ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1324/2015

Decizia nr. 1324/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții B. și președintele B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:

- obligarea pârâților la emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulată conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 205 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003;

- anularea în parte a Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 în ceea ce privește dispoziția de declarare a reclamantei ca inactivă.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat mai întâi că împotriva Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 a formulat, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 209 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, o contestație care nu a fost soluționată nici până la momentul prezent, deși termenul legal de soluționare a fost demult depășit.

Cu privire la fondul cauzei, a susținut că prin actul administrativ atacat, fără nici o notificare prealabilă, a fost declarată inactivă începând cu data de 11 iunie 2009 pe considerentul neîndeplinirii obligațiilor declarative, respectiv nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale datorate bugetului de stat și nedeclarării livrărilor de achiziție efectuate pe teritoriul național cu persoanele înregistrate în scopuri de T.V.A. prin declarația cod 394.

Prin ,,precizarea de acțiune” depusă la filele 33-34, reclamanta și-a completat motivele cererii de chemare în judecată.

Astfel, a arătat că în cauză au fost încălcate și dispozițiile art. 3 și 4 din Ordinul președintelui B. nr. 819/2008, ordinul atacat nefiind publicat în M. Of., iar în consecință nu-i poate fi opozabil.

Pârâta B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect al primului capăt de cerere, în susținerea căreia a arătat că a soluționat contestația formulată de reclamantă, astfel cum rezultă din adresa din 18 martie 2013.

Totodată a invocat excepția inadmisibilității petitului doi susținând că reclamanta nu are temei legal pentru a solicita direct instanței de contencios administrativ anularea în parte a Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 prin care s-a aprobat Lista contribuabililor inactivi în care a fost inclusă și reclamanta.

Pârâtul președintele B. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că din ansamblul prevederilor H.G. nr. 109/2009 rezultă că emitentul ordinului atacat este B., în exercitarea atribuțiilor sale, nicidecum președintele său, acesta din urmă fiind reprezentantul instituției în raporturile cu terții.

Prin precizarea de acțiune depusă la filele 78-83 reclamanta a solicitat și anularea Deciziei de soluționare a contestației emisă de către B. sub nr. 822272/822410 din 18 martie 2013.

În motivare reclamanta a susținut că actul administrativ contestat nu i-a fost comunicat conform art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., comunicarea realizându-se numai prin publicitate pe pagina de internet, astfel că este nelegală decizia de soluționare a contestației prin care s-a apreciat că exercitarea procedurii prealabile este tardivă.

Prin declarație scrisă (fila 105), reclamanta și-a manifestat voința de a renunța la judecarea primului petit din acțiunea introductivă de instanță.

Având în vedere actul de dispoziție procesuală al reclamantei și dispozițiile art. 246 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 11 iunie 2013 Curtea a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea primului petit din acțiunea introductivă de instanță.

Prin aceeași încheiere s-a respins excepția lipsei de obiect a primului petit din acțiunea introductivă de instanță, ca rămasă fără obiect și a fost unită cu fondul excepția inadmisibilității petitului al doilea, invocate de pârâta B.

Prin încheierea de ședință din 30 aprilie 2013 s-a admis excepția lipsei calității procesuale a președintelui B.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr.

226 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității petitului doi din acțiunea introductivă de instanță; s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții B. și președintele B.

Analizând în prealabil excepția inadmisibilității petitului doi din acțiunea introductivă de instanță, Curtea de apel a constat cu privire la natura juridică a actului administrativ contestat în cauză, că pentru a fi calificat act administrativ fiscal caracteristicile sale trebuie să se circumscrie definiției prevăzute de art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., respectiv de a fi actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

A observat prima instanță că prin Ordinul președintelui B. nu se stabilesc, modifică sau sting raporturi de drept fiscal, al căror conținut este explicitat de art. 21 și 22 din O.G. nr. 92/2003, respectiv nu se stabilesc drepturi patrimoniale care, potrivit legii, ar rezulta din raporturile de drept material fiscal.

