivă a societății pentru nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale datorate bugetului de stat, s-a făcut cu nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de lege, fapt ce a determinat imposibilitatea pentru reclamantă de a-și îndeplini obligațiile ce ar fi trebuit să-i fie comunicate prin procedura notificării aprobată prin Ordinul ANAF nr. 819/2008. Or, a precizat reclamanta, nu i s-a comunicat notificarea prevăzută de procedura privind declararea contribuabililor inactivi, împrejurare în raport de care nu a început să curgă termenul legal de contestare a măsurii dispuse. La data de 26 martie 2013, reclamanta și-a precizat acțiunea invocând un nou motiv de nelegalitate a ordinului atacat, respectiv nepublicarea în M. Of., astfel cum prevede art. 3 din Ordinul nr. 819/2008.

Ulterior, la data de 16 aprilie 2013, reclamanta a renunțat la judecarea capătului principal de cerere privind obligarea pârâților la soluționarea contestației. Printr-o nouă precizare a acțiunii s-a solicitat la 18 iunie 2013 anularea Deciziei nr. 822276/822412 din 20 martie 2013 prin care pârâta a respins contestația ca tardivă, reclamanta menținându-și cererea de anulare parțială a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009, solicitând însă, în subsidiar, să fie obligat organul fiscal la soluționarea pe fond a contestației administrative. Prin Sentința nr. 316 din 26 noiembrie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea față de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât.

De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis de pârâtă în exercitarea atribuțiilor sale și nu de președintele autorității, care nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că ordinul contestat, neavând caracterul unui act normativ, nu trebuia publicat în M. Of., pârâta urmând procedura prevăzută de Ordinul nr. 819/2008 pentru înscrierea contribuabililor inactivi, în sensul publicării proiectului actului pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și notificării reclamantei conforme Adreselor nr. 260908 din 26 septembrie 2008 și nr. 11923 din 3 martie 2009. Referitor la susținerea reclamantei privind nerespectarea procedurii de notificare, judecătorul fondului a constatat că adresele prin care s-a efectuat notificarea nu constituie acte administrative fiscale, după cum nici ordinul contestat nu are un asemenea caracter, fiind doar un act administrativ propriu-zis, context în care nu era necesar ca notificarea să răspundă exigențelor de comunicare prevăzute de art. 44 C. proc.

fisc., fiind urmată procedura reglementată de Ordinul nr. 819/2008. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC M.W. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că instanța de fond a constatat în mod eronat natura juridică a actului contestat, calificându-l ca act administrativ propriu-zis, deși ordinul prezintă toate caracteristicile unui act administrativ fiscal, în sensul art. 41 C. proc. fisc., fiind emis de organul fiscal în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Reclamanta a criticat sentința și sub aspectul constatării că decizia emisă de pârâtă în soluționarea contestației nu este supusă procedurii prevăzute de art. 218 alin. (2) C. proc.

fisc., fiind astfel greșită soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a deciziei Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care s-a reținut tardivitatea plângerii prealabile. Cu privire la modul de soluționare a cererii de anulare parțială a ordinului, s-a precizat că instanța de fond a constatat nejustificat că pârâta a respectat procedura de notificare a reclamantei, în contextul în care nu s-a făcut dovada comunicării efective către reclamantă a notificărilor prevăzute de procedura privind declararea contribuabililor inactivi aprobată prin Ordinul nr. 819/2008.

S-a mai învederat că, și în ipoteza în care s-ar reține că s-a făcut dovada comunicării notificărilor menționate de instanță, totuși, procedura prevăzută de Ordinul nr. 819/2008 nu a fost respectată întocmai, întrucât, în intervalul de 35 de zile de la data expirării termenului de depunere a declarațiilor, s-a transmis societății o singură notificare, respectiv Adresa nr. 11923 din 3 martie 2009, cealaltă, datată în 2008 neputând fi luată în considerare. O ultimă critică adusă sentinței privește împrejurarea că instanța a procedat la analiza teoretică a clasificării actelor administrative în acte normative și individuale și respectiv, a modalității de comunicare a lor, fără a se pronunța asupra susținerii referitoare la nerespectarea prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 819/2008 care impun publicarea în M. Of.