Per a contrario, s-a constatat că ordinul a cărui valabilitate este dedusă judecății în prezenta cauză este un act administrativ propriu-zis, contestabil potrivit procedurii de drept comun prevăzută de Legea nr. 554/2004, și nu a procedurii speciale prevăzute de Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, specifică exclusiv actelor administrativ fiscale.

Neconstituind act administrativ fiscal Ordinul președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 și cum dreptul comun constituit în materie de Legea nr. 554/2004 prin dispozițiile art. 18 reglementează în dreptul nostru contenciosul administrativ de plină jurisdicție, s-a apreciat că obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie actul administrativ atacat și nu răspunsul la procedura prealabilă.

În concluzie, a fost respinsă excepția inadmisibilității petitului doi din acțiunea introductivă de instanță ca neîntemeiată.

A reținut Curtea de apel că reclamanta nu contestă împrejurarea că nu și-a îndeplinit obligația de depunere la organul fiscal competent a declarațiilor privind obligațiile fiscale datorate bugetului de stat și nedeclarării livrărilor de achiziție efectuate pe teritoriul național cu persoanele înregistrate în scopuri de T.V.A. prin declarația cod 394, obiect de contestare pentru aceasta constituind numai nerespectarea procedurii de declarare a sa ca inactivă, procedură reglementată prin Ordinul președintelui B. nr. 819/2008.

Sub acest aspect, s-a constatat că reclamanta a fost notificată cu privire la neîndeplinirea obligațiilor declarative la data de 10 noiembrie 2008 și la data de 14 februarie 2009, apoi a fost notificată prin adresa din 03 martie 2009 emisă de B. a municipiului Deva, cu privire la includerea sa pe lista contribuabililor inactivi.

În considerentele sentinței atacate s-a arătat că pârâta a respectat procedura de notificare a reclamantei, spre respectarea reglementărilor ce au dus în final la declararea sa ca inactivă.

A apreciat prima instanță că notificarea reclamantei nu era necesar a răspunde exigențelor de comunicare a actului administrativ fiscal prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., pentru că adresele în discuție nu sunt acte administrativ fiscale.

Din art. 3 al Ordinului președintelui B. nr. 819/2008 și art. 2 din Anexa 1 la acesta a rezultat că declararea contribuabililor inactivi se face începând cu data publicării în M. Of. al României, Partea I, a ordinului președintelui B. pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi.

Deși Ordinul președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 nu a fost publicat în M. Of., astfel cum însăși pârâta a arătat prin notele scrise depuse la filele 72-74, s-a constatat că nepublicarea ordinului nu atrage anularea ci o altă sancțiune, aceea a inexistenței, cu consecința inopozabilității lui.

Neconstituind act administrativ fiscal, s-a reținut că răspunsul la procedura prealabilă nu poate forma obiect al acțiunii în contencios administrativ, astfel că cererea de anulare a acestuia este inadmisibilă.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta - reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat că Ordinul președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 are natura unui act administrativ propriu zis și nu un act administrativ fiscal, având în vedere dispozițiile art. 22 cât și dispozițiile art. 32-36 C. proc. fisc.

Totodată, recurenta a formulat critici vizând nelegalitatea hotărârii instanței de fond sub aspectul calificării Deciziei B. nr. 822277/822412 din 18 martie 2013 privind modul de soluționare a contestației formulate de aceasta împotriva Ordinului Președintelui B., ca nefiind supusă procedurii controlului judiciar potrivit art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

Au fost formulate de către recurent critici vizând nelegalitatea hotărârii sub aspectul modului de soluționare a acțiunii formulate și precizate cu privire la cererea de anulare parțială a Ordinului B. nr. 1167 din 29 mai 2009, susținându-se că soluția instanței de fond ar fi rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii întrucât în cauză nu s-a făcut dovada efectivă a comunicării notificărilor depuse la dosar de către intimată.