a ordinului pentru aprobarea listei contribuabililor declarați inactivi. Prin întâmpinare, Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului, învederând că, întrucât Ordinul nr. 1167/2009 constituie un act administrativ individual, nu era supus regimului de publicare în M. Of., în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 și ale art. 55 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 561/2009. Pârâta a precizat că ordinul în litigiu a fost comunicat în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc.

fisc., prin afișare la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și prin publicare pe pagina de internet a instituției secțiunea informații publice privind agenții economici, intrând în vigoare la 11 iunie 2009. De asemenea, s-a mai arătat că societatea reclamantă a fost notificată despre faptul că, urmare a nedepunerii în termen a obligațiilor fiscale, va fi inclusă în lista contribuabililor declarați inactivi. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține că prima instanță a stabilit corect natura juridică a Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1167/2007, ca fiind un act administrativ individual, având în vedere că are ca obiect reguli de conduită pentru un grup determinat de persoane, prevăzute în lista contribuabililor și nu norme juridice obligatorii, generale și impersonale, adresate unui număr nedeterminat de persoane, pentru a se stabili caracterul normativ al actului. Ordinul în litigiu consfințește pentru fiecare societate starea de inactivitate după o analiză individuală a organelor fiscale, în fiecare caz în parte, a întrunirii cerințelor pentru declararea drept contribuabili inactivi. Pe de altă parte, instanța de fond a constatat justificat că ordinul nu prezintă caracteristicile unui act administrativ fiscal, astfel cum este definită această noțiune prin art. 41 C. proc.

fisc., întrucât nu privește aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. În acest context, ordinul contestat fiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, acțiunea în anulare este supusă recursului grațios potrivit art. 7 din același act normativ, nefiind incidente dispozițiile art. 210 - 218 C. proc. fisc.

Referitor la cererea de anulare parțială a ordinului, instanța de fond a citat în cuprinsul hotărârii prevederile de la lit. B) - Procedura privind înscrierea contribuabililor în evidența contribuabililor inactivi - pct. 1 - 12 -, concluzionând în sensul că pârâta a respectat procedura de notificare, conform Adreselor cu nr. 260908 din 26 septembrie 2008 și nr. 11923 din 3 martie 2009 și borderourilor nr. 876 din 19 noiembrie 2008 și 214 din 6 martie 2009. Dar instanța a omis să analizeze dacă adresele menționate și borderourile anexate fac dovada comunicării efective către reclamantă în condițiile și termenele prevăzute detaliat de procedura aprobată prin Ordinul nr. 819/2008, rezumându-se să constate că nu sunt aplicabile în materie de comunicare dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc.

fisc. a căror respectare este obligatorie în cazul actelor administrative fiscale. Chiar dacă procedura privind declararea inactivității contribuabililor nu prevede expres modalitatea de transmitere a notificărilor, instanța era obligată să verifice dacă a fost respectată norma prevăzută de art. 86 alin. (3) C. proc. civ. care reglementează comunicarea actelor procedurale. Astfel, potrivit textului de lege sus-menționat, atunci când comunicarea nu se poate face prin angajații proprii, se va face prin poștă cu scrisoare recomandată sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

Înalta Curte constată de asemenea, că prima instanță nu a analizat legalitatea actului contestat și în raport de dispozițiile pct. 3 din Ordinul nr. 8196/2008 și ale pct. 12 de la lit. B) din Procedura aprobată prin ordin, potrivit cărora Direcția generală pentru administrarea veniturilor asigură parcurgerea etapelor de aprobare și publicarea în M. Of. partea I, data publicării fiind cea a declarării contribuabililor inactivi. Instanța, reținând corect că nu există obligația de publicare în M. Of. potrivit Legii nr. 24/2000 și Hotărârii Guvernului nr. 561/2009, a omis să analizeze acest aspect și prin prisma prevederilor ordinului care reglementează necesitatea publicării în cazul concret al unui act administrativ individual și să se pronunțe eventual, asupra efectelor neîndeplinirii acestei obligații.

În raport de cele expuse, Înalta Curte, admițând recursul și casând hotărârea atacată, va dispune trimiterea spre rejudecare, pentru asigurarea respectării principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și având în vedere necesitatea aplicării efective a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC M.W. SRL împotriva Sentinței nr. 316 din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2015. Procesat de GGC - LM