A apreciat recurentul că emiterea actului administrativ atacat s-a făcut cu nerespectarea formelor legale, respectiv condițiile de valabilitate prevăzute de lit. b) pct. 1, 2 și 9 din Procedura privind declararea contribuabililor inactivi.

S-a arătat că nu s-a făcut dovada comunicării efective a pretinselor notificări, și nici dovada primirii lor efective de către reclamantă, borderoul de expediție nefiind suficient.

Totodată, s-a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 819/2008 care prevăd procedura publicării în M. Of. a contribuabililor inactivi.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, și casarea sentinței atacate in sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, in subsidiar, modificarea sentinței atacate in sensul admiterii acțiunii precizate.

Procedura în fața instanței de recurs;

Recurenta a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs.

Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, susținând în esență că având în vedere natura actului atacat, respectiv Ordinul președintelui B. nr. 1167/2009 acesta este opozabil terților de la data aducerii la cunoștința publică iar recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în termenul legal astfel că cererea sa este inadmisibilă.

În ceea ce privește motivele de recurs invocate intimata le-a apreciat ca fiind nefondate susținând în esență că instanța a dat o interpretare corectă actelor normative incidente în cauză și în temeiul dispozițiilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. notificarea recurentei nu era necesară a răspunde exigențelor de comunicare a actului administrativ fiscal.

Totodată intimata a susținut că în mod corect a reținut instanța de fond că pârâta a respectat procedura de notificare a recurentei cu respectarea reglementărilor ce au dus în final la declararea sa ca inactivă.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat și urmează a fi admis, având în vedere considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a solicitat prin acțiunea formulată anularea în parte a Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 în ceea ce privește poziția din anexă privind declararea ca inactivă a reclamantei și anularea în totalitate a Deciziei nr. 822272/822410 din 18 martie 2013 prin care a fost respinsă ca tardivă contestația formulată de reclamantă.

Contrar celor reținute de către instanța de fond potrivit cărora actul atacat respectiv Ordinul B. nr. 1167/2009 ar fi un act administrativ cu caracter unilateral, Înalta Curte apreciază că natura juridică a actului atacat este aceea a unui act administrativ fiscal căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 205 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., lege specială derogatorie de la dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 207 din O.G. nr. 92/2003 contestația se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.

Întrucât în speță această procedură de comunicare nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv dispozițiile art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, împotriva recurentei-reclamante nu a început să curgă termenul de decădere înlăuntrul căruia trebuia formulată contestația administrativă conform dispozițiilor art. 207 C. proc. fisc., iar respingerea contestației prin Decizia nr. 822272/822410 din 18 martie 2013 ca fiind tardivă, este nelegală.

Astfel fiind, instanța de fond nu putea trece la examinarea legalității Ordinului președintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 înainte de soluționarea pe fond a contestației formulate de recurenta-reclamantă conform dispozițiilor art. 218 din O.G. nr. 92/2003, în raport de soluția dată contestației administrative, analiza acesteia trebuia să se circumscrie numai cercetării soluției privind excepția tardivității.

Neanalizarea pe fond a contestației administrative împiedică instanța în a cerceta pe fond măsurile dispuse prin actul administrativ subsecvent.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. va admite recursul formulat și va modifica sentința recurată în sensul că va anula Decizia nr. 822272/822410 din data 18 martie 2013 emisă de pârâta B. și va obliga pârâta B. să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de pârâtul președintele B.. Pe cale de consecință va respinge cererea de anulare a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de pârâtul Președintele B., ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 226 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată, in sensul că admite in parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Anulează Decizia nr. 822272/822410 din data 18 martie 2013 emisă de pârâta B.

Obligă pârâtă B. să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de pârâtul președintele B.

Respinge cererea de anulare a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de pârâtul președintele B., ca prematur formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